37,166 matches
-
ajuns în văzduh trage norii de urechi/ un copil îndreaptă săgeata spre o farfurie sburătoare/ un copil pe coama casei își scoate limba să i-o îndulcească soarele/ un copil scrie cu creta pe garduri cum o cheamă pe iubita vîntului de seară/ un copil deschide un tranzistor și ademenește cu melodiile sale tîmpitele de ciori/ un copil înoată voinicește printr-o piatră extrem de lungă/ un copil strivește sub călcîie branhiile unui pește păros/ un copil o cere în căsătorie pe
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
ni-e sufletul întreg - se pare - Pentru noi și-amiaza-amurg se vrea. Ce noroc că Soarta cruntă-n stare Totuși nu-i să ne mai schimbe ea! Durată în schimbare Doar o oră, ah, de-ar ține încă timpuriul har! Dar vînt cald de vest, cum vine, Ploi de flori așterne iar. Să mă bucur de verdeață, Că ea umbră-ntîi mi-a dat? Brusc furtuna o și-nhață, Toamna, cînd s-a clătinat. De vrei fructe de pe cracă, Partea ia-ți cît
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
urmei, pe cronicară n-o miră faptul că în topul celor mai citite cărți din 2004 alcătuit nu de mult de revista CULTURA, se regăsesc alături Memoria ca zestre și romanul Băgău. Ce citește lumea, după ce se dă ea în vânt! Fenomenul ar trebui oare privit la rece, sau ca o fatalitate, cu detașare, luat ca un elan ce se va dezumfla de la sine, din plictiseală, prin exces și saturare? Și totuși, vorba rebelului optzecist Aurel Dumitrașcu, care e mort, săracu
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
îi face uneori cu ochiul cititorului, îl trimite pe piste false de lectură, totul seamănă cu un joc între pisică și șoarecele capturat: Seara se furișează în urbe cu pași catifelați. Păsările ciripesc vesele în căutarea unor culcușuri pentru noapte. Vîntul adie leneș și stîrnește o ploaie de miresme. Prin parcuri îndrăgostiții rătăcesc îmbătați de vraja lunii. Departe se aude un zvon dulce de ghitară. Cam așa ar descrie decoru' un autor idilic". (p. 30) Din păcate însă romanul lui George
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
cu profesori și studenți, sînt, astăzi, dacă nu caravane în mers, măcar "furnicare" între ziduri. Interesantă pentru scriitor, care nu face, de obicei, teoria bunei direcții, este mai ales a doua imagine: frenezia tuturor azimuturilor. Despre facultate ca "roză a vînturilor" își scrie Andrei Bodiu primul roman, Bulevardul Eroilor, recent publicat la Paralela 45, o poveste "închinată" filologiei brașovene și "resurselor" ei eroi-comice. Argumentul "de autor" îndeamnă la o lectură lejeră, potrivită cu o istorisire "de plăcere", care nu se complică
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
sfert după-amiază, am ajuns la marginea... mediului rustic. Șoferul a anunțat cu o voce marțială: -Am pană, de-aici mergeți pe jos, că nu e departe... Jos era un noroi de șantier în lucru. Nici urmă de zăpadă. Sufla un vânt siberian, iar la vreo trei kilometri se vedeau luminițele cătunului. -Da, nu e departe, a murmurat Haralampy disperat, nu e departe... Înaintam pe-un drum desfundat, iar primele semne de viață ni le-au dat trei dulăi lătrând serios și
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
două realități sînt la fel de existente, dar nu la fel de strălucitoare. Steaua intimă."(Calea șearpelui). O poezie de noapte, cu ochi de pisică, cu simțuri la pîndă, agilă, vigilă, elastică, lucidă. Ca o coardă de care tragi pînă cînd, întinsă, își face vînt spre propria-ți figură. Pentru a reface legături. Și dacă nu le poate găsi, "atunci am știut că este timpul să părăsesc coridorul și să mă întrept spre mlaștini."(Zenobia). Poeziile lui Gellu Naum au o nebănuită, mototolită structură ascunsă
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
nu mai contenesc cu emisiunile sportive, căutând să ne convingă cum că stadioanele unde se urlă și se înjură ar fi unicele locuri unde se pot manifesta aptitudinile cultural-artistice ale românilor, când sălile de spectacole sunt goale, prin biblioteci fluieră vântul, iar scriitorii nu prea au ce căuta pe ecranele iubitoare de mingi și bocanci, reeditarea cărții lui Mihai Berechet ar fi un act de cultură necesar.
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
unui absolut geometrizat, inspirator precum o supremă paradigmă. Idealul e intangibil, ireductibil aidoma oricărui mister profund, aflat într-o irezolvabilă neconcordanță cu realul, "sediul" său fiind transcendența: "Castelul în apă/ Cu cît mai înalt/ Cu atît mai adînc,/ Bătut de vînturi/ Și mișcat de valuri,/ Neexistînd pe pămînt,/ Numai în cer/ Și în apă,/ Mult deasupra/ Sau mult dedesubtul realității./ Sfîșietoare comparație/ în care numai egalitatea/ Rămîne de neatins" (Castelul în apă). Spre deosebire de "angajarea" factice în epocă, semnată de menestrelii compromisului
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
FLUTURI CARE MOR ÎN ZORI... Mai sunt și fluturi care mor În zori Și n-au gustat lumină dimineții, În pragul dintre lumi, le-ngheata lumea Ce decuseara-o făuriră bieții... Carausindu-si sacii cu flori la măcinat Duc morilor din vânturi și pustiu Recolta lor agonisita-o viața, Ideile pe care numai ei le știu. Apoi tot bat din aripi, zbuciumând văzduh, Înfrunta ploi și ger cutezători, Dar legi nescrise ne arata Încă: Mai sunt și fluturi care mor În zori
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
poarta-n laturi dorul meu Poate pui În cană, ochii mâine seară! DE-A ȚINE VREMEA Mă costa-acum mai mult o primăvară, si vara-mi cere-n plus câte ceva; e toamna-n tot ce ma-nconjoara. M-astept la iarnă, vânturi bat ades, de-ar ține vremea, de ar mai ține vremea mai am atâtea fructe de cules! ȘTII TU? E-atât de frig În camera din care pleci, Încât ferestrele Îngheață de-ntrebări. Pereți-s reci, tablourile reci, În tot
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
palidă vergină cu lungi gene, voce blândă -/ Viața-i fu o primăvară, moartea - o părere de rău". Tot astfel cele trei versuri din strofa a V-a a Epigonilor în care este prezentat Gr. Alexandrescu ("Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii/ Palid stinge - Alexandrescu sânta candel' a sperării/ Descifrând eternitatea din ruina unui an"), putem reține note caracteristice ale poeziei sale din fragmente, precum acestea: "Dar pre om și-a lui natură destul nu ai cercetat,/ de
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
timp și în spațiu. " În decorul pustiu al unui bărăgan, personajul el însuși devine o imagine a singurătății și de pe temelia lui de piatră formele-i descărnate, scheletice se proiecteză tăios și clar pe cer, despuiate pînă la os de vînturile veacurilor". Citatul lui Moore se referă la faimosul "personaj în picioare". Pe întinderea pustie de la Shawhead, rațiunea unei sinteze extreme a formelor - e vorba de personajul de mai sus - este justificată grandios. Gîndire shekespeareeană dincolo de vreme... Sub același cer și
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
o austeritate tragică. Cine sînt? Sînt ei, probabil toți regii și reginele Scoției. N-au caractere precise. Nici n-au nevoie. Au în schimb caracterul eternității. Ochii lor morți privesc peste apă. Și regele acesta și regina trebuie să înfrunte "vînturile veacurilor". Și aici aceeași problemă a contrastului declanșează conflictul ce se petrece de data aceasta între înseși formele grupului. Cele două anatomii își revendică rolurile. Cea clasică rezolvă formele picioarelor, a mâinilor, cealaltă, cea afectivă, rezolvă restul și culminează cu
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
apărător al ordinei publice", adică milițianul, și pînă la cel mai înalt grad în ierarhia politică, drumurile erau blocate. Inaccesibile!... Și eu știam prea bine acest lucru, dar nu înțelegeam ce diavol mă îndemna să mă lupt cu...morile de vînt? Să-mi sparg capul de un zid care știam că nu va ceda și n-aș fi putut să trec dincolo... Am văzut, totuși, un film intitulat: Omul care trece prin zid... Mult timp n-am fost de acord că
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
în uniformă de vânător și cu mustăți ŕ la Franz Josef îmi prinse de rever o insignă și-mi aduse, pe un cartonaș, două chiftele. Tremuram ușor, binevoitorul însoțitor mai îmi puse în spinare o scurtă de plastic de culoarea vântului turbat. Părea că autobuzul ia în piept o pantă abruptă, botul i se ridicase vertical, o privire fugară pe geam înregistră formații de nori, printre care zburam. La mari adâncimi, miriști acoperite de zăpadă se luminau când se risipeau norii
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
Iar eu, pe vremea amiciției noastre, aveam părul lung și frumos, pe care mi-l prindeam, ori de cîte ori ne întîlneam, în coadă de cal. Și ne suiam amîndoi cu sînge de Popescu în vine și cu părul în vînt pe un cal năzdrăvan care ne purta în raiul și în iadul poveștilor din noi, din lume. Întotdeauna ne-am privit sfios și ne-am respectat. Numele de Popescu, firește. Cred că primul zbor din viața mea cu avionul l-
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
să schimb biletul, să nu-mi fie frică, în fond, și moartea este o experiență ce trebuie parcursă, aveau o ediție frumoasă Caragiale, cred, cu care mă ademeneau, de ce să pierd atîta timp cu trenul cînd avionul ne duce ca vîntul și ca gîndul. Mi-a fost rușine să continuu cu frica, cu primul zbor. Mi-am luat inima în dinți și...de atunci, zbor mereu, amintindu-mi de fiecare dată seara primei decolări, de la Cluj. Și zîmbetul feciorelnic și șugubăț
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
inventa din te miri ce un limbaj cu vocabule transfigurate semantic. Iată, spre exemplu, cum devitalizatul adverb "mai" devine o puternică pîrghie de nuanțare ad-hoc: gardul făcut de Chirică este "streșinit cu spini și atît de des de mai nici vîntul nu putea răzbate". Este subliniată aici, atît de simplu și subtil, trăinicia gardului. Cînd Dănilă dă boii pe car, cel blagoslovit prin schimbul de tot bizar "pleacă într-o parte, spre pădure, și se cam mai duce". Departe de a
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
coasei și al măștii purtate de această Doamnă în negru ce pare a fi pentru noi din ce în ce mai aproape. Un mijloc de a alunga teama care, nu putem nega asta, se strecoară pe nesimțite în sânul acestei reuniuni peste care bate vântul sfârșitului. Râsul, vechiul antidot carnavalesc împotriva spaimei! Diminețile, ni se fac daruri; Odin ne dăruiește un concert cu cântece și vechi bucăți muzicale ce par extrase din frizele "stâncii" cioplite cu grijă în timp - dansul lui Catherine din Cenușă și
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
festiv. Dacă Odin e fiul lui Holstebro, el nu e mai puțin fiu al Danemarcei, pe care a doua zi - miracol! - o descopăr scăldată în soare, atunci când ajungem până pe coastele cele mai înaintate în mare. Peisaj aspru, cu mori de vânt la tot pasul și cu o biserică albă în care macheta unui vapor, atârnând din plafon, amintește de vaporașul din spectacolul lui Odin: înrudire a teatrului cu țara unde a fost primit! Coborâm pe faleze abrupte și jos, pe plajă
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
poți închipui căldura dinăuntru. În prim plan în drum: două femei cu șaluri, botine de pâslă și lumânări, care probabil că s-au grăbit să iasă primele. Evită băltoacele și preferă să meargă prin zăpadă. Strâng în jurul lumânărilor mâinile înmănușate. Vântul mișcă flacăra lumânărilor. Sub baticurile roșii, chipurile lor prind contur pe măsură ce se apropie. Zăpada asta topită se lipește de tălpi și nu lasă săniile să alunece. Ești obligat să te întorci acasă pe jos. -Fedka, așteaptă-ne! se aude glasul
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Erau îmbrăcați în zdrențe decolorate... Aveau fețe supte, năuce, sălbăticite: obișnuiți să trăiască, să acționeze, să lupte după schemele rigide ale autorității, reazem și hrană pentru ei, se treziseră deodată neputincioși... Erau goliți și inerți, ca frunzele moarte, îngrămădite de vânt în unghere ferite...". Le refuză pâinea nu din orgoliu... ci din necesitate. Daniele, prietenul căruia nemții îi uciseseră nevasta, fratele, părinții, nu i-a refuzat. "...a scos o pâine, le-a arătat-o acelor larve și a pus-o pe
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
unul lângă altul. Mă înlocuiește cu altă victimă, mă lasă în pace. Terase, o doamnă masându-și glezna, un soi de templu chinezesc unde se bea bere. Mâine mă întorc în Germania, trebuie să fie corbi la München, mesteceni. Măcar vântul din munți în zilele cu ploaie. Trebuie să fie viață înainte de moarte. Călugări budiști pe aeroport așteaptă să fie transportați pe acoperișul lumii. Mă așez mai bine pe scaun. în fața porții zborului meu, las să coboare somnul peste mine, încetișor
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
uituci de câte ne-a fost dat să pătimim în acele vremii de restriște. Magazinele erau aproape goale, înțepeneai ore întregi la coadă pentru carne și lapte, pentru rația de 5 ouă, întorcându-te acasă, nu o dată, cu sacoșa "flutură vânt", pentru că "n-au băgat". în apartamente nu se ridica mercurul termometrelor peste 10-12 grade, zilnic se întrerupea apa și curentul. Din cauza asta și a lipsei de petrol, oamenii își confecționaseră opaițe, ca în Evul Mediu. Autorul, și nu numai el
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]