903 matches
-
refuza să intre în contact direct cu noi, preferind să respecte cu strictețe carantina, după obiceiul uscatului. Dar asta nu ne împiedica defel să comunicăm unii cu alții. Ținîndu-se la o distanță de cîțiva iarzi de „Pequed“, ambarcațiunea izbuti, cu ajutorul vîslelor, să rămînă în linie paralelă cu vasul, care înainta greoi printre valuri îcăci între timp se stîrnise un vînt foarte puternic), cu gabierul mare mascat. Deși, în răstimpuri, cîte un talaz uriaș, răsărit pe neașteptate, împingea ambarcațiunea în fața vasului, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Chiar și cea mai strașnică izbitură a trompei unui elefant ar fi ca o lovitură de evantai, în comparație cu forța zdrobitoare a masivelor aripi ale cozii cașalotului, care în repetate rînduri au proiectat în văzduh ambarcațiuni întregi, cu echipaje și cu vîsle cu tot, cam în același fel cum un jongler indian își azvîrle mingile în aer. Cu cît mă gîndesc mai mult la coada asta vînjoasă, cu atît îmi deplîng neputința de a o descrie cum se cuvine. Ea are adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pește capturat? Viu sau mort, un pește se consideră capturat din punct de vedere tehnic, cînd e legat de vreo corabie sau ambarcațiune locuită, prin orice mijloc controlabil de ocupantul sau ocupanții acesteia - fie printr-un catarg, fie printr-o vîslă, fie printr-un cablu gros de nouă degete, fie printr-o sîrmă de telegraf, fie printr-un fir de păianjen, n-are importanță prin ce anume. De asemenea, se consideră că un pește este capturat, cînd poartă în ei un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în ambarcațiune, aceasta ajunse chiar lîngă balenă, iar cînd monstrul fu atins de harpon și-și dădu bobîrnacul obișnuit, lovitura nimeri chiar sub locul unde ședea bietul Pip. în buimăceala și-n consternarea lui, negrișorul sări fără să vrea, cu vîsla în mînă, peste bord, dar în așa fel, încît o parte din saula slobodă i se încolăci în jurul pieptului, căzînd odată cu ei în apă; iar cînd balena lovită o zbughi nebunește saula se întinse brusc și bietul Pip apăru șiroind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Balena Albă? Ă Vezi asta? îl întrebă străinul, scoțînd dintre faldurile ce-l ascundeau un braț alb, din os de cașalot, care-avea la capăt o scăfîrlie de lemn, ca un ciocan. Ă Pregătiți-mi ambarcațiunea! exclamă Ahab, agitînd în aer vîsla de lîngă el. Fiți gata de lansare! în mai puțin de-un minut, fără să-și părăsească ambarcațiunea, el și echipajul său se pomeniră pe apă și ajunseră curînd lîngă bordul corabiei străine. Se ivi, însă, o dificultate ciudată. în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
reparații mecanice fără nume, de care e mereu nevoie pe-o navă mare, pornită într-o expediție de trei-patru ani, hăt-departe de civilizație. Era gata oricînd să-și îndeplinească sarcinile obișnuite - să dreagă ambarcațiunile sfărîmate și vergile smulse, să îndrepteze vîslele strîmbate, să înfigă în punte vreun „măr-călăuză“ sau vreo pană în scîndurile laterale și să facă orice alte treburi legate nemijlocit de meseria lui; mai mult încă, se arăta întotdeauna dispus să facă tot felul de lucruri, pentru care erau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de lemn; după care, ceru să fie vîrît în sicriu fierul harponului, laolaltă cu una din vîslele din ambarcațiunea lui. Tot la rugămintea lui, oamenii așezară în interiorul sicriului, de jur-împrejur, niște pezmeți, apoi îi puseră la cap o sticlă cu apă dulce, iar la picioare un săculeț cu pămînt scos din fundul calei; în chip de pernă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ahab răspunse negativ la această întrebare neașteptată; s-ar fi urcat la bordul corabiei străine, dacă tocmai atunci căpitanul acesteia n-ar fi oprit-o din drum, pentru a coborî el însuși într-o ambarcațiune care, din cîteva lovituri de vîslă, ajunse lîngă bordul vasului nostru. Cînd căpitanul străin sări pe punte, Ahab îl recunoscu numaidecît - era un nantucketez pe care-l știa. Nu schimbară însa nici un salut, cum se obișnuiește în astfel de ocazii. Ă Unde era? exclamă Ahab, înaintînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a avut cum să ne vadă corabia. Ă Tăcere, omule! Fiți gata să brațați! Cîrma, banda! Brațați, brațați! Să zbîrnîie! Așa, așa! Ambarcațiunile, ambarcațiunile! Acestea fură lăsate la apă - toate, afară de cea a lui Starbuck; pînzele lor fură întinse, iar vîslele scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii adînci ai lui Fedallah se aprinsese un licăr palid, ca de moarte, iar gura i-era schimonosită de un rînjet hidos
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se arătă în toată spendoarea lui, înainte de a se scufunda în adâncuri, făcîndu-se nevăzut. Planînd deasupra locului unde plonjase și atingînd apa cu aripile lor, păsările acvatice zăboviră un timp peste vîltoarea stîrnită de balenă. Cu babaicile în cumpănire, cu vîslele scurte lăsate în jos și cu pînzele în voia vîntului, cele trei ambarcațiuni pluteau în derivă, așteptînd ca Moby Dick să-și facă din nou apariția. Ă O oră, spuse Ahab, stînd în picioare la pupa ambarcațiunii sale și privind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oasele lui Ahab! Ridică pînza! Ramele la apă! Cîrma! Se întîmplă adesea ca echipajul unei ambarcațiuni sfărîmate, pescuit de o altă ambarcațiune, să dea o mînă de ajutor echipajului acesteia din urmă, încît vînătoarea continuă atunci cu două rînduri de vîsle. Așa se petrecu și acum. Dar puterea dublată a ambarcațiunii nu o egala pe aceea a balenei, care părea să-și fi sporit de trei ori forța fiecărei aripi înotătoare, căci înainta cu o viteză ce dovedea limpede că, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe marginile căreia scîndurile de cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe de vîsle, de coșurile de saulă și de celelalte rămășițe ale epavei; în vreme ce micul Flask sălta în sus și-n jos pe valuri ca o sticlă goală, azvîrlindu-și în sus picioarele ca să scape de fălcile cumplite ale rechinilor; în vreme ce Stubb se milogea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
direcția, ieșind la mică distanță de centrul prăpădului pe care-l pricinuise; cu spatele la epave, rămase o clipă așa, încercînd parcă să pipăie cu coada într-o parte și-n alta și trăgîndu-și-o brusc înapoi, ori de cîte ori atingea vreo vîslă răzleață, vreo scîndură sau măcar o fărîmă din ambarcațiunile nimicite; atunci, coada ei se abătea pieziș peste apă. Dar în curînd, ca și cum s-ar fi încredințat că și-a făcut temeinic treaba, își împinse fruntea ridată spre larg, trăgînd după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pasul tacticos al unui drumeț. Ca și data trecută, corabia - care observase întreaga scenă - se apropie de locul luptei, pentru a-i salva pe naufragiați; lăsînd la apă o ambarcațiune, îi pescui și pe ei și coșurile de saulă și vîslele și tot ce se mai găsi pe apă, aducînd apoi totul pe punțile sale. Cîțiva umeri zdrobiți, cîteva încheieturi și glezne scrîntite, numeroase vînătăi, o sumedenie de harpoane și lăncii strîmbate, mormane de parîmă încîlcită, vîsle și scînduri sfărîmate - acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
coșurile de saulă și vîslele și tot ce se mai găsi pe apă, aducînd apoi totul pe punțile sale. Cîțiva umeri zdrobiți, cîteva încheieturi și glezne scrîntite, numeroase vînătăi, o sumedenie de harpoane și lăncii strîmbate, mormane de parîmă încîlcită, vîsle și scînduri sfărîmate - acesta era bilanțul, dar nimeni nu părea să fi suferit vreo vătămare serioasă ori fatală. Ca și Fedallah în ajun, Ahab încercase să se agațe cu disperare de jumătatea sfărîmată a ambarcațiunii sale, care părea să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
însuși tocmai striga ceva, astfel încît ambarcațiunea lunecă mai departe. Și totuși glasul acela spusese adevărul: abia se desprinsese de corabie ambarcațiunea lui Ahab, că o sumedenie de rechini, înălțîndu-se din adîncurile negre de sub coca vasului, începură să muște de vîsle, în clipa cînd acestea coborau în apă; și, în felul acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor pe acele mări împînzite de rechini: aceștia le urmăresc, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de a-și urma drumul în larg. Ă O, Ahab! strigă Starbuck. Nici acum nu-i prea tîrziu să renunți, deși e a treia zi. Uite, Moby Dick nu te urmărește. Dumneata o urmărești pe ea, ca un nebun! Cu ajutorul vîslelor și al pînzei întinse în bătaia vîntului proaspăt stîrnit, ambarcațiunea singuratică înainta repede sub vînt. în cele din urmă, Ahab trecu pe lîngă corabie, atît de aproape, încît putu să deosebească limpede fața lui Starbuck aplecată peste parapet și-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vreo manevră perfidă. Oricum, ambarcațiunea se apropia din nou de ea, deși avansul balenei fusese mai mic decît cel de data trecută. Barca lui Ahab luneca lin pe apă, dar rechinii se țineau scai de ea, mușcînd cu atîta îndrăzneală vîslele, încît penele acestora erau ferfeniță, iar la fiecare scufundare în apă mai lăsau cîteva așchii din ele. Ă Nu vă pese de ei! Colții ăștia vă țin mai bine babaicile. Trageți, băieți! Fălcile rechinilor sînt niște suporturi mai zdravene decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar la fiecare scufundare în apă mai lăsau cîteva așchii din ele. Ă Nu vă pese de ei! Colții ăștia vă țin mai bine babaicile. Trageți, băieți! Fălcile rechinilor sînt niște suporturi mai zdravene decît apa în care vă-nfigeți vîslele. Ă Dar la fiece mușcătură, vîslele se fac mai subțiri, domnule! Ă Au să țină destul! Trageți, băieți, nu vă lăsați!... Apoi, în sinea lui: „Dar cine-ar putea spune dacă rechinii ăștia vin ca să se ospăteze cu balena sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai lăsau cîteva așchii din ele. Ă Nu vă pese de ei! Colții ăștia vă țin mai bine babaicile. Trageți, băieți! Fălcile rechinilor sînt niște suporturi mai zdravene decît apa în care vă-nfigeți vîslele. Ă Dar la fiece mușcătură, vîslele se fac mai subțiri, domnule! Ă Au să țină destul! Trageți, băieți, nu vă lăsați!... Apoi, în sinea lui: „Dar cine-ar putea spune dacă rechinii ăștia vin ca să se ospăteze cu balena sau cu Ahab?“ Ă Hai, băieți, trageți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate de destin, continuau să vegheze în creștetul corabiei ce se scufunda. Cercurile concentrice începură să înconjoare ambarcațiunea singuratică, iar oamenii, vîslele, mînerele lănciilor, toate obiectele însuflețite și neînsuflețite ce mai pluteau pe mare, începură să se rotească în jurul vîrtejului, care sfîrși prin a înghiți pînă și cele mai mărunte lucruri de pe Pequod. înainte ca ultimele valuri să acopere capul indianului din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mâncare, din câte îmi aduc aminte -se poate ca trauma să-mi refulat amintirea unora dintre lucrurile pe care le-am văzut acolo -, și apoi ne-am dus cu barca, o barcă de pescuit, unul dintre membrii kibutzului era la vâsle. Ne-a invitat să vâslim și noi. Îți amintesc că era noapte, vara, toată clasa acolo, băieți și fete, ne strigăm unii pe alții să intrăm în barcă, așa că barca aia hodorogită se umple de un număr destul de mare de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
metri, pe străzile ce dădeau spre coastă, soldații alergau, trăgeau, cădeau, iar jocul lor ucigător înainta spre noi și avea, dintr-o clipă într-alta, să ne ceară să participăm și noi. Brațele se întindeau spre mișcarea de du-te-vino a vâslelor, țipetele rămâneau sugrumate într-o exasperare neliniștită. Dorința asta de a nu fi ucis prostește pe plaja însorită a pus stăpânire pe mine, contagioasă precum orice isterie colectivă. Am fost pe punctul de a-i urma pe oamenii care, ridicându
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
echilibru între cele două timpuri, de o continuitate între medieval și Renaștere, de viteze medii și recorduri sensibil egale, atât înainte cât și după veacul al XVI-lea: „Omul poate asalta spațiul după voie, e liber să-și facă țăndări vâslele galerelor întărite sau să gonească până la istovire caii ștafetelor, să-și dea iluzia, purtat de vânt, că zboară pe malurile mării - în realitate spațiul îi rezistă inert și dincolo de isprăvile sale trecătoare, își ia în fiecare zi revanșa... Important este
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]