760 matches
-
Soarele se ridica din spatele dealurilor. Un biban sări, făcând cercuri În apă. Nick Își trecu mâna prin apă. I se păru caldă, În răcoarea pătrunzătoare a dimineții. Și În acea dimineață, pe lac, stând la pupa bărcii, cu tatăl său vâslind, fu foarte sigur că el n-o să moară niciodată. Capitolul 2 Minaretele de la Adrianopole se-nălțau În ploaie, dincolo de bălțile de nămol. Căruțele se strânseseră pe o distanță de treizeci de mile de-a lungul drumului spre Karagaci. Bivolii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În mijlocul a zeci de pogoane de rumeguș care acoperea câmpia mlăștinoasă de pe malul golfului. Zece ani mai târziu, nu mai rămăsese nimic din fabrică, În afară de fundația albă, arătându-se, printre mlaștinile care o cotropiseră, lui Nick și lui Marjorie, care vâsleau de-a lungul malului. Pescuiau pe marginea canalului, acolo unde albia cobora brusc și apa micuță cu fund nisipos ajungea deodată la adâncimi Întunecate de peste trei metri. Pescuiau la lingură, În drum spre promontoriul unde voiau să-și pună undițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
albia cobora brusc și apa micuță cu fund nisipos ajungea deodată la adâncimi Întunecate de peste trei metri. Pescuiau la lingură, În drum spre promontoriul unde voiau să-și pună undițele pentru noapte, ca să pescuiască păstrăvi-curcubeu. — Uite, Nick, vechea noastră ruină. Vâslind, Nick privi fundația printre copaci. Da, uite-o, zise el. — Îți mai amintești când era fabrica aici? — Abia-mi aduc aminte. Seamănă mai mult cu un castel, spuse Marjorie. Nick nu-i răspunse. Continuară să vâslească de-a lungul malului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick, vechea noastră ruină. Vâslind, Nick privi fundația printre copaci. Da, uite-o, zise el. — Îți mai amintești când era fabrica aici? — Abia-mi aduc aminte. Seamănă mai mult cu un castel, spuse Marjorie. Nick nu-i răspunse. Continuară să vâslească de-a lungul malului până pierdură ruinele din vedere. Apoi Nick tăie golful de-a curmezișul. — Nu mușcă, zise Nick. Nu, răspunse Marjorie. Era atentă tot timpul la undiță, chiar și atunci când discutau. Îi plăcea foarte mult să pescuiască. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le scoți Înotătoarea de pe spate. Merge și așa ca momeală, dar e mult mai bine dacă au și Înotătoarea. Luă bibanii curățați și-i agăță de coadă În cârlige. Fiecare undiță avea două cârlige. Apoi Marjorie, ținând firul Între dinți, vâsli spre celălalt mal al canalului, privind Înapoi la Nick, care, de pe mal, dădea drumul firului din mulinetă. — Cred c-ajunge, strigă el. — Să-i dau drumul? Întrebă Marjorie ținând firul În mână. — Da, dă-i drumu’. Marjorie zvârli firul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca pe o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei. Astfel, dacă un păstrăv apuca momeala și dădea să plece cu ea, firul ținut de piedică Începea să zbârnâie. Marjorie vâsli către promontoriu ca să nu-ncurce firele. Trase tare de vâsle și barca acostă mai Încolo, pe plajă. Mici valuri se izbiră de mal. Marjorie se dădu jos și Nick trase barca mai sus pe țărm. — Ce-i cu tine, Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bine. Să-ți Împing barca. Nu-i nevoie, zise fata. Stătea În barca ce plutea pe apă, cu fața luminată de lună. Nick se-ntoarse și se trânti pe pătură, lângă foc, cu fața-n jos. O auzea pe Marjorie vâslind. Stătu așa multă vreme. Stătu la fel și când Îl auzi pe Bill venind printre copaci. Îl simți cum se apropie de foc. Nici Bill nu-l atinse. — Chiar a plecat? Da, zise Nick, stând pe pătură cu fața-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare vas pe care l-am văzut În viața mea zăcea acolo și i-am parcurs toată lungimea; pe urmă am aruncat ancora, mi-am luat schiful de pe puntea din față, l-am lăsat la apă și am Început să vâslesc, cu toate păsările alea În jurul meu. Aveam o lupă și abia o puteam ține, așa-mi tremura mâna. Din ce puteam să văd, mergând pe deasupra, toate hublourile erau bine Închise, dar mai jos, spre fund, ceva trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bărbie. Dar cel mai apropiat hublou era la vreo trei metri sub apă. Nu puteam ajunge acolo decât cu mânerul cuțitului de jupuit, și am Încercat să-l sparg așa, dar n-am reușit. Sticla era prea tare. Așa că am vâslit Înapoi până la vasul meu și mi-am luat o cheie pe care am prins-o de mânerul cuțitului, dar nici așa n-am putut să-l sparg. Și uite-mă cum stăteam și mă uitam pe fereastra hubloului la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâna la nas ca să opresc sângerarea; zăceam acolo, cu capul pe spate, privind În sus, și deasupra și În jurul meu erau vreun milion de păsări. După ce mi s-a oprit sângerarea m-am mai uitat o dată prin lupă și am vâslit spre vasul meu, Încercând să găsesc ceva mai greu decât cheia aia, dar n-am găsit. Nici măcar un cârlig. M-am Întors și apa se făcea tot mai limpede, așa că puteai să vezi tot ce plutea deasupra bancului alb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu sângele curgându-mi din nas și fericit că nu erau rechini prin preajmă. Da’ eram obosit. Parcă-mi crăpase cineva capu’, așa c-am stat Întins În schif o vreme și m-am odihnit, și abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba. Cheia aia era prea ușoară. N-avea rost să mă mai scufund fără un ciocan sau ceva greu cu care să sparg geamul. Pe urmă am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nevoie de asta, dar Îl și Înfricoșa, mai ales când barca stătea acolo, tăcută, printre sălciile de la malul canalului, dar malurile alea nu erau ca cele de pe râul ăsta. Totul era mai jos, ca-n Portogrande, unde i-au văzut vâslind peste pământul inundat, ținându-și puștile deasupra capetelor, până au căzut În apă cu ele. Cine ordonase așa ceva? Dacă ale dracu’ lucruri nu s-ar fi amestecat așa de tare ar fi putut să le urmărească. De aia era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau și mai Îndepărtați și se mănau și mai mult cu cei din Spania. Serpentinele Începură din nou și urcarăm iar, și În față văzurăm niște fazani. Când ne apropiarăm Își luară zborul, bătând repede din aripi, și apoi plutiră, vâslind rar, și coborâră pe deal. — Sunt așa de mari și drăguți. Sunt mai mari decât cei din Europa. — Fontan zice că se vânează bine aici. Și când se termină la chasse? — Până atunci ei o să fie morți demult. Dar băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așa ne simțim eu și prietenii mei uneori. Ne-am adaptat ca să putem sta În poziția aceasta Într-un picior și să nu cădem. Putem visa la pești și să Înaintăm, dar uneori plasele ne sunt goale, piciorul cu care vâslim obosește, iar noi ne pomenim lăsându-ne purtați de curent, la Întâmplare, odată cu ierburile... Prietenii mei uitaseră Între timp de Întrebare. Acum Își suceau gâturile ca să găsească cea mai bună poziție din care să imortalizeze această scenă bizar de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spuse femeia cu pălăria de safari. Noua provocare a zilei de azi... Și apoi le spuse că li se vor face găuri În canoe, simulând atacul unui hipopotam, iar ei vor trebui să astupe găurile cu ce găseau și să vâslească o sută de metri În susul râului unde urmau să găsească apă de băut și proviziile de care aveau nevoie pentru a supraviețui În următoarele trei zile. — Dacă nu reușiți, Îi avertiză ea, v-ați dus - și la propriu, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
invidia față de posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la țărm în care îngrămădește și droaia de copii cu ochii holbați și vâslește prin labirintul unor canale întortocheate până acasă... Adevărata tragedie o suportă ea, care trebuie să țină cu mai nimic o gospodărie să spele, să îmbrace și să hrănească șapte-opt guri cu cele câteva kilograme de pește pe care bărbată-su
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
invidia față de posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la țărm în care îngrămădește și droaia de copii cu ochii holbați și vâslește prin labirintul unor canale întortocheate până acasă... Adevărata tragedie o suportă ea, care trebuie să țină cu mai nimic o gospodărie să spele, să îmbrace și să hrănească șapte-opt guri cu cele câteva kilograme de pește pe care bărbată-su
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vreme Jucând Umanul, râzând și plângând și făcându-i pe alții să râdă și să plângă, căutând ocazii, provocând, găsind atâta plăcere În a-și frânge mâinile, În a stoarce lacrimi din glandele lor, și În a Înota și a vâsli În acel mediu Înnorat, contaminat, confuz, tălăzuit, al simțirilor umane, Înghițind apele-pasiunii, lamentându-se asupra soartei lor. Acest exercițiu era condamnat În carte, mai ales lipsa originalității. Scriitorul prefera strictețea intelectuală, ura emoția, cerea imperios doar lacrimi exaltate, lacrimi vărsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
retezat-o Charlie. Jina s-a întors către băiatul cu păr nisipiu de lângă ea. Cum i-ai zis ? Charlie a început să dea din colț în colț rușinat. Nu, doar căNu-i nimic, mamă, a intervenit Danny. Lasă-mă să vâslesc. Drew i-a întins o vâslă, dar Jina a refuzat-o. Nu încă. Întâi trebuie să se deprindă cu barca. Ma-mă. Dacă n-ai observar, pe-aici nu sunt valuri. Ăsta nu-i vreun joc video, a șoptit Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
expresia bosumflată nu l-a ținut prea mult. Deja peisajul devenise mai frumos - dealuri acoperite cu pini în loc de corturi. Cer albastru în loc de fumul de la tobele de eșapament. La optzeci de metri de camping, deja Sheryl Crow nu se mai auzea. Vâsliți pe dreapta, a cerut Drew și cei așezați pe dreapta au cufundat vâslele în apă. Barca a virat rapid către centrul râului. Au trecut cu clipocit peste un val mic, ascultând apa care gâlgâia pe sub ambarcațiune. După un cot, munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o arunce peste bord. Ba mai rău, Alice trebuia să recunoască faptul că respectiva călătorie nu se desfășura în condiții tocmai blânde; nimeni n-avea s-o ierte. Un minut stânjenitor de lung, toată lumea a tăcut, apoi Drew a zis: Vâsliți înapoi. Toată lumea și-a pus vâslele în apă și-a început să lupte împotriva curentului. Barca și-a încetinit viteza, iar Drew s-a folosit de vâsla lui ca să ocolească un pietroi. Jina s-a întors către Alice. Sunt surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a lăsat pe Danny și pe Charlie să ia câte-o vâslă. Charlie avea o mână sigură și puternică, în timp ce curentul aproape că smulgea vâsla din mâna lui Danny. Băiatul se strâmba și strângea și mai tare pumnul. Charlie vâslea cu râvnă și barca a luat-o spre stânga. Danny și-a îndesat vâsla mai adânc și barca a virat spre dreapta. Brațele băieților s-au încordat și mai tare; competiția lor tăcută făcea ca barca să coboare pe Salmon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
primele cuvinte pe care Jina îl auzise adresându-i-le soției lui de la începutul excursiei. Ține-te bine. Când a văzut spuma albă a vâltorii, Drew a tras un chiot. Alice și-a lăsat vâsla între picioare. Toate lumea să vâslească în față ! le-a strigat Drew. Călătoria într-o barcă gonflabilă era complet diferită. Mai săltăreață, mai hurducată. Semăna, mai curând, cu o tură într-un montagne russe, decât cu o luptă pentru supraviețuire. În afară de Alice, care înghețase de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
față ! le-a strigat Drew. Călătoria într-o barcă gonflabilă era complet diferită. Mai săltăreață, mai hurducată. Semăna, mai curând, cu o tură într-un montagne russe, decât cu o luptă pentru supraviețuire. În afară de Alice, care înghețase de frică, toți vâsleau la comanda lui Drew și zburau prin dreapta torentului, printr-o breșă dintre două valuri. Danny a țipat fericit, iar Charlie și-a ridicat brațele deasupra capului. Când și-a dat seama c-aveau să treacă dincolo nevătămați, că, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a întors să se uite la torentul prin care trecuseră, apoi a ridicat ochii către Drew. Fața îi radia de fericire. Te rog, a spus ea. Putem să ne mai dăm o dată ? Jina i-a lăsat pe băieți să vâslească până la cabană. Danny stătea pe una din marginile bărcii, Charlie pe cealaltă. Amândoi își bălăngăneau câte-un picior în apă. Încă înnebuniți de bucurie, cei doi uitaseră să se mai lupte între ei și vâsleau sincronizându-și mișcările. Fiecare încrețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]