7,043 matches
-
atacat de această dată zona cu totul aparte a simfonismului romantic german de operă, de secol XIX. De această dată, la Opera bucureșteană, reluarea spectacolului "Faust" de Charles Gounod ne-a prilejuit reîntâlnirea cu minunatul artist care este soprana Leontina Văduva. Și-a construit rolul cu o emoționantă intensitate a trăirii, cu clarviziune. Frazarea muzicală este suplă, dispune de culori timbrale expresive, în mod special în registul mediu al vocii. Anume însemne ale gloriei de odinioară stăruie în continuare. Este - ceea ce
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
pe care-l reprezintă presa în ansamblul ei. Cazul lui Daniel Pearl are un potențial mediatic extraordinar care nu întîrzie să fie speculat de o parte a presei. Spre exemplu, într-un interviu pe CNN, un reporter o întreabă pe văduva ziaristului, Mariane Pearl (Angelina Jolie) - faptul este real -, dacă a văzut filmul decapitării, întrebare la care ziarista care reușise să păstreze o ținută calmă, decentă, lipsită de dramatism facil replică dur. O mare parte a presei o hăituiește pe Mariane
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
pune automat semnul egal între democrație și dictatură însă atrage atenția asupra relativizării criteriilor care despart umanitatea de bestialitate, statul de drept de satrapiile orientale. Victime există și de o parte, și de alta, așa cum relevă într-un discurs echilibrat văduva ziaristului decapitat, oamenii simpli, banali, suportă consecințele unor decizii luate din rațiuni de stat, iar onestitatea lui Daniel, contează prea puțin în raport cu calitatea de evreu devenită stigmat într-un stat islamic. Nenumărate cadre îl prezintă pe mezinul familiei de pakistanezi
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
stenografiate și consemnări detaliate - începem să ne bazăm. Schema narativă ne îndepărtează tot mai mult de miezul întâmplărilor, al Întâmplării care ajunge să ne preocupe, prin filtrul obsesiilor personajelor. Un bărbat, un tânăr neobișnuit, denumit în fel și chip (Fiul Văduvei, Copilul, Puișorul, Studentul, Învățătorul, Clientul, Vizitatorul, Victima), moare de mai multe ori. Moare o dată și cadavrul îi e găsit fără amprente, fără indicii, chiar fără sânge. Dus și depus la morgă... își ia zborul. Se face, pur și simplu, nevăzut
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
de titlu are ecouri de poezie începătoare și se așază în capul unor texte despre oameni care tatonează viața, așa cum Văcăreștii tatonau literatura. Ce văd, și ce înțeleg din ce văd, se apucă, stîngaci, să scrie. Stilul este al Leancăi Văduva, amestecat, șovăind între o gramatică stăpînită cu lacune și o poveste care n-are răbdare să se spună în frază, forțînd rîndurile, curbîndu-le unele spre altele. Un soi de arendaș, la vie, Costică Dură, învăluie în vești complicate, către Coana
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
firește, altceva...) mult și anapoda, din care dispar statui și mai ales grădini. O mușcătură care amintește de altele și declanșează, dintr-un reflex de apărare, superb și inutil, ca toate actele memoriei, istoria locului. Tempi passati, cînd Mogoșoaia era văduva lui Mogoș, și mai pe urmă, în grădina Ateneului, lua naștere tradiția bătăilor cu flori. Pînă aici, sînt locuri. Urmează figuri. Marțiale: Averescu, Budișteanu poreclit Ciomag, Dragalina și, pe lîngă ei, un ubi sunt cu vedete bucureștene, rămase în poze
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
un adevărat cuib de nebunii hetero și homoerotice. Sub o multitudine de măști ne este înfățișată și frumoasa Marioritza, pandantul feminin al prințului, aventurieră internațională în solda lui Napoleon. îndrăgostită de tânărul prinț Emanuel Mirzaian, alias Manuc, controversata și fermecătoarea văduvă nu-și poate duce la bun sfârșit misiunea cu care fusese învestită de împăratul însuși: zădărnicirea faimei și a planurilor, inclusiv eliminarea fizică a zarafului armean. Puterea de seducție a bărbatului iubit se dovedește a fi mai tare decât intrigile
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
printre cărțile înșirate pe jos și într-o noapte zbuciumată se lipește de Peter, iar acesta se înnegrește la suflet și la costum - am văzut asta în Războiul stelelor partea a VI-a -, devenind din păianjenul cruciat un fel de văduvă neagră însetată de răzbunare și popularitate. E haioasă transformarea ochelaristului tocilar (nurd!) într-un tînăr furios pe care John Obsborn l-ar fi putut recruta pentru un rol minor în piesele sale. Da, criza adolescentină cu dispariția ultimelor coșuri pubere
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
preziceri în privința lui Micheddu. Tot așa cum observa perfidia dușmanilor, veniți cu pretextul condoleanțelor, pentru a se bucura de nenorocirea abătută, deși știau că vor fi înfruntați și în acele împrejurări de bărbații din familia victimei. Din acel moment aceștia și văduva au trăit doar cu gîndul răzbunării. Ca un "cancer ce-i rodea creierul", va scrie ea ulterior, obsesia o făcea să-și spună: "Du-te, du-te și răzbună-te! Ucide-l pe ce-l ce ți-a ucis visele
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
sus le neglijau. Veneau în căutarea unei consolări de o noapte, precedată de câteva dansuri cu figuri. În prima seară când a intrat în acest salon - atras de un paso doble care se auzea din stradă -, Lionel a prins o văduvă mare amatoare de salsa, care până la urmă s-a dovedit o profesionistă. Lui Lionel i-a plăcut tare mult acea primă experiență, drept care și-a luat - cu doar 220 de euro pe an - un abonament Fréquence pe căile ferate franceze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
peste balustradă și vede cum sinucigașul forțat ia contact cu apa. Mai verifică o dată filigranul bancnotei de zece euro în lumina soarelui și pleacă să facă o investiție sigură. E ora 12.45. În anticamera notariatului domnului Marcel Rioret, o văduvă, împreună cu cele două fiice, toate trei îmbrăcate în mare doliu, îl așteaptă pe notar să vină și să deschidă testamentul. Cele trei nu-și vorbesc între ele. Dar nu de durere, ci de la niște neînțelegeri mai vechi, de când răposatul a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
numai ca să-ți fac mizerie. O meriți. Lionel își scoate haina, o stoarce complet și i-o dă fetei mai mari. — Vă rog s-o țineți puțin. Își scoate și cămașa, pe care, după ce-o stoarce, i-o dă văduvei. Între timp, Liliane a găsit un mop în debara și, sprijinându-se în cârjă, încearcă să reducă din dezastrul pe care Lionel își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
gură, pentru că, să fim serioși, prin voalete s-ar fi văzut tot. De câte ori își recuperează câte-un articol vestimentar, Lionel își cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă scuzați, doamnă, i se adresează el văduvei. Azi am vrut să mă sinucid, ca să nu se împlinească prezicerea ghicitoarei. Vreți să-mi țineți puțin cămașa, să mă îmbrac? Mulțumesc. M-am aruncat în râul Maine. Vă rog să mă scuzați, doamnă sau domnișoară, că nu-mi dau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ora 16.30. Lucrurile s-au liniștit de tot, iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu voaletă. Pe urmă îi dă haina de la taior. Pe urmă fusta, bluza, pantofii, colanții, furoul, sutienul și, la urmă, chiloții. Văduva seamănă acum cu o femeie goală, iar Lionel cu un garderobier. Situația devine penibilă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu voaletă. Pe urmă îi dă haina de la taior. Pe urmă fusta, bluza, pantofii, colanții, furoul, sutienul și, la urmă, chiloții. Văduva seamănă acum cu o femeie goală, iar Lionel cu un garderobier. Situația devine penibilă pentru că Lionel e doar în chiloți, iar văduva se ține foarte bine. Doamna are și o explicație pentru acest striptease fără muzică: — Sunt din Nantes, dacă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
urmă îi dă haina de la taior. Pe urmă fusta, bluza, pantofii, colanții, furoul, sutienul și, la urmă, chiloții. Văduva seamănă acum cu o femeie goală, iar Lionel cu un garderobier. Situația devine penibilă pentru că Lionel e doar în chiloți, iar văduva se ține foarte bine. Doamna are și o explicație pentru acest striptease fără muzică: — Sunt din Nantes, dacă asta vă spune ceva. — Trebuie să-mi spună? întreabă Lionel, încercând să-și camufleze cât mai bine surescitarea cu hainele văduvei. — Acum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
iar văduva se ține foarte bine. Doamna are și o explicație pentru acest striptease fără muzică: — Sunt din Nantes, dacă asta vă spune ceva. — Trebuie să-mi spună? întreabă Lionel, încercând să-și camufleze cât mai bine surescitarea cu hainele văduvei. — Acum un an, mi-a venit rândul să fac parte dintre cele șase dansatoare care-și puteau încerca norocul la dumneavoastră în prima duminică din lună. Îmi pregătisem o costumație irezistibilă. Cred că m-ați fi ales. — Așa cred și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se țină minte. Îl iert. Pentru seara de vineri. A fost grozav de discret. Cât să înflăcăreze imaginația tuturor cititorilor dincolo de ce-am făcut noi. Adriane, te pupic! Părerea lui madame Agnès Nu e ușor să fii văduvă. Mai ales văduva unui bețiv. Cu pensia mea și cu salariul de portăreasă, de-abia mă descurc de la o lună la alta. Credeți că mă dau în vânt după cușcuș? Dar la cât a ajuns kilogramul de carne de vițel, n am altă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că e rudă și cu ...Ion Creangă: bunica lui, presbitera Ecaterina Beligan era vară primară cu marele humuleștean! Iar mama actorului, Eufrosina Moscopol se nrudea, firește, cu celebrul solist Jean Moscopol! Dacă mai adăugăm că maestrul a cunoscut-o pe văduva lui Dürrenmatt În holul hotelului... Decebal, din Bacău, vom conchide că e bine ca longevivul comedian să depășească suta de ani, pentru a ne oferi noi și noi amintiri interesante... A propos: Întrebat, la 92 de ani, care-i secretul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de mare frumusețe) ; doi bulgari inventivi , profesioniști adevărați, care au readus pe scenă povestea Soldățelului de plumb (mereu se schimbau elementele de decor și stilul de mînuire) și un italian, Paolo Papparotto, cu o variantă păpușărească a Commediei dell’Arte ( Văduva Rosega), construită nostim, cu pă pușele agreabile și gaguri bine gîndite. În fine, Înafara concursului (deoarece era realizată de către Behrouz Gharibpour, președintele juriului) opera Rostab și Sohrab, creație monumentală, cu multe păpuși care erau conduse scenic precum cîntăreții , dansatorii și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
doi străbunici de toată isprava și două bunici la care chiar țin și despre care deja am scris până le-am epuizat evenimentele vieții, care oricum n-au fost așa de numeroase, un alt paradox fiind că ambele au rămas văduve de la 40 de ani. Sau poate doar o potriveală. Și pentru că pomeneam de străbunici, să vă povestesc despre Tăticu. Pentru femeile din Bănești, atunci când se referă la tatăl lor, acesta devine infantilizant tăticu. Sau, și mai deplasat, tătelu. Pentru bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
rebele, minată de energii care nuși mai găsesc mistuirea în idealuri superioare la nivel național și social. În familia N., una exemplară în ochii opiniei publice, de la o vreme, se produce „vraiște”. Victoria, „o femeie puternică, bine clădită emoțional”, rămasă văduvă cu un copil de șase ani, îl crește pe Șerban în spiritul ordinii creștine catolice, până la vârsta de optsprezece ani. Fiul pare să-i calce pe urme, însă vine pe neașteptate momentul fatal al „conștiinței de sine”, prezent, după cum am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îi ziceau „lelica Dosia”, iar noi, copiii, o numeam cu drag „bunica Dosia”. Eram vecini și știam de la părinți că eram chiar și rude. Când bunica mea, mama tatălui meu, murise, bunelul, rămas cu trei copii, se recăsători cu o văduvă, care avea doi băieți. Unul din ei fusese soțul bunicăi Dosia. Așa că se socoteau rude cu părinții mei, erau cumnați. Eu nu l-am cunoscut pe moșul meu; când m-am născut, el, deja, era trecut din viață. Din prima
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dacă noi nu le vom face niciun rău? Cât folos și cât bine le putem face, însă, acordându-le ceva timp, ascultându-le, compătimindu-le, încurajându-le? Toate acestea se fac prin cuvânt. Când Iisus a văzut-o plângând pe văduva din Nain, care-și ducea la groapă pe unicul său fiu, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”. De ce nu i-a zis mai întâi „Eu îl pot învia!”?, dar i-a zis „Nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]