482 matches
-
care, sunt sigur!, n-ar pregeta să mă ajute aflând că este vorba de tine. Hai, părăsește văgăuna asta nenorocită și vino odată să trăiești și tu printre oameni” Și aici sunt oameni, Stelu, iubitule. Iar, dacă-mi dai voie, văgăuna asta nenorocită mi-a dat tot ce am până acum: un rost în viață, un cămin, o familie, o îndeletnicire frumoasă și utilă celor din jur și, chiar, un nume în literatură. Ca să scriu, eu n-am nevoie nici de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
însă - a eponimului locului, eroul Colonos. Oedip nu va avea un colossos. Nu va exista nici o piatră, nici o statuie unde psyche-ul lui să poată fi invocat sau evocat. Destinul lui Oedip se sfârșește în umbră și tăcere, în adâncul unei văgăuni neștiute. Statuia și fantomatc "Statuia și fantoma" Raportul dintre statuie și fantomă apare cu claritate în tragedia greacă. Colossos-ul1, amintește Vernant, este acea efigie înălțată din pământ, împlântată în sol, simplă piatră, statuie-stâlp sau statuie antropomorfă ce figurează dublul, substitutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
caietul negru pe care l-a găsit în geanta cu mostre de chembrică, fidea și macaroane, a desprins una sută opt pulsații pe minut. Le-a numărat toată noaptea cu ochii încruntați pe secundarul ceasornicului și acum a venit, din văgăuna blestemată, să-mi dăruiască manuscrisul, împreună cu două sute de caiele drept amintire, fiindcă presimțea că drumurile noastre nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă ordinară, săvârșită contra unui misit extraordinar, monologă în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
târziu. Nu rămâne-adevărat nimic din tot ce-aud, Când mă-ntron spre dealuri de argilă. Câte-un om ca un păianjen umblă-n silă Sus pe galbeni șerpi de humă, în spre sud. Numai când privesc în jos din culmi spre văgăuni, Sufletul îmi zboară spre castele, Și de-acolo se prelinge în spre cele Ancorate-n larg caice: - trei păuni Noaptea când se afundă-n haos, mare, cer și stâncă. Galbeni îmi clipesc trei licurici. Case mici dorm spânzurate-n gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase pe lângă dânsul, ca interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva ore de odihnă. Batalionul înainta cu multă greutate și fără nici un spor, în stepa desfundată din cauza ploilor de toamnă târzie. Clisa lipicioasă îngreuna tălpile cizmelor și ne făcea să alunecăm mereu. Distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mda, așa e. Miller părea din ce În ce mai stingherit. — Știi cum de-am ajuns În Aberdeenul cel Însorit? Arătă cu furculița spre vremea deprimantă de cealaltă parte a ferestrei. — Cum de-am renunțat la un post la The Sun ca să vin În văgăuna asta? Dar vorbi mai Încet, ca să nu-l audă nimeni că zice despre Aberdeen că ar fi o văgăună. — Drogurile. Drogurile și curvele. Logan ridică din sprâncene. Miller se Încruntă. — Nu eu, ticălos mic. Scriam un articol despre cocaina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spre vremea deprimantă de cealaltă parte a ferestrei. — Cum de-am renunțat la un post la The Sun ca să vin În văgăuna asta? Dar vorbi mai Încet, ca să nu-l audă nimeni că zice despre Aberdeen că ar fi o văgăună. — Drogurile. Drogurile și curvele. Logan ridică din sprâncene. Miller se Încruntă. — Nu eu, ticălos mic. Scriam un articol despre cocaina care venea la Glasgow dinspre Edinburgh. Făceau trafic tocmai din Europa de Est, o aduceau În fetițe. Știi tu, șmecheria cu punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de persoana lui. A citit-o și el. Asta a fost demult. Cică ar fi exclamat pe ulița satului: ― Când mama dracului m-a văzut pe mine cineva că am belit o iapă? Bă, Stane, cică m-am dus la Văgăuni și i-am dat la un cal cu paru-n cap! Fir-ar al dracului de cal! ― Hai, bă nea Floreo, că nu ești dumneata ăla, cică i-ar fi răspuns acest Stan, care, deși era țăran și nu intelectual
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
localității de proveniență În aceeași limbă, Piskárkos pentru Pișcari. — Ăștia-s nebuni!... Alt elogiu mai spontan ca acesta nu mi-a scăpat la adresa americanilor În stare să găsească acul din satul tău În vapoarele cu fînul imigrației de prin toate văgăunile lumii. Putem vorbi acum, i-am spus cu Încîntare Sandei, de atestarea istorică a aventurii americane a Floarei Pomeanului din Pișcari, fosta Floarea Nodului din Giungi. Dar trebuie, am adăugat, să refacem socotelile cu vîrsta ei... Se pare că era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la mine pe nici unul dintre colegii mei, pentru care, acasă, cada și toaleta exclusivă erau lucruri de la sine înțelese. Doar Egon Meinert, care suporta și el duhoarea unui astfel de closet în Luisenstraße, mai venea uneori și-mi împrumuta cărți. Văgăuna cu două camere. Capcana originii. Acolo, totul îl făcea să se simtă înghesuit pe cel ce se întorcea acasă la sfârșit de săptămână. Nici măcar mâna mamei nu putea să alunge, prin mângâieri, nevoile fiului. Chiar dacă nimeni nu se mai aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie sărutată de fiu. Iar eu am sărutat buzele ei strânse de durere, fruntea, mâinile ei neliniștite. Patul ei pe rotile fusese mutat din salonul cu mai multe locuri într-o debara care era folosită drept cameră pentru muribunzi: o văgăună fără ferestre, în care nici măcar nu era atârnat crucifixul pe perete obligatoriu. Sus de tot, sub tavan, ardea, după aprecierea mea, un bec de patruzeci de wați. De vorbit, mama nu mai era în stare să vorbească, dar își mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de versuri, Privilegiile găinilor-giruetă. Ele par a se fi născut fără nici un efort, căci pe nici una din foile cepei nu se pot detecta pete de sudoare sau alte urme de muncă. Sigur e că germenele acestor poezii a fost o văgăună de pivniță umedă, cu ferestre spre grădină, într-o vilă al cărei etaj superior fusese mistuit de flăcări, cu balconașe și turnulețe cu tot, și care nu mai era locuit decât de vremea schimbătoare și de porumbei. Acolo ne instalaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
existenței anonime a poetului și inocenței sale ascunse: „Cât timp nu știți cum mă cheamă, nu am nici un pic de teamă...“ Căci Peter Frank, un om tăcut, mereu înclinat într-o parte și vorbind în dialect austriac, a venit în văgăuna noastră dintre ruine și, atunci când i-am arătat pe foi desene cu motive lirice, s-a declarat imediat dispus să introducă în volumul de poezii o duzină de desene în peniță și - ca și când ar fi fost propunerea mea - să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Hans Magnus Enzensberger provocau uimire. De fluxul verbal al lui Martin Walser mă lăsam purtat orișiunde. E adevărat că profesorul meu, Karl Hartung, mă proclamase în puține cuvinte elev eminent, dar o bună parte din timpul meu trecea în văgăuna din ruina de lângă lacul Diana, acolo unde Olivetti devora cu un clămpănit bâlbâit coli de hârtie DIN A4 și nu se mai sătura. Cântam la două piane. Ar mai fi de înșirat și alte exemple ale neliniștii mele, și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmă m-am înfierbântat pentru marioneta lui Kleist, pentru păpușa în mărime naturală și prostuță a lui Kokoschka și pentru figurinele triadice ale lui Schlemmer. Iar apoi, după o iarnă umedă și rece, Anna a început să fie bolnăvicioasă. Idilica văgăună în care, în doi, vara părea întotdeauna prea scurtă a început să-i atace rinichii, vezica. Pe peretele exterior creșteau bureți. Totul era încă muced. Fereastra nu se închidea bine. În plus, soba al cărei burlan ieșea prin peretele exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primite pe gratis; atât de temeinic se cuibărise ea acolo. În timp ce dinspre vest lumina soarelui se strecura oblic pe fereastră, ea a măturat temeinic pardoseala, așa că am putut să spunem liniștiți: la mutarea noastră din Königsallee pe Uhlandstraße am lăsat văgăuna închiriată curată lună. Și pe urmă, și pe urmă? Pe urmă s-a-ntâmplat asta, pe urmă asta. Dar mai înainte, în noiembrie 1955, încă înainte să ne fi mutat în centrul Berlinului de Vest, devenind orășeni, fusese programată prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unii îi zic Gropniță iar alții Peștera Liliecilor? Virgil tăcu mai multă vreme, uitîndu-se prin Bărzăun spre un gînd al său, apoi închise dintr-un ochi și zise mai mult în șoaptă: Oare... oare n-o fi ascunzînd vreo taină văgăuna aia?... De ce s-o fi temînd lumea de ea? Ei, de ce... Tu te iei după alde Vlad, ori după babele și moșnegii care mai cred în draci?... Ce taine să ascundă?... Eu, pînă nu văd exact despre ce-i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
De ce zadarnic?... Ce vorbă-i asta? Așa-i, cum spun eu, a ridicat el vocea împletită cu un tremur aparte. Cînd ne întorceam de la peșteră, Ilinca și-a dat de 4 ori cuvîntul de onoare că nu mai intră în văgăuna aia nici dacă ar ști că acolo stau ascunse comorile lui Ali-Baba și ale celor 40 de hoți. Și, continuă Bărzăunul foarte amărît de-o asemenea perspectivă, dacă nu vrea să mai meargă Ilinca, nu mai merge nici Virgil... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am descântat, L-am pus jos Și-am așteptat... Înserase mai de-a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și cum stam sub vânt și frig Strâns cârlig, Iscodind cu ochii treji Mai de sus de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din stânci, în văgăune Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune Cu lung și mare vuiet tot hăul de granit. Dar sus, sub îngînata lumină-abia născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lipsa arzătorului soare și de lipsa nisipurilor cele dogoritoare din țara lui și din alte țări ale harapilor, de care se depărtase el, pentru a se trezi, fără de mamă și de tată și fără de frați și de surori, aici, în văgăuna aceasta de piatră udă, și în întortocherile întunecate de sub Muntele care ne potopea, ferecându-ne, pe cine știe câtă vreme Și din plângere și din suspinare, a cutezat, mai încolo, să o schimbe în rugă și în chemare, strigându-l pe Alah-Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pași repezi înainte, adăugând, apoi, cu înverșunare: Plec la București. Se pare că au survenit, acolo, niscaiva urgențe... Sughițând sonor, de mai multe ori, își recuperă maleta-diplomat din camera pe care o ținuse asigurată cu yala, extrăgând-o dintr-o văgăună a patului cu baldachin. Purcese de la Sans-Souci, atacând pe o coastă și cobâlțâindu-și whisky-ul din el. (Măi Vladi-mire, când te repezi așa, par-că ești fotbalistul ăla, brazilian, Ga-rincha! observa, cu umor, amicul Nae Calaican, ori de câte ori îl prindea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scrisorile de dragoste și le ascult necazurile. Sunt foarte dezgustat de Japonia de azi. Spune-mi, cum ți se pare Japonia actuală? Gaston zâmbi încurcat, zâmbet pe care și-l arbora când nu înțelegea întrebarea. După cum bine vezi, locuiesc în văgăuna asta, dar îți pot spune ce-i lipsește Japoniei de azi... încredere... încrederea în oameni. Politicienii și intelectualii sunt mai suspicioși decât vulpile și bursucii. Politicienii sunt lipsiți de idealuri, iar intelectualii, de încrederea în om. E al naibii de trist. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]