480 matches
-
existenței anonime a poetului și inocenței sale ascunse: „Cât timp nu știți cum mă cheamă, nu am nici un pic de teamă...“ Căci Peter Frank, un om tăcut, mereu înclinat într-o parte și vorbind în dialect austriac, a venit în văgăuna noastră dintre ruine și, atunci când i-am arătat pe foi desene cu motive lirice, s-a declarat imediat dispus să introducă în volumul de poezii o duzină de desene în peniță și - ca și când ar fi fost propunerea mea - să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Hans Magnus Enzensberger provocau uimire. De fluxul verbal al lui Martin Walser mă lăsam purtat orișiunde. E adevărat că profesorul meu, Karl Hartung, mă proclamase în puține cuvinte elev eminent, dar o bună parte din timpul meu trecea în văgăuna din ruina de lângă lacul Diana, acolo unde Olivetti devora cu un clămpănit bâlbâit coli de hârtie DIN A4 și nu se mai sătura. Cântam la două piane. Ar mai fi de înșirat și alte exemple ale neliniștii mele, și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmă m-am înfierbântat pentru marioneta lui Kleist, pentru păpușa în mărime naturală și prostuță a lui Kokoschka și pentru figurinele triadice ale lui Schlemmer. Iar apoi, după o iarnă umedă și rece, Anna a început să fie bolnăvicioasă. Idilica văgăună în care, în doi, vara părea întotdeauna prea scurtă a început să-i atace rinichii, vezica. Pe peretele exterior creșteau bureți. Totul era încă muced. Fereastra nu se închidea bine. În plus, soba al cărei burlan ieșea prin peretele exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primite pe gratis; atât de temeinic se cuibărise ea acolo. În timp ce dinspre vest lumina soarelui se strecura oblic pe fereastră, ea a măturat temeinic pardoseala, așa că am putut să spunem liniștiți: la mutarea noastră din Königsallee pe Uhlandstraße am lăsat văgăuna închiriată curată lună. Și pe urmă, și pe urmă? Pe urmă s-a-ntâmplat asta, pe urmă asta. Dar mai înainte, în noiembrie 1955, încă înainte să ne fi mutat în centrul Berlinului de Vest, devenind orășeni, fusese programată prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am Împrietenit cu profesorul de limba română, era poet, avea nasul rupt, Între noi s-a stabilit o comuniune de oameni cu defecte fizionomice, și el m-a sfătuit să nu dau admiterea la filologie c-o să ajung În cine știe ce văgăună, să predau literatură unor copii iluminați care merg cu vaca În timpul orelor. Era o experiență prin care el trecuse timp de cinci ani. Și, deși am urmat medicina, am ajuns tot la țară, mai Întîi la Gura-Bărbuleț un sat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Liniște Stăpân peste văgăuni, ai insomnii tremurătoare, simți privirea stinsă picând într-o tomnatică durere. Aparențele derutează crocant, sufocant dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo. Mâine nu vei mai dori nimic resemnat în spații, pierdut într-un Chronos rătăcit
Lini?te by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83911_a_85236]
-
lipsa arzătorului soare și de lipsa nisipurilor cele dogoritoare din țara lui și din alte țări ale harapilor, de care se depărtase el, pentru a se trezi, fără de mamă și de tată și fără de frați și de surori, aici, în văgăuna aceasta de piatră udă, și în întortocherile întunecate de sub Muntele care ne potopea, ferecându-ne, pe cine știe câtă vreme Și din plângere și din suspinare, a cutezat, mai încolo, să o schimbe în rugă și în chemare, strigându-l pe Alah-Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pași repezi înainte, adăugând, apoi, cu înverșunare: Plec la București. Se pare că au survenit, acolo, niscaiva urgențe... Sughițând sonor, de mai multe ori, își recuperă maleta-diplomat din camera pe care o ținuse asigurată cu yala, extrăgând-o dintr-o văgăună a patului cu baldachin. Purcese de la Sans-Souci, atacând pe o coastă și cobâlțâindu-și whisky-ul din el. (Măi Vladi-mire, când te repezi așa, par-că ești fotbalistul ăla, brazilian, Ga-rincha! observa, cu umor, amicul Nae Calaican, ori de câte ori îl prindea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cam de un metru înălțime dispuse cumva în semicerc, Karel cercetează metru cu metru terenul cu ajutorul unui binoclu. Nu zărește nimic ce ar putea să-l îngrijoreze. Peste tot unde se uită doar munți înalți, parcă de netrecut, pante abrupte, văgăuni înșelătoare. Revine cu binoclul la arcada uriașă. Nimic nu dă de bănuit că acolo așteaptă oameni înarmați, cu ochii țintă pe obiectiv. Înainte de război fusese un asiduu cercetător al limbilor vechi, dar acum spiritul lui universitar rămase pierdut undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu mărturisim nimic? Nu ne-a văzut nimeni, iar cel dispărut nu poate fi găsit. N-o să mă convingi că o să se deplaseze la cota 2.000 o divizie de milițieni ca să caute un om care a pierit în cine știe ce văgăună inaccesibilă." "Acuma nu, îi răspunsei, dar când se va topi zăpada da, și fără să fie nevoie de o divizie de milițieni, ci de un simplu cioban, sau tăietor de lemne, sau unul din acei excursioniști cărora tocmai asta le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
țară sunt găzduite cele mai stabile populații de lupi din Europa. Ei trăiesc și se Întâlnesc În Delta Dunării, În zonele subcarpatice muntoase și În cele de dealuri Împădurite, În râpe adânci acoperite cu vegetație, arbuști și arbori, În mărăcinișuri, văgăuni adânci și Întunecoase, ferite de ochiul vânătorilor și a animalelor de pradă. Lupii din România, datorită Înfățișării, vigurozității constituției și numărului mare existent au stârnit interesul pentru studiu a unor specialiști din afară. Lupul aflat pe teritoriul țării noastre preocupă
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
etc.Ă pasc liniștite și nu suficient de atente. În restul zilei se odihnește liniștit Într-un loc retras, pe care Îl amenajează În pământ, numit vizuină, ferit de văzul și atacul altor prădători. Acesta este amplasat de regulă În văgăuni și râpe adânci, În desișuri de pădure, În crăpături ascunse din blocuri de piatră din munți stâncoși, iar unele subspecii preferă să se retragă În scorburile unor copaci seculari. Lupii singuratici sau solitari sunt masculii tineri și neîmperecheați, care parcurg
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
codru martor, am prins un cerb, avea piciorul rupt, se uita și l-au împușcat, se uita așa! pojghița de gheață pe care calcă porumbel, îți lași în loc o pană, locurile răsucite rău la lume, stau în răul lor de văgăuni de munte, brazda plugului feroviar, brazda circulației rutiere le-a sucit, halta Tarcău grupul de tineri, biserica pe versant, cimitir în spate, soarele km 121+100 fețe de afară lipite de cele interioare, leagăn montan în cugete, asta da structurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cerdac, una singură cu lespezi drepte deasupra, Mirnenco Nistrul dungat strat granitic, Nistrul șoseluit de lățime, femeia sapa de pe umăr pînă-n casele de peste apă, rîndurile în vale, "Prăvălie", "Zona economică liberă Otaci Business", Vălcineț ieșire, troiță, "Petrom", cantonul cușcă cu văgăună de demisol și de acolo iese fetița, Strada Ștefan cel Mare 138, Movilăul de dincolo mal rîpos, zimți de brazi, podul feroviar, mersul lui Hristos în bronzul idolului Lenin, "Dicmen. Jucării, cosmetice, Kodak", vama în gura podului auto. Ora 14
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai prost ca alți copii. Dar în sufletul meu de copil mi-am zis că învățătorul ori este un prost, ori se preface că-i prost. Cum să fie pămîntul rotund cînd noi, cei din satul Ghireni, eram într-o văgăună cu dealuri din toate părțile?! Are ordin de la Partid să spună așa, m-a lămurit un țăran, as în ale politicii. Ei, dacă este ordin de la Partid atunci cred că Pămîntul este rotund. Pentru că noi, prostimea, aveam o frică enormă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ales un soi de rachiu de o scîrboșenie rară, făcut din sfeclă de zahăr. Musolin însă n-avea pretenții și turna în el orice și, mai ales, oricît. Evident că apoi se urca la volan și se răsturna prin vreo văgăună. Veneau însă tractoarele și îndreptau copăcel cioarsa lui de camion și apoi bîr, bîr, pornea mai departe. Dacă a pățit ceva vreodată? Nu, Musolin nu avea nici o zgîrietură și nici camionul lui nu mai avea părți neîndoite ca să se cunoască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că ploaia se oprise. Brusc, așa cum și pornise. Norul ăla negru l-a luat Dracu să-l care aiurea, ca să-i sperie și pe alții. Pe unde o luăm, Guță? Eu știu? Pe acolo, pe cărăruia aia. Dar cum trecem văgăuna? Guță se uită și abia acum vede șanțul săpat în munte. Stau nehotărîți și temători. De pe o potecă apare un tînăr. Este uscat ca nisipul din clepsidră și avea pasul foarte vioi. Domnule, salvarea noastră, aveam să murim, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
le vede pantofii lățiți ca niște bărci. I se face milă. Păi nu v-ați rătăcit. Uitați-vă la semnul ăsta, un cerc albastru. Mergeți pe el și în jumătate de oră ajungeți la Cabana Cerbului. Dar nu putem trece văgăuna... Mergeți la deal, pînă la Strunga Dracului, acolo este un podeț. Aveți grijă să nu lunecați. Apoi vă întoarceți. Țineți mereu cercul albastru. Numai că trebuie să vă grăbiți... Nu, mergem cu dumneavoastră, ne este frică. Tînărul se uită la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alta, cu noi potențialități. Terra nu e o sferă netedă, și nici - cu ghilimelele de rigoare - colorată la fel. Ea este un mozaic de condiții de o diversitate prodigioasă: apă și uscat, stâncă și nisip, pământ și sloi de gheață, văgăună și pisc, căldură și frig, umezeală și uscăciune, lumină și Întuneric. La care a răspuns - ca o condiție esențială - și rezultanta evoluției cosmice, născută din neviu, viața biologică; care-și mărește diversitatea, menită a valorifica orice particularitate a neviului. Neviu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cred c’o știi pe de rost. Sau nu Înțelegi fila asta: „Lacul codrilor albastru/Nuferi gelbeni Îl Încarcă“... Te lămuresc eu. Miau! E vorba de un lac care, la Începuturile lui, când apa abia a apucat să umple o văgăună apărută Între stânci e, Într’adevăr, albastru și oligotrof. Lipsit de nutrienți, Moti. Miau Adică de acord și mulțam de precizare. Dar apa erodează și dizolvă din jur și cară În lac, Îmbogățindu-l În nutrienți; pentru autotrofe. Care’s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
amenajarea mormintelor, zidirea biserici demne de un punct de atracție, un local de școală, îngrădirea terenului, unde urma să se facă toate, căci total era paragină și vitele și paserile sătenilor hălăduiau peste acest loc sfânt. Așezarea într-o adevărată văgăună impunea numadecât și facerea unei șosele, pe unde din șoseaua națională să se poată ajunge în sat. Am început cu casa, care nu ne aparținea. Am vizitat pe propretară arătându-i hotărârea comitetului și am rugat-o să ne cedeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
curcubeului, galbeni cu dungi negre, ori roșii cu pete albastre, unii staționează pentru „o poză”, alții Înoată alene În bancuri și apoi speriați de ceva dispar Într-o clipită. Dintr-o dată, pe fundul de corali puternic luminat, se cască o văgăună adâncă și Întunecoasă, după care se Înalță din nou, În piscuri colțuroase, reciful de corali, apar din nou actiniile, scoicile, moluștele, pești colorați, albaștri, roșii, pestriți. Motorul vasului a pornit și am plecat mai departe, strecurându se cu măiestrie printr-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și altele ce ne sunt necesare. Mă tem că, din cauza disoluției puterilor statului, vom pierde oportunitatea de-a ne lua înapoi banii de la U.E. și va trebui să aștept Ziua curățeniei în politică, care ar putea să ne scoată din văgăuna istoriei în care am fost deversați și să ne așeze pe o linie de plutire suportabilă moral și material. Aflat în plin proces de recuperare a popularității și credibilității, atât guvernul, cât, îndeosebi, președintele, care oscilează între ziceri și deziceri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
foc sau să fie arși și cenușa să li arunce în patru vânturi sau pe apă. Legenda spune că norii sunt purtați ca oile la păscut de duhurile ploilor, niște uriași leneși care dorm zi și noapte prin peșteri și văgăuni și constituie un fel de comunități de puturoși. Când se trezesc, cască, se întind și întreabă plictisiți: Mă..., pe unde mai purtăm astăzi norii, ca să plouă? Păi..., pe unde am fost și ieri, răspunde un alt duh trândav, ca că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]