783 matches
-
răsplăti după faptele lui. 7. Babilonul era în mîna Domnului un potir de aur, care îmbată tot pămîntul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie. 8. Deodată cade Babilonul și este zdrobit! Văitați-l, aduceți leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!" 9. Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l, și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns pînă la ceruri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
din dulap. Pe când mă întorceam și, mă ștergeam pe față și m-am înmuiat de tot. Dintr-odată m-am prăvălit la pământ. Îmi venea să vomit. Respiram foarte greu. Eu și Hishinuma am căzut cam în același timp. Ne văitam simultan de aceleași dureri. Și acum îmi mai răsună clar în urechi vorbele lui: „Aoleu, ce rău mi-e!“. Ceilalți din jurul nostru spuneau: „Rezistați! Am chemat deja ambulanța!“, „Acum apare ambulanța, fiți tari!“. În momentul ăla mi s-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mîntuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, fărădelegile noastre sunt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
-i așa. Nu e ușor să-l urmezi pe Isus Cristos, iar el... are un foc în inimă care-l mistuie! în clipa aceea, Inisius izbucni în plâns și, acoperindu-și fața cu mâinile, cu capul plecat pe genunchi, se văită printre lacrimi: Nu! Nuuuuu! Blestematule mândru! N-o să încetezi niciodată să cauți să fii cel mai bun. Blestematule!... Blestematule!... Uitând practic de Balamber și de huni, Canzianus i se adresă pe un ton părintesc, arătându-i imaginea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui bătălii. Sheba e un pic snoabă cu băutura și tot scâncește după un vin de calitate. Măcar să fie în sticlă, zice ea. Dar eu continui să cumpăr la cutie. Avem un buget auster în perioada asta. Oricât s-ar văita, Sheba nu pare totuși să stea pe gânduri atunci când e să ocolească lucrurile ieftine. După ce-și capătă băutura, se relaxează puțin și începe să fie mai atentă la ce spun eu. Câteodată, chiar îmi cere să-i dau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acord să tolerăm oamenii care cred în povești cu zâne, dar eu mă țin departe de asemenea fantasme. Am cu sora mea un acord tacit cu privire la non-participarea mea în activități religioase. Ea e gata să accepte asta, atâta timp cât mă mai vait din când în când că mă simt „rău“. Am petrecut atâtea Crăciunuri în casa ei, zăcând pe canapea în sufragerie, prefăcându-mă că beau limonadă cu miere, că deja nepoata și nepotul meu mă consideră mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Avea impresia, cred, că dacă le spune cu voce tare, ele vor dobândi un statut oficial definitiv. Dar angoasa ei era prea puternică pentru a fi ținută ascunsă prea mult timp. — Se îndepărtează de mine, a început ea să se vaite într-o seară, când plecam împreună de la școală. Se retrage, simt asta. Și cu cât o face mai mult, cu atât eu devin mai plângăcioasă. Povestea începuse să creeze în ea o permanentă și apăsătoare stare de introspecție amară, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și să o iei de la capăt cu alta, așa cum fac eu, îmi zise printre sughițuri de plâns. Toți merităm câte o șansă și toți trebuie să ne trăim viața așa după cum simțim. Îi ștergeam lacrimile de pe obraz iar ea se văita ca un copil. Acum să mergem acasă!... vreau să râzi, fiindcă nu te măriți și nici nu ești dusă la moarte, îi spuneam. Eu n-am să plec nicăieri, așa că ai să vezi că nimic n-o să se schimbe în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrânețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și îngroapă, știi bine, ulițele în zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat la marginea lumii. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
strălucea de-o rară tinerețe. Când intrai în odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, își ținea mâna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și pe birou. Când mă întoarsei în camera de la față, soarele incendia în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ascultă plângerea oii și bătaia clopotului, ș-odată își dă jos cojocelul din spate, și se pune pe dânsul cu pumnii și cu picioarele... Bătea în cojocel și suduia cumplit... Și numai ce prinde un om dintre cară a se văita: Valeu! valeu, jupâne Mogoș, nu mă omorî, că-ți dau laptele înapoi... Tu ești? grăiește ungurul. Tu iei mana oilor? Și se duce la carul românului... și-l găsește acolo... era un om mititel și slab... pusese ceaunul subt osia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se duce? Ce-are să zică Sanis?... Ce să fac?... Vai! Vai! Și porni și ea deodată prin noroiul uliții, după Haia, urmată de ceata vecinelor. Vestea ca un fulger se întinsese; femei din alte mahalale o împresurau. Și ea se văita încet, își frângea mânile. Și la gară, prin ziua leșietică, trenul plecase. Învăluiri de fum negru izvorau în depărtare. Lumea se împrăștia: mamele, surorile, logodnicele suspinau. Și deodată Rifca văzu pe fiică-sa venind încet, cu trudă, privind în neștire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
draga mea, în casă! nu mai boci pe-afară... Parcă ce folos ai acum! S-a răscolit toată ulița din pricina ta! S-aude și pân’ la fata picherului! — Nu vin! Am să mă duc după dânsul în lume! Și se văita cu obrazul bugezit de lacrimi, cu ochii roșii și umflați. O umpleau valuri de mânie, îi venea să sfarme tot în juru-i; se zbătea ca o fiară în lanțuri. Abia într-un târziu s-a liniștit, a intrat în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu niște ochi febrili, și o strânse în mână. O simți cum se întinde drept răspuns, ridicându-se sub degetele sale. — Ce să fac? întrebă scuturând-o din nou disperat. Nu vreau o slujbă. Nu vreau să trăiesc așa, se văită... Și, dintr-odată, sub ochii săi uimiți, suprafața guavei crescu și mai mult... și explodă cu un bum!, carnea cremoasă zbură în toate părțile, aruncând o ploaie de picături fine spre cer, împrăștiind semințe care loviră oameni de pe balcoane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Pinky o disprețuia pe femeia asta de mâna a treia, care reacționase prin strănuturi și smiorcăieli la acest moment important. O ciupi zdravăn din spate, sperând că va sări în sus, dar fata continuă să se smiorcăie și să se vaite. Ammaji veni în fugă cu o cană de aluminiu plină cu apă și o goli peste ea, în caz că soarele era prea puternic pentru ca să-l poată îndura. Pudra de talc se scurse într-un rîu lăptos de pe fața fetei. — Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
grijă în timp ce pescuia proteza care plutea prin sos, colorându-se permanent într-un galben înfiorător din cauza curry-ului. O scoase cu o lingură, fixându-și-o la loc în gură. În mod sigur, fusese o zi plină de succese? Pinky se văită din nou. — Offff, offfff, offfff, răspunse disperată. Poate că plângea de mila lumii, se gândi Ammaji. — Uită-te la dinții mei, și-i arătă lui Pinky, în încercarea de a o înveseli, un rânjet fioros de culoarea curry-ului. Uimită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sunase, ticălosul. O făcuse Tim, însă. L-am sunat înapoi. Merge bine, a spus cu un fel de emoție controlată. Editorul e în al nouălea cer. Nici nu are de ce să se plângă dacă banca va face scandal - tot se văita că sectorul bancar e slab reprezentat în ziarul nostru în ultimii doi ani. Nu mi-ai folosit numele când ai vorbit cu el, nu? am întrebat nerăbdătoare. Nu, stai liniștită. Se știe dintr-o sursă sigură. Acum Jordan a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de liceu care vrea să iasă la pensie. Îi spusesem că nu mai suport nici eu să lucrez așa aiurea și abia aștept să fac anii de pensionare anticipată. Credeam că mai sunt doi, dar sunt patru. Colegul ei se vaită că o duce prost cu banii. „Am geamantane cu timbre de mare valoare și nimeni nu vrea să mi le cumpere.“ Nela precizează că omul este unul dintre marii colecționari de timbre din țară. Îi spun să se ducă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot ceea ce el detesta mai mult În viață, pînă la ultimul sfanț. Veniturile lui ca jurnalist și traducător erau departe de a-i permite să Întrețină o asemenea locuință. — Partea grea nu e să cîștigi bani pur și simplu, se văita el. Partea grea e să-i cîștigi făcînd un lucru căruia să merite să-ți dedici viața. Am bănuit că Începuse să bea pe ascuns. Uneori Îi tremurau mîinile. În vizitam În fiecare duminică și Îl sileam să iasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bine fortificate,el s-a mulțumit să impresioneze inamicul pregătind un asediu în toată legea. În cursul nopții, maurii au avut timp să-și măsoare pierderile. Corturile lor răsunau de jale. Un soldat își plângea fratele, altul prietenul; mulți se văitau din pricina rănilor căpătate și toți tremurau la gândul zilei de mâine. La epoca aceea, doi tineri mauri de modestă obârșie, au dat o pildo de dragoste și devotament, rară în istoria omenirii. Cloridan și Medor îl urmaseră pe prințul Darninel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ce fusese mai rău părea să fi trecut și singurul care Încă mai părea obsedat de asta era Will. Era duminică, la exact o săptămână după ce mă Întorsesem din Turcia și eram la dejunul obișnuit cu Will și Simon. Mă văitam de lipsa de informație și adevăr a articolului când Will mă Întrerupse. —Bette, dragă, nu mai folosi cuvântul adevăr când te referi la ziarele de scandal. Te face să pari naivă. —Păi, și ce ar trebui să fac? Să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
el. Femeia intră și îngenunche lângă Lucy Whitehall. O mângâie pe păr și îi luă radioul din mână. Buzz se sui în mașină și dădu cu spatele până pe pietrișul din fața casei, ratându-l la mustață pe grecul care încă se văita încet. Vecinii începuseră să se uite pe ferestre, lăbărțând jaluzelele, în toate locuințele de pe stradă. Câteva minute mai târziu Audrey o conduse pe Lucy afară din casă, cu un braț pe după umerii ei și un geamantan din carton presat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scena unei crime, cu tot soiul de impurități care rup simetria și te fac să remarci ce nu e în regulă. Începură să cânte: pianul lansă o melodie, apoi o predă trompetei, după care veniră tobele și saxofonul lui Healy văitându-se, văicărindu-se, alunecând de la refrenul de bază spre variațiuni pasionale. Muzica lunecă în hărmălaie. Danny remarcă o serie de telefoane publice în dreptul toaletelor și se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prin complicitate: solicitarea adresată unor membri ai partidului de a participa la demonstrații și la distribuirea de manifeste aproape că discreditase tot ceea ce realizase sau declarase Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon. Scenariști, actori și alți lucrători de la Hollywood se văitau de traume ieftine, emiteau platitudini parșive și își exprimau sentimentele de vinovăție pentru că pe timpul Marii Crize încasaseră sume imense de bani, cheltuind apoi paralele pentru cauze de stânga frivole. Oameni erau mânați spre canapeaua lui Lesnick de promiscuitatea lor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deschizând ușa cu o mână, intră purtând o tavă încărcată. - Nu! strigă Nory, și ceaiul speriat se clătină în ceașcă. Nu; Să-1 aducă baba! - Miroase a bucătărie, se ru<"" JPJ, și doctorul. - Doctorul miroase a cadavru . . . Nu! - Se răcește! se vaită Lina, căutând echilibrul tăvei. - Dă-mi-1. 11 duc eu! și la acest munte de biscuiți și sandwich-uri, pe care le voi suprima, voi adăuga o tartină de morală, pe lângă cele ce i-am mai servit adineaori! - și, luând tava din mâinile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]