1,093 matches
-
așază dorința Și iar penelul scrie un destin... O harfă de aur îmi e azi voința, Ce cântă șoptit un cântec sublim. Mă îmbracă iar harul în straie De călător și al luminii străjer... În mine iar arde o sfântă văpaie, Și clipele-ntruna o vamă îmi cer. Nu calcă pe urmele serii lumina Ea liberă cântă și murmură lin Departe de suflet astăzi e lumea Ce cupa cu lacrimi mi-o dă ca alin. Sufletu-mi tandru stă-ngenunchiat Și-n
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Autor: Claudia Bota Mereu îmi este dor de umbra pașilor tăi, Înodați printre paginile inimii îngălbenite, Rămase deschise între semnele adunate, Prin iernile grele, se dezlănțuie al sufletului văpăi. E multă iubire și multă durere, concentrată pe umbra pașilor tăi, Pași repezi, ce astâmpără setea din pădurile tropicale, Etajate pe imense balansoare, din a inimii puncte cardinale, Rupând suferințele dimineților matinale. Printre nori aleargă strigătul mut al înfometaților dulăi
CLAUDIA BOTA de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353422_a_354751]
-
diferite antologii, traduse în limbile olandeză, germană, sârbă, arabă și engleză. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ CULOAREA MEA ROZ Raze călătoare prin celulele pielii Și o insectă se plimbă prin mine Am culoarea roz A privirilor tale fascinate A ierbii în amurg Și mâini de văpaie Am când mă mângâi Am culoarea roz A sărutului în zori Când tu și razele Vă faceți cuib în mine ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ PRIMĂVARĂ ÎNSÂNGERATĂ Rupe primăvara îmbobocită Cuprinde în mână corola Mergi încet și pe tăcute Nu ești mic ești primăvară Pune
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
întomnare. Îmi reazem iar povestea de tăceri Și fruntea de fereastra asta care Pe mine... nu mă duce nicăieri. E frig și-n suflet, frig și în odaie. Mă învelesc cu pledul unui gând În care trupul tău e tot văpaie Și-mi încălzește zâmbetul plăpând. Te lași purtat de ploaie prea departe. Și te tot duci...Nicicum nu te oprești Iar lumea noastră iarăși se împarte În două: „unde-s eu” și „unde ești”... Referință Bibliografică: Pe tine... Aura Popa
PE TINE... de AURA POPA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352762_a_354091]
-
Îmi amintesc Îmi amintesc cu drag de anii când sorbeam lumina chipului tău blând cu buze-înfierbântate de dorință și-ți colindam poienile cu flori din care se-mbătau ai mei fiori îndrăgostiți de-ntreaga ta ființă. Îmi amintesc lumina în văpăi ce strălucea atunci în ochii tăi, de glasul cald și plin de duioșie care știa să spună : Te iubesc! atât de simplu, tandru și firesc vibrând de o imensă bucurie. Îmi amintesc și-mi pare-atât de rău că-i
ÎMI AMINTESC UNDE V-AŢI DUS ?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352894_a_354223]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ABSURDUL ILUZIILOR Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ești fericit? Acea văpaie stranie pe care tot o simți, în jurul tău și parcă îmbrăcată cu mantia unor sfinți, care tot caută să fie conturul unui Om sau spaimă ca solie, din pacea unui pom. Dar umbra orbitoare se furișează-ades în care doar oftatul
ABSURDUL ILUZIILOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353056_a_354385]
-
și pe Lazăr în sânul lui. 24. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. 25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. 26. Și peste toate acestea
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
de la Dumnezeu! BLESTEM În Versul tău cu-ncolăciri de șarpe Mi-ai cuprins de-o vreme ființa toată, Ca Aerul neliniștit pe harpe Să nu-ți găsești odihnă niciodată... Să nu se-aline mâna care scrie, Gândul tău de-a pururea văpaie, Cuvântul care ești și o să-ți fie, Să nu te mai încapă- Nicolae! Așa m-ai blestemat, ți-aduci aminte, Nu se nuntise floarea pe pământ- De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte Mi-adăpostesc neliniștile-n vânt... BRUTAR
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
Pește!” Pentru mine e ca o taină. Cine i-a atins portalul? Numai la ușa poetului din mine se șoptește: E darul tău, de vers întămâiat/ În ziua a șaptea. E univers/ Și lacrimi. Iubire-n echilibrul/ Poetului din tine. Văpaie răsărită/ În ziua Poeziei (Poetul și Umbra). Și mereu revine întrebarea: “ - Cine ești, totuși, tu, Poetule, de-mi vorbești mereu de poezia divină/ - Sunt albul primei ninsori dintr-un vers, sub care-ți adun autograf cu lumină!”( Cine ești tu
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
a persoanei iubite care depășește macrocosmosul și se oglindește în sinele pierdut între a fi sau a nu fi: Nu pot trăi fără tine înseamnă că trebuie să mor? O sete, o căutare, un zbucium, o odisee, o dorință, o văpaie, o foame, o absorție, o viață, toate deschise spre acel cineva: Dumnezeu e om, că pe stradă el îl vede pe Hristos, pune mâna pe el. Eu pe stradă nu te văd decât pe tine. Și aș vrea să te
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
sete, Dezbrac-o blând de haine inutile Și gustă-i nurii-ncet, pe îndelete. Ca să deguști polenul din lumină, Cheamă-i magia să te-nvăluiască, Acceptă-i mângâierea pe retină Și prinde-o-n suflet, să te încălzească. Ca să aprinzi văpaia în iubită, Spune-i că-ți e lumină, zi și floare Rupe-ți iubirea-n două, ca pe-o pită, Și dăruiește-i partea cea mai mare. Referință Bibliografică: SFATURI / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1848, Anul
SFATURI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354536_a_355865]
-
poezii, tropare și cântece patriotice. Versuri răscolitoare precum: ,,Sub iarba ce-a crescut pe dâmburi de morminte / În mrejele uitării, zac mii de oseminte / A celor ce-au căzut pe câmpuri de bătaie / Sub ciuruit de gloanțe și bombe de văpaie” au răsunat de pe buzele micilor școlari, iar corul școlii a reamintit celor prezenți despre îndemnurile înaintașilor din ,,Treceți batalioane române Carpații”, ne-a strecurat emoția prin ,, Imnul eroilor”, ne-a reamintit de vitejie interpretând cântecul ,,Drum bun ” și a făcut
CINSTIREA EROILOR LA MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354543_a_355872]
-
Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Candela nemuririi m-așteaptă, amestecul ei îmi umple lumina, Pe suflet și flacăra se-mbină cu graiul, ce-n rugă nu se dezbină, Mi-e dor de o văpaie, fie fără locuință, să mi-o aprind în suflet, Și forța ei ferice, iubind întunericul, să-mi dăruiască precuget... Cad la altarul inocentelor dureri creștine, lacrimile sparg de sus Odaia sufletului...Se înalță bolul preamăririi sfinte înspre voi, Atât cât
CANDELA NEMURIRII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353985_a_355314]
-
ți-aș face haine Și florile ți-ar fi cunună... De-aș fi o rază de speranță Aș naște-n tine un surâs Să uiți de clipe de durere Când singură în noapte-ai plâns... Ți-aș da a inimii văpaie S-alungi cu ea păreri de rău Iar fericirea ne-ar fi leagăn În care-am fi doar tu și eu! Dimineața, în zori... Dimineața în zori mă trezesc lângă tine Și în suflet e pace, e frumos și e
POEMELE IUBIRII 11 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353991_a_355320]
-
lor ură/laudele lor , desigur, m-ar mâhni peste măsură” - Mihai Eminescu Cri-cri-cri, Doamnă gri, nu credeam c-o să mai vii, Că puteam și eu să-ți spun, adu-mi frânghie și săpun. Râzi cu privirea plecată, Dumnezeu izbucnește-n văpăi, Aureola filtrată pe urmele celor din văi. Dinspre Capul Fecioarei, răspunsul întârzie mult, Nu vrem ecoul avariei, morții nu-i facem cult. Noaptea, îngenuncheată, tu vei veni, albul pur, Ne va orbi, posedată fi-vei de rugul din jur. Până
ANTROPO-ILOGICE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353080_a_354409]
-
cu pașii moi lăsând visele să se adape în tăcută alunecare a apei unduitoare. Linul zbor pe seninul fără nor duce și aduce mereu nemuritorul dor. Armonie în formare, bobi ț ele lucitoare, strânse în ciorchine de culoare aprind roșia văpaie. Ne intimidează a stejarului grandoare, facem o reverență iederii în urcare și mai adăugăm î nc-o splendoare sub a vieții îmbrățișare. Referință Bibliografică: Ultimă zi caldă de septembrie / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1367, Anul IV, 28
ULTIMĂ ZI CALDĂ DE SEPTEMBRIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353142_a_354471]
-
Chemare. Rămâne o vreme... îți bate la ușă, Etern, iertător, cu semn de țepușă... Aduce iubire, și milă, și pâine - Deschide-I străine! EL vine la tine! Om Sfânt, fără vină, Născut printre paie, Minune de viață cu-n Suflet văpaie, Nespusă-ndurare, suspin, vindecare, Umil, ne dă pace și dulce iertare. Lăsat este astăzi s-aștepte în stradă, Uitat printre zgomote seci de petardă, Iubit doar cu vorba, pitit prin biserici, Intrus pentru lupii flămânzi și eretici. Suspină cu jale
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
procurator, cu îngăduința domniei voastre, cer voie să duc scrisoarea centurionului Marcius Cenna, mai rosti încă o dată sclavul nubian. -Poți pleca, îi răspunse Ponțiu Pilat făcând un semn cu mâna. Rămase singur, cu ochii ațintiți către focul care ardea aruncând văpăi în încăpere și privind dincolo de ferestre observă că afară cerul se întunecase destul de mult. Mânat de curiozitate procuratorul ieși din nou pe terasă și își dădu seama că se apropia furtuna, fulgerele spintecau văzduhul și se auzeau tunetele. Începu în
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
pândă Și vâna câte o floare Ce-l întrecea în zâmbet, haină și culoare. În ochi avea doar ace-nveninate Și-n loc de dinți avea păcate. În sufletu-i uscat precum o poamă Creșteau doar fiere și ocară. Când în văpăi scotea cuvântul Învenina și cerul și pământul. Și-n strigăte când se pornea În spaime Universul cufunda. Elena Trifan Referință Bibliografică: SPINUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1165, Anul IV, 10 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
SPINUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353658_a_354987]
-
Grigore, pescar fără măsură și propietarul remorcherului cu ponton care ne-a fost gazdă. Plecase la pescuit pentru prietenii din Botoșani. La Dunăre, uneori toamna este dură ! Când este ceață, totul este legat de puntea nepăsării, a timpului chinuit de văpaia umedă și verde precum smaraldul bălțat. Mă întrebam, dacă după ceața ce ne-a înconjurat de dimineață prin sărutări umezite, va începe vântul, strecurând prin frunzele copacilor, peste iarba ciocolatie și valurile nesfârșite, o tăcere vrăjită. Nici vântul nu mă
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
îți bate la ușă, E tern, iertător, cu semn de țepușă... A duce iubire, și milă, și pâine - D eschide-I străine! EL vine la tine! O m Sfânt, fără vină, Născut printre paie, M inune de viață cu-n Suflet văpaie, N espusă-ndurare, suspin, vindecare, U mil, ne dă pace și dulce iertare. L ăsat este astăzi s-aștepte în stradă, U itat printre zgomote seci de petardă, I ubit doar cu vorba, pitit prin biserici, I ntrus pentru lupii flămânzi
PRIMEŞTE-L CUM SE CUVINE! de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354584_a_355913]
-
pentru mine Când te zăream râul se schimbă în bine, Iar lacrimile triste în zâmbete senine Clipele amare în dulci mângâieri Crivatu-nghetat în calde adieri Nici stelele nu au lucirea din ochii tăi Ce-mi luminează viața cu ale lor văpăi. Mi-e dor de clipele petrecute împreună Si-as da orice doar să te țin de mână Mi-e dor de-o clipă să te strâng la piept Mi-e dor să-mi spui cum și unde să ma-ndrept
NU POT SA TE UIT de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354761_a_356090]
-
Orizont > Reportaj > CEAS ANIVERSAR LA ȘCOALA ȚEPEȘ VODĂ- MOVILA MIRESII Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1029 din 25 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Ziua Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul acestei școli În ochii fiecărui om există o văpaie strălucitoare. Este acea văpaie cu care se naște și pe care o menține aprinsă atunci când își urmează drumul. Și cine poate aprinde mai viu simțămintele unui om decât primii dascăli, respectiv educatorii și învățătorii? Anii în care clipele zboară atât
CEAS ANIVERSAR LA ŞCOALA ŢEPEŞ VODĂ- MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347183_a_348512]
-
LA ȘCOALA ȚEPEȘ VODĂ- MOVILA MIRESII Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1029 din 25 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Ziua Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul acestei școli În ochii fiecărui om există o văpaie strălucitoare. Este acea văpaie cu care se naște și pe care o menține aprinsă atunci când își urmează drumul. Și cine poate aprinde mai viu simțămintele unui om decât primii dascăli, respectiv educatorii și învățătorii? Anii în care clipele zboară atât de repede încât, dacă
CEAS ANIVERSAR LA ŞCOALA ŢEPEŞ VODĂ- MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347183_a_348512]
-
față culori proaspete, mânjite, amestecul lor ancestral... Lăsa să îi picure sânge din ciotul degetelor deschise pe botul fiarei, pe craniul strivit. Soarele își țipa înălțarea deasupra și în față, incendiind peretele stâncos. Se rostogolea pe muchia de sus vărsând văpăi cromatice, spectrale: roșu, oranj, galben, verde... A tresărit zvâcnind, cu un salt s-a întors brusc: felina, flămândă și mânată de instinctul ucigaș, se apropiase pe furiș după îndelungata și zilnica ei pândă. Erau față în față acum, în încordare
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]