465 matches
-
mor... Ție ți-l vând c-un milion, ai putea să-l pui în biroul tău, uite-aici poți să-mpuști un bolț, sunt și cuie care intră-n ciment... Nu mai rezist, am zăcut bolnav, acoperit c-un țol vărgat, cu genunchii la gură, n-a trecut nimeni, dar nimeni să mă vadă, îmi cad și dinții... asta-i soarta artistului... Mori și nu-ți deschide nimeni ușa... - Tu ești surd? N-am! - Și eu cu ce mă-ntorc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tu ești supărat pe argentinieni. Ete, fleoșc! Ba pe-a Messi, aș spune, scuze pentru expresie! Ai plâns pentru Olanda? Păi da, că erai portocaliu de-atunci, deja prezentai semne de rea purtare politică, aș spune... Eu am ținut cu vărgații. Dans. Figuri. Habar n-ai. Gore, nu-nțelegi. Eu am spus de mai multă vreme că vă pierd pe drum. Ați Învățat o limbă de lemn de nu vă mai scot din ea nici cu Liiceanu. Unde este esențialul, ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-se de măsuță și cercetând amuzat decupajele. Chiar mângâie ușor petecul de gazetă cu trăsura regală, ca și cum ar fi vrut să o pună cât mai bine în lumină. - Cum trec anii, oftă mai apoi, ducându-se spre pat. Netezi cuvertura vărgată și se așeză tolănit între două perine. Trec anii ăștia ca nebunii peste noi, dar trece și peste istorie. Oftă, copleșit de povara timpului care, după cum își încrețise fruntea, puteai crede că, chiar în acele clipe, trecea în marș, forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
calm... merge înainte ! Geaba câinii l-au lătrat ! De legi tot nu i-a păsat ! Morală : Câți pe nedrept cocoțați, În post mare, potentați, Nu spun încălcând vre-o lege: ,,Câinii latră ursul...merge !’’ MOLIA ȘI BURSUCUL Bursucul cu blană vărgată și deasă, Tocmai se pregătea să ierneze, (Așa! Cum zici mata, să hiberneze!) Când molia întreabă: Acasă? Rugându-l simandicoasă, Subtilă și grațioasă, S-o lase că iarna geroasă A prins-o tot fără casă Să stea la cald, numai
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
va lua și duce la câmp. Nici copiii nu erau scutiți de munca câmpului. Uneori, trebuiau să se Învoiască de la școală. Femeile pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă și, destul de rar, o bucată de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
amenajase un colțișor potrivit pentru odihnă. Câteva fotolii din împletitură de ratan erau așezate în jurul unei mese din același material. Ceva mai încolo, sub coroana bogată a unui măr bătrân, era un leagăn larg pe care se afla o pernă vărgată. Era o noapte caldă și senină, iar luna plină strălucea generos, astfel încât nu mai era nevoie să aprindă becurile electrice ascunse în niște felinare rustice din fier forjat. Era chiar mai bine așa, singur, pe întuneric, numai cu gândurile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a trece cu bine de toate încercările. șase în al cincilea loc: începi să faci provizii pentru venirea alesului tău în grădina suspendată a dragostei tale, în cerul tău, cerul de deasupra cerului, în creația ta, faci provizii, prinzi peștișori vărgați cu gurița mică, îi prinzi cu mâinile tale roz îndemânatice, prinzi, unul câte unul, o sută de peștișori și îi pui pe ascuns la afumat în afumătorile curții imperiale, spui deasupra lor vraja ta secretă în kusunda, ce va face
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în kusunda, ce va face nevăzuți peștișorii înșirați pe sfoară ochilor paznicilor afumătorilor, te-ai gândit să ai mult pește afumat pentru luna de miere, ai numai succese, îți va reuși planul, peste o săptămână vei recupera cu succes peștișorii vărgați afumați, unul singur vei pierde pe drum, pe care îl va găsi o bătrână înfometată, care te va binecuvânta, fără să afli acest lucru vreodată. nouă deasupra: fructul cu gaură de vierme nu trebuie mâncat, s-ar putea să fie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
neobiș nuit nici când, mult după ce abia ne mai vedeam fețele, ne-am luat paha rele și am trecut în dormitor, cameră pe care o văzu sem până atunci doar prin ușa întredeschisă: un colț de pat cu cear șafuri vărgate, albastru și gal ben, în dezordine. Dar discutam mai departe despre Resnais și Brassens și Bernard Buffet, și doar când ea (o clipă am fost tentat să-i folosesc numele ade vărat), încă vor bind despre nu știu ce coregraf, și-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o lumina arzătoare Ce-aduce lumii încântare. Printr-una îmi șoptește luna Ca o prințesă sclipitoare Spunând că-n viață mândrul Soare Nu încălzește pe oricare... Deși am minte de copil, Am înțeles că e ostil Să fii cu sufletul vărgat Trecând un nor înfumurat. Bunătatea și credința, Crescute-odată cu ființa Se înalță încrezătoare În jocul razelor de soare. Copilăria e un joc, Scăldat de-o rază de noroc. E o lumină arzătoare Ce-ți luminează a vieții cale. Lumea poveștilor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din local și că deja se află în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își transmiteau unul altuia vestea cea bună, făcând semn spre silueta îmbrăcată în negru și șușotind pe seama ei. În fundul sălii am găsit un separeu vărgat, plin cu marinari adunați în jurul unei carafe. A fost de ajuns să mă uit o dată la fețele lor pufoase ca să mă lămuresc că sunt minori. Mi-am scos insigna și le-am zis: — Roiu’, dacă nu vreți să chem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
blândă: — Da? Cine e? — Poliția din Los Angeles, domnule Gilfoyle. În legătură cu Elizabeth Short. Fereastra se lumină, iar muzica amuți. Îmi deschise un bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care mă invită înăuntru. Tipul era imaculat. Purta o cămașă sport vărgată și pantaloni. Camera însă arăta ca o cocină: peste tot era praf și murdărie, iar o armată de gândaci fugeau care încotro, speriați de neașteptata explozie de lumină. Tommy Gilfoyle spuse: — Profesorul meu de Braille mi-a citit ziarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ace. Aruncă valiza pe bancheta din spate a Packardului, apoi intră în Zimba Room. Am lăsat să treacă un minut, după care am pornit într-acolo și am scrutat localul din pragul ușii. La bar erau doar câțiva gradați. Separeurile vărgate erau goale. Madeleine stătea singură și sorbea dintr-un pahar. La câteva scaune mai încolo doi soldați își îndreptau uniforma, pregătindu-se s-o abordeze. Se năpustiră asupra ei aproape concomitent. Bodega era prea goală pentru a continua filajul. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
primită în tăcere. Vorbea cu un accent ciudat, care cădea pe fiecare cuvânt în trei locuri. Parcă am fi visat toate cinci același vis, pentru că nici una nu mai văzusem păr roșu până atunci și nici o femeie care să poarte traista vărgată a mesagerilor. Și totuși nu era vis pentru că, iată, răcoarea dimineții ne dădea fiori. În cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ceva timp să găsesc locul potrivit. 4 „E o străduță démodé, În semilună, cu vedere la o grădină verde, verde, cu vedere la marea albastră. Balconul meu are vedere la toate acestea și deasupra lui se vede o minunată copertină vărgată. Nici un sunet, În afara valurilor care ling nisipul de culoarea mierii.“ Astfel Îi scria lui Anne Thackeray Ritchie, stând pe balconul de la Hotelul Osborne și descriind scena care i se Întindea dinainte, ca un pictor care așterne pe pânză un peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Colan, Într-o scenă demnă de pana unui Barbey d’Aurevilly. Brummell balcanic, Gogor Filfizon, cum Îl alintă nenea Tache, Își Înnoadă și deznoadă plin de concentrare un fel de cravată: „Împrejurul unui guler drept și tare, o legătură mare, vărgată negru și roșu, prinzând-o c-un ac, al cărui cap rotund și turtit era format d-o mare pirozea Încongiurată c-un cerc d-aur”2. Cum lesne se poate vedea, până aici a fost vorba fie despre tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
decât să ridice mânerul gros, ieșit din botul unui leu aurit, fără să-l mai coboare, că ușa se și deschise, iar în prag se ivi un tânăr cam nervos, care dădea să iasă, iar printre picioarele lui un motan vărgat se strecură afară, cu un șoarece în dinți. Tânărul și polițistul se ciocniră piept în piept. După ce se scuzară deodată, musafirul spuse cine e și ce vrea, iar domnișorul făcu rapid cale-ntoarsă. Avea un mers foarte ciudat. În salon mirosea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
parte din viață în singurătate, o mai posedă. Deodată, o umbră mare, întunecată, se profilează pe albul imaculat. Era lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul. Nu era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca și mine. Adrisanți și vorbe... Fiilor mei: Nu le-am spus nimic ălora. Nici n-aveam ce le spune." Secu: Îmi va fi dor de voi. Poate vă fac o vizită în Iad." Z: "Îți las saboții și ciupilica vărgată. Știu că-ți căzuseră cu tronc..." Pentru curioși: "Moarte naturală. Scârbă de viață." Bani cu indicații, pe căprării... Pentru sicriu și cruce... Pentru gropari: "Cât mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nerușinat, Încît nu mai distingeai dacă hohotele acelea erau de rîs sau de plîns. Anna a luat-o la fugă și nu s-a mai oprit decît În fața pavilionului 5 Psihiatrie. Pe băncile de la intrare ședeau niște pacienți În pijamale vărgate, unii erau În halatele șifonate ale spitalului, cîțiva jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
E solid, am spus. E real. E-un rechin adevărat. Nu, doar că așa arată. E pur și simplu ca toate celelalte lucruri de-aici. Scout, haide, vine. Dumnezeule, uite cât e de mare. Uriaș și neted, de-un cenușiu vărgat, ludovicianul părea să planeze, imponderabil, în apa transparentă, însorită chiar sub valul pe care-l isca el. Picioarele mă traseră în spate, până lângă peretele cabinei. — Rahat, Iisuse, o să ne izbească din nou. — Nu, nu, zise Fidorous și ridică arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ți-au ațîțat peste măsură imaginația. Poole mi-a spus cît de exaltat erai ieri În grădină... — Nu permit să fiu tratat ca un individ sau ca un copil, zise Digby privindu-și trupul Îmbătrînit și ridicol În pijamaua aceea vărgată. — Ți-ai băgat, se pare, În cap ideea că ai aptitudini de detectiv și că ai fost, poate, detectiv În viața dumitale anterioară... — A fost o simplă glumă, protestă Digby. — Te asigur că profesiunea dumitale era cu totul alta, urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de un bătrîn cu gluga la șold și suman care sărea din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat la bunica: - Bună vreme, lele Marie! De la vatră, bunica se uita bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De tot rar pe la noi! - Mai rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
antici erau aduși în cetate de pe câmpul de luptă, șed acum trupurile martirilor. În jurul legionarilor, au venit familiile... Cine-i?... Cărei familii i se redă trupul fiului?... Haina este desfăcută. E o haină scurtă, din postav țărănesc. Dedesubt e haină vărgată, de închisoare. Urmează apoi, un pulover vărgat, maron. Cine-i recunoaște? E Ionel... Ionel Caratănase, se aude glasul mamei... E desfăcută și cămașa... Dungată... Urmează un flanel de piele... Totuși, nu-i sigur că este Caratănase... Se caută prin buznare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]