561 matches
-
Mihai părea a crede în duhuri, căci își făcu speriat cruce cu limba în gură și bolborosi o rugăciune. — Neică Mihai, am uitat să te întreb, reluă vodă. Toma Cosle-geanu, bărbatul verișoarei noastre Safta, ar vrea să-l căftănim ca vătaf de aprozi? În mod normal spătarul ar fi trebuit să-i sărute mâna voievodului pentru că l-a ridicat în rang pe ginerele său, dar Brâncoveanu, cu un aer distrat, răsucea bastonașul dintr-o mână în alta, fără să se uite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pregătirea cinei și a locului de odihnă, doar vodă își vedea de ale lui. A primit vești de la București și a dictat răspunsurile ca toate să plece în aceeași seară. A trimis la Odrii zece călărași în frunte cu vătaful lor, cu douăzeci și două de pungi de aur, apoi l a chemat pe doctorul Pylarino să-l consulte și au hotărât împreună să rămână două zile pentru odihnă. Erau Rusaliile de fapt și vodă dorea să audă rugăciunile Sfântului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu marele stolnic Constantin și cu el, marele spătar. Mersese alături de domn în caleașcă, dar știa precis că o parte din atribuțiile pe care le avusese până la trecerea Dunării i-au fost luate. De ce a trebuit ieri să fie trimis vătaful de călărași spre Odrii cu cele douăzeci și două de pungi? Până acum el era cel care îndeplinea aceste misiuni delicate. Până acum, marele logofăt Diicu Rudeanu era întrebat numai după ce domnul se sfătuia cu Cantacuzinii, acum însă Diicu a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mea, De ce m-ai deșteptat? - cântecele colonelului coanei Anicăi... El spune "desceptat", din farfurie, cum ar zice coana Anica. - Cum "din farfurie"? - Așa zice ea când vrea să spuie că ceva e distins. N-ai auzitvorba asta? Se vede că vătafii s-au speriat tare când au schimbat strachina cu farfuria. - Ce gură rea ai tu, Adelă! - Ce să fac, mămucă... În acest moment, ceasornicul meu de masă începu să carilloneze 1 La Paimpolaise. Erau ceasurile patru. Copilul din Adela a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cât îi de urîtă! I-a ieșit tot sufletul în față. În antipatia reciprocă dintre Adela și coana Anica se rezumă nimic mai puțin decât o pagină importantă din istoria țării: Adela e fiica unii bonjurist, coana Anica - a unui vătaf îmbogățit. Dar când exclamă: "O urăsc!", Adela se înșală. O dezminte însăși pornirea ei violentă. Adela ia drept ură indignarea ei generoasă. Și ce adorabil e acest "O urăsc!" prin vioiciunea lui pasionată și prin contrastul dintre figura ei agresivă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Tesalonic, rugîndu-l pentru două sute cincizeci de pungi cu bani, ca să dea haraci turcului venit cu ferman, să-și scape capul. Străbunicul și-a trimis întîi familia la loc sigur, în Silistra, unde mai avea neamuri, iar apoi, doar cu un vătaf care-i era mai credincios, au luat-o noaptea pe gheața Dunării, cu copitele cailor învelite în câlți. Din negură au ieșit deodată acîngiii cu iataganele trase și i-au prins lângă rădiile de la mal. Cincizeci de ani urmașii lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și patriarhul Ierusalimului a dat carte de blestem pentru niște pământeni de ai noștri! Știi cumva când se întâmpla aceasta? La 5 iunie 1778, sfințite. În vremurile acelea s-au întâmplat totuși și fapte mai bune. Uite, de pildă, Gavril, vătaful mănăstirii Dancul, pe când s-a însurat, a primit de la egumen un loc de casă în schimbul a treizeci de stupi, din care nu a dat mănăstirii decât cincisprezece din ei. Vătaful și-a făcut casă pe acel loc, dar s-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
întâmplat totuși și fapte mai bune. Uite, de pildă, Gavril, vătaful mănăstirii Dancul, pe când s-a însurat, a primit de la egumen un loc de casă în schimbul a treizeci de stupi, din care nu a dat mănăstirii decât cincisprezece din ei. Vătaful și-a făcut casă pe acel loc, dar s-a întâmplat ca un incendiu să-i pârjolească casa și locul să rămână gol, până ce ginerele său a făcut altă casă pe acel loc. La bătrânețe însă vătaful era chinuit de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cincisprezece din ei. Vătaful și-a făcut casă pe acel loc, dar s-a întâmplat ca un incendiu să-i pârjolească casa și locul să rămână gol, până ce ginerele său a făcut altă casă pe acel loc. La bătrânețe însă vătaful era chinuit de remușcări pentru faptul că nu și-a achitat datoria în stupi către mănăstire. Drept urmare, la 8 ianuarie 1784 a dăruit mănăstirii acel loc împreună cu casa făcută de ginerele său. Fapta este scrisă într-un zapis din care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu și-a achitat datoria în stupi către mănăstire. Drept urmare, la 8 ianuarie 1784 a dăruit mănăstirii acel loc împreună cu casa făcută de ginerele său. Fapta este scrisă într-un zapis din care aflăm că „Viind și înaintea noastră Gavril vătaful și arătând că zapisul acesta este adevărat, prin care din bunăvoia lui face danie mănăstirii Dancul locul acesta, s-au iscălit de cătră noi. Gavriil mitropolit Moldaviei”. Asta parcă îi altă poveste, sfințite. Întâi vătaful Gavril dovedește o cinste deosebită
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Viind și înaintea noastră Gavril vătaful și arătând că zapisul acesta este adevărat, prin care din bunăvoia lui face danie mănăstirii Dancul locul acesta, s-au iscălit de cătră noi. Gavriil mitropolit Moldaviei”. Asta parcă îi altă poveste, sfințite. Întâi vătaful Gavril dovedește o cinste deosebită și apoi mitropolitul - același Gavril - încuviințează fapta acestuia. Așa cred și eu, dar, după cum se arată lumina din ceruri, ar cam trebui să încheiem vorba, cu atât mai mult cu cât nu mai avem la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Cezar a muncit peste tot și s-a dovedit «fără noroc». A ajuns și la un stăpân de fermă din Insula Mare a Brăilei, de unde a scăpat cu fuga. Bătut, slujind fără bani, omul a mărturisit ziariștilor imagini de coșmar: vătafii stăpânului umblă cu puști și pistoale, doar e boier, lucrează cu minori pe care-i aruncă în cotețele vierilor, dacă se dovedesc recalcitranți. Unii au fost mâncați de vii de vieri și Cezar e dat în judecată de stăpân pentru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ajutat să scape de necazuri. Orice țăran normal are o condiție fizică de invidiat. Dar dacă a fost la Călușari din copilărie? Cum o fi? “Eu am dansat de mic. Este aici o bază de folclor autentic. Bunicul meu era vătaf de Căluș în Conțești prin 1963. Era atunci raionul Zimnicea, regiunea București și eu am dansat pe scenă la Televiziune și am luat locul întâi pe țară la Dialog la distanță. Prezentatori erau Ion Mustață, Vasile Tomazian și Mircea Crișan
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mare peste toți ceilalți, cu îndatorirea "să le dea hrană la timp". Dacă își va face treaba conștiincios, slujitorul acesta va binemerita, la întoarcerea stăpânului, să fie pus "peste toate avuțiile sale". Dacă nu, dacă se va comporta asemenea unui vătaf brutal și se va lăsa ademenit de plăcerile șefiei, slujitorul va plăti cu viața și cu sufletul (va fi "despicat în două" spune textul și azvârlit în iad, laolaltă cu fățarnicii)127. Acest articol surprinde în mod critic o Biserică
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
dar noi sîntem săraci lipiți și nici n-avem unde și cu ce să-l ținem. Ba se mai întoarce prin odaie și ne sparge și bruma de lucrușoare pe care le aveam!" Vorbea ca un mahalagiu sau ca un vătaf de moșie, amestecătura avea rostul ei, probabil nu-și dădea prea bine seama cu cine discută, oricum, dacă se găsea acolo, în casa lui, însemna că insul avea un rost pe lume și de aceea catadicsise să-i intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și, cum dădeam în lumina lanurilor, zăream la stânga, pe un muncel lutos și sterp, morile de vânt. Aveam două mori vechi de vânt în care-mi făceam nutreț pentru vite, pentru mascuri și pentru paseri. Acolo, în șandramalele acelea, stătea vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină. Pe întinderi nu adia nici cea mai ușoară suflare de vânt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în fiecare sară urca tăcut spre sălașul lui. Dar într-un rând mă repezii până la Iași, ca să mă mai răzbun pe zilele de singurătate și, când mă întorceam, cum veneam în trăsură spre casă, văd că, sub mori, îmi iese vătaful înainte cu pălăria de paie în mână. Ce-i, bre Dragoș? îl întreb eu. Apoi, cucoane Petrache, să nu vă supărați, am să vă spun ceva... Spune, ce este?... Dragoș își ridică ochii spre argatul de pe capră: o privire ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din sat... —Cum ai spus c-o chiamă? —Polixenia... zise Neculai, și întinse spre mine capul, ca și cum ar fi așteptat o poruncă... Ei, și vra să zică, dacă ai prins-o, ai alungat-o?... Am alungat-o, cucoane Petrache... zise vătaful privind cu încordare spre peria pe care o țineam în mână; - căutam un loc unde s-o pun. Se repezi cu brațele întinse, mi-o luă din mână și o puse cu grijă într-un colț, pe o mobilă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
treceam săltând în buiestru spre girezi, îmi aruncai ochii spre mori. Una umbla, își învârtea spetezele uriașe pe pânza albastră a cerului și de la ea venea scârțâit aspru și chinuit. Cealaltă moară sta neclintită, cu aripile despoiate: aceea era locuința vătafului. Pe pragul întors spre vale, spre mine, ședea femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi și zvârlea grăunțele la câteva paseri care se repezeau sfioase până la picioarele ei, apoi se împrăștiau în toate părțile, cârcâind. Întorsei calul spre moară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi și zvârlea grăunțele la câteva paseri care se repezeau sfioase până la picioarele ei, apoi se împrăștiau în toate părțile, cârcâind. Întorsei calul spre moară și începui a urca potica. Cum mă văzu, nevasta vătafului se sculă în picioare, își pături grăbit șorțul roșu și deodată se întoarse și dispăru pe ușa neagră a șandramalei. Eram curios să văd pe femeia care înșelase pe Dragoș, care călcase în picioare onorul lui Dragoș, deși o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se oglindea nici o gândire. Vra să zică aceasta e femeia care a înșelat pe Dragoș! Nu puteam înțelege cum poate o asemenea femeie să înșele pe Dragoș. După ziua arzătoare de vară, prăfuit și plin de țepi, mă întorceam, iar vătaful mergea în pasul calului lângă mine. Un gând mă necăjea; voiam să-mi lămuresc într-un fel oarecare nedumerirea, și mă-ntorsei c-o întrebare spre Neculai Dragoș: Ian ascultă, Neculai, ce-mi spuneai tu că te-a înșelat nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum a venit, vorbi el, a făcut niște dulceață. Altfel nu-i ea deșteaptă, da’ dulceți a învățat a face.... Dacă vreți, vă face și dumneavoastră... —Bine, Neculai, să-mi facă și mie. Ne apropiam în tăcere de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină, își vântura spetezele pe cerul pustiu al răsăritului. Vă rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de mândrie în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași. Mai repede, mai repede! strigă vătaful întorcându-se cu fața spre moară. Femeia ieși cu sfială, aducând pe tabla paharul de apă și dulceață. Venea cu fereală, cu umerele puțin înălțate. În ochii ei mari nu era nici un gând, nici o dorință. Cât băui apa, mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]