3,613 matches
-
vechiul Vatican San Giovanni in Laterano, pe care îl străbăteam zilnic, adăpostindu-mă în el din cauza arșiței romane. La un moment dat, am văzut acolo un tablou mare al lui Giotto cu Mântuitorul și cu o pasăre plutind într-un văzduh albastru - nuanța lui Giotto - și care părea lipsit de legea gravitației. Puțin mai târziu am descoperit și ce scria Sfântul Ambrozio despre felul cum trebuie să pictezi, și aceasta a devenit motto-ul romanului de mai târziu, Istorisirile signorei Sisi
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
rugăciunii, făcîndu-și punte suspendată către biserică: "ea trebuie evocată așa cum era în noaptea călduță și parfumată de primăvară cînd silueta fină a șiretului fanariot se lăsa purtată de subțiori prin lungul coridor așternut cu covoare scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina Cișmigiu, și ceea ce ochiul lui Carl Friedrich Wilhelm Meyer, arhitect peisagist vienez, a făcut din ea, a
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
să strig de fericire, Dar simt și suferința, inexplicabila durere. Este cumplit să-mi chinui interiorul cel pribegit Cu amarele păcate în fiece zi, la nesfârșit... Ce pot să fac atunci când vreau și nu pot? Prea multă dorință risipită in văzduhul tot... Eliberez freamăte, disperare și suspine Iar voi nu aveți parte de ceea ce vi se cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar cine poate stăpâni frica pe care o gust? Vine si noaptea peste posibilul soare amenințat
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Jammes (căci despre el trebuie că e vorba într-una din paginile Caietelor lui Malte..., referitoare la o oră de lectură în Biblioteca Națională din Paris), acel "... poet ce are o casă-n munți, tihnită. Cu sunet de clopot în văzduhul pur. Un poet ferice, vorbindu-ne despre fereastra proprie și despre geamurile bibliotecii lui, care răsfrâng, pe gânduri, o profunzime singuratică și dragă. E chiar poetul ce-aș fi vrut să fiu; căci este unul care știe multe în privința tinerelor
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti pe munți În raza dulcii tale frunți, Peste prăpăstii să zbor cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința!" Într-o hală de sfîrșit și de început de lume spune Silviu Purcărete povestea sa despre Faust. Despre ispite și neputință, despre viață și despre moarte, despre
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti pe munți În raza dulcii tale frunți, Peste prăpăstii să zbor cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința!" Într-o hală de sfîrșit și de început de lume spune Silviu Purcărete povestea sa despre Faust. Despre ispite și neputință, despre viață și despre moarte, despre
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
din Biblie. D.P.: În timp ce medicii ar explica-o mult mai simplu, fiziologic, ca o cădere de tensiune sau o disfuncție a inimii. Așa mi s-au explicat mie visele de genul ăsta, cu căderi în gol sau cu plutiri în văzduh... M.P.: Nu știu, nu prea-mi vine să cred, eu cred... D.P.: În subconștientul colectiv... M.P.: Eu cred că îl avem în noi. Și tu îl ai în tine. Oare nu-l manipulăm toată ziua prin limbajul nostru, inclusiv prin
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
cu lacrimi de elefant în rafale" (cosînzeana cu pulpele cele mai vînjoase și curajoase). Așijderea "domnița poesie" face obiectul unei asimilări concupiscent-decorative: "era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre/ și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante cum furnicile vii ale morții și cum furnicile moarte ale vieții dansau un dans frenetic exagerat de bizar" (domnița poesie face rondul de dimineață). La un moment dat intră
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Constantin Țoiu Focul se întețește. Turcii scot pe metereze toate armele și încep să tragă "ca la Verdun". Văzduhul se întunecase de nu se mai vede omu cu omu, și să vede numai para cum ieșea din pușci. Parcă ardea stuful pe niște vînt mare, așč să vedč focul ieșind din pușci. Prăpăd. Mare prăpăd. Cît se putea pe la
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
o parte considerînd că "geografia este mai ales istorie", pe de alta prin asumarea emoțională a istoriei, prin cufundarea ei în durata subiectivă, cea născătoare de "miraculos", de acel "Miraculos" pe care-l simte "dispersat în vreme ca într-un văzduh de sfîrșit de vară, din care puteam să-l adun fulg cu fulg și să-l recompun, pentru a-i afla forma și legile cărora trebuie să mă închin sau de care pot să mă feresc". Istoria triumfă ca o
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
timpuri imemoriale, a ieși din iarnă însemna a supraviețui. De mic, cel mai mult mi-a plăcut Toamna, cel puțin în primele două treimi ale ei - Toamna dimineților cu soare în crucea cerului, luminos pe cel mai albastru cer, cu văzduhuri agreste, iar pe la începutul lui Noiembrie cu magnificele cromatici în galben, roșu, mov pe coastele urcătoare ale măgurilor, în peticele de pădure ale șesului. Iar în curți, straturile de regina nopții, clătinate de zbuciumul vânturilor de seară, slobozeau cel mai
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
prizat în epocă și în anii care au urmat: Nichita Stănescu. Dar iată cum începe articolul dedicat cărții de debut a lui Dan Verona: "Întâlnirea cu un tânăr poet încă neștiut de lume, al cărui nume nu umple tiparnițele și văzduhul, dar ale cărui versuri vor rămâne asemenea marilor zidiri, întâlnirea cu un tânăr poet de acest nu neașteptat, nici nefiresc, dar nu mai puțin uimitor soi, e o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
Am recitit, de-a lungul anilor, de zeci de ori poezia lui Nichita Stănescu și i-am dedicat sute de pagini de comentarii critice, inclusiv o carte. Mi s-a părut mereu surprinzătoare, ca traiectoria zigzagată a unui fluture în văzduh. Pentru mine ea nu a devenit niciodată previzibilă (și, prin aceasta, comică), nu a ajuns să mă plictisească (așa cum nu mă plictisesc ori de câte ori le-aș reciti versurile lui Mihai Eminescu, deși le știu, în marea lor majoritate, pe de rost
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
scrisă și interpretată de copitele cailor ce deapănă calea cuminți, cu trapul lor mărunt... Iar când cuptorul soarelui ̀ și revarsă focul, topind totul ̀în jur și când nici gâzele nu mai zboară; zvâcnind ca dintr-un arc străpunge văzduhul, țandără de cântec, ciocârlia. Urcă spre cer într-un balans numai de ea știut, urcă fără oprire inundând zarea cu trilul măiestru, făcând din fiecare o treaptă spre cer. Numai acolo sus ̀își poate deschide sufletul și poate improviza
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
cer. Numai acolo sus ̀își poate deschide sufletul și poate improviza acea muzică divină, simțindu-se liberă și inspirată. E atâta armonie în nesfârșitul ei cântec, ̀încât e zadarnic să-i cauți un ̀început sau sfârșit. În văzduhul aprins nu poți găsi nici un reper; ai doar revelația de a simți cum ̀în jurul tău cad cristale de cântec. Dar cântecul încetează și un moment ai senzația că natura a încremenit. Numai ̀în tăria cerului se zărește un
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
multor lucruri decît a unui autor"?): universul prozei lui Gheorghe Crăciun este o lume de citate. Pe cine altcineva decît pe cel robit cărților, ficțiunii, "trucajului" cultural, îl mai poate emoționa marea, o ciutură în mijlocul cîmpiei, firul de iarbă, cerul, văzduhul "plin de cîntece ciripitoare" sau, iată, povestea lui Dafnis și Cloe? Realul nu e al celor care îl "trăiesc", ci aparține, ca fapt literar și, deci, în profunzimea sensurilor sale, scriitorului (lui Vlad Ștefan), insului care, avînd o altă lume
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
începând cu navigatorii la care toată lumea se referă. Big-Benul se pregătește scrâșnind să anunțe orele promise, pe când lumea privește încordată cadranul imens în ziua aceasta de vară, în care și regii, toți regii și reginele Angliei și-au topit în văzduh coroanele. Și Big-Benul iese din tăcerea lui, morocănos, ca un autor pragmatic, care prea multe nu are de spus,... doar cât s-a făcut, - esența Timpului, punându-ne la treabă. Ascult cu multă atenție, una câte una cele douăsprezece enunțuri
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
ziarele și televiziunile care au sărit peste acest eveniment, am început să am îndoieli: Și dacă mă înșel? Dvs ce credeți? Pariază Traian Băsescu pe Cristian Diaconescu sau totul e un nor de praf din care va ieși, la limpezirea, văzduhului, adevăratul candidat: Elena Udrea?", conchide Ion Cristoiu.
Ion Cristoiu, uimit de presa băsistă: Azi mi-am dat seama că m-am înșelat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77342_a_78667]
-
decît agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. Pămîntul ce era încă d-al său sînge rourat; Uitat-acum moldovanul trecutele lui nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul pe lîngă oi Cîntă
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
pe mine și orașul meu" (ibidem). O frumusețe feminină se șterge de pe chipul ce-o purta precum cerneala dintr-o compunere școlară veche, trupul frumoasei de odinioară ajunge a secreta tristețe, o tristețe pietrificată, iar în final se dizolvă în văzduh: "da, s-a șters frumusețea de pe chipul tău/ ca numele actorilor de pe afișul uitat sub soare și ploaie./ egală cu tine mereu, adîncită/ în tristețea ta fără capăt./ uiți să vorbești, uiți să vezi și să auzi,/ devii transparentă, semeni
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
al agregărilor sale: "cărnos trecut putrezindu-ne printre degete/ cum merg pe străzi murdare/ printre înjurături/ liniștea iernilor de atunci miroase urît/ printre gunoaie avansăm/ gunoi și noi cu ele/ zău//; pace dragoste omenie/ cu litere mari se scriu în văzduh/ și iată-le cum cad/ în băltoace festive/ stropind trecătorii și-așa murdari/ neînțelegători/ tot mai deși/ tot mai mulți/ unul într-altul în marș (spre moarte)// parfumurile frumoasei tinereți/ ale frumoaselor adolescențe/ cu sexe înmugurite abia/ miros urît acum
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
larg cum se gătește, făgăduindu-mi că îmi va aduce unul într-o zi... Deci numai la prepelițe, potârnichi, fazani și la rațe sălbatice, zic. - Și... ai fost. - Mi-amintesc cum a făcut... buf regele bălții, când a picat din văzduh drept în mijlocul bălții... - Aș duce-o o dată și la vulpi... la iepuri. Dar mi-e frică să n-o împuște vreunul din... ăia... - Din dobitoci! - îhî! Am făcut cutremurat de idee... - Trebuie, am spus, trebuie s-o duci o dată și
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
Întors capul l-am văzut pe moș Ștefan a Măndiței care mă privea cu o față blajină. Eu am salutat și el parcă a Început treptat să se dezbrace de surtuc și de pantalonii din azugă bazonați și parcă din văzduh au apărut patru Îngeri strălucitori care Începură să-l Îmbrace cu o mantie aurie tivită cu azuriu, cu falduri mari. Avea fața curată și luminoasă, ochii săi mari și albaștri trimiteau către mine o privire liniștită și plină de slavă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
drag ție, speli toate lucrurile din grădina suspendată a dragostei tale, vrei ca totul să fie cel mai curat posibil când el sosește. speli toate vasele în care se mănâncă, caserolele de plastic transparent ale puilor de vulturi harpagornis, păzitorii văzduhului tău, găleata de bronz a tigrului alb qilin, protectorul cuibului tău pur, cutiuțele cu praf dulce, în care își fericesc zilnic boticul furnicile albe, argintia găleată cu lacrimi, din care beau viața petuniile magice, castronul mic de aur, din care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fii de tare / Și frumos ca primăvara./ Să fii gingaș ca o floare, / Luminos ca luna sara...// URSITOAREA A DOUA: Să fii ager și cuminte / În purtare și-n cuvinte, / Și isteț să fii cu duhul / Cum e ziua și văzduhul...// URSITOAREA A TREIA: Și iubit să fii de lume, / S-ai izbânzi și mare nume, / Pretutindeni lăudat./ Și să-ți meargă astfel cum e / La feciori din basme dat. // (Toate trei încep să se retragă încet, făcând semne către copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]