870 matches
-
devin una cu cele ale cosmosului. Un țânțar sâcâitor îmi zboară pe lângă ureche; zumzetul lui mă înnebunește. Încerc să-l ucid, dar e mult mai iute decât mine. Dispare și reapare provocator. Captiv Am clipe când pierd orice contact cu vacarmul vieții. Tăcerea bruscă și neașteptată face să-mi fiarbă sângele stătut, care caută un mod de a ieși din trup, de a-mi marca dâra existențială. Mă simt captiv în cosmosul ăsta tiranic, la formarea căruia și eu, în măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
susținut și masiv de urbanizare grandioasă, în spirit modern, a orașului, pe de-o parte, iar pe de alta, o invazie de populație nouă ce făcea din urbe un adevărat "furnicar", ca să preiau expresia eminesciană. Tânărul student plonjează în acest vacarm în care se dărâmă și se construiește cu înverșunare, fiind martorul unei efervescențe intelectuale, deopotrivă, în forumul universitar, fără precedent:"[...] străzile se sufocă de oameni, cai, vehicule; și pe coridorul îngust al Spreei (în care se varsă sus-zisele "canale") se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Asakusa ajungi cu metroul la Shibuya Pentru mine, o iubitoare de liniște, de parcuri și flori, Shibuya este ca un stup, al cărui zumzăit, fără întrerupere, mă obosește. De cum cobori din metrou și ieși la „lumină”, te ia în primire vacarmul și mulțimea în care te poți pierde dacă nu ții aproape de grup. Străzile sunt înguste, intime, ca peste tot în Japonia, și foarte aglomerate. Sunt clădiri înalte cu arhitectură futuristă, unele având etajele ocupate de magazine și restaurante, la parter
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
orașului. Se face reclamă la tot felul de produse, precum : muzică, haine, restaurante. Sunt mașini care fac turul orașului, pentru a face publicitate unui cântăreț în vogă sau unei formații muzicale. Toate acestea, suprapunându-se peste zgomotele străzii, creează un vacarm care-ți solicită timpanele. Pe mine m-a luat durerea de cap! Deși eu consider Shibuya un oraș mult prea zgomotos, pentru Dragoș e un centru animat și inedit prin intersecția în formă de X unde, la o anumită dată
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pentru a cădea În boala noilor oportunisme politice, instalată chiar și În sfânta-sfintelor a literaturii naționale. 2 Astfel, unii dintre noi ne-am trezit Într-un fel de semi-exil intern chiar și după ce libertatea - Libertatea! - s-a instalat cu mult vacarm În Țara românească. În ce mă privește, eu nu m-am scandalizat prea tare de faptul, printre altele, că la primul congres al scriitorilor români liberi de după revoluție, romancierul care eram nu a fost „ales” În biroul de conducere al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
invizibil pentru noi. În urma lui au apărut aproape imediat câțiva oameni din popor; s-au oprit în prag, surprinși la vederea acestei imense adunări de oameni care ședeau. În aceeași clipă, ca și în 24 februarie, tribunele se deschid cu vacarm; valul poporului le inundă, le umple și curând dau pe din afară. Zoriți de mulțimea care îi mână înainte fără să-i vadă, primii veniți trec de balustradele tribunelor, încearcă să găsească o ieșire chiar în sală. Se aflau la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Musset, scăldată de razele soarelui, totul... profitând de farmecul primăverii: vegetația, ciripitul păsărelelor atât de avide de binefacerile razelor de soare mult așteptat. Pe alei, băncile aproape toate ocupate de tineri și bătrâni, copii mulți, foarte mulți într-un vacarm de nedescris, într-o continuă mișcare. Mulți arbori, în special bătrâni stejari care dădeau parcului majestate, flori de tot felul. Nu mă satur privind, clătindu-mi ochii și sufletul, o liniște interioară, o destindere, un calm și relaxare mă cuprind
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
încet spre un deznodămînt fatal. Sătui de a mai fi tratați de paria, cehii încercau și ei să reacționeze prin violență, atît pe străzile din Praga sau Brno, cît și în Parlament, unde reprezentanții lor organizau obstruarea dezbaterilor printr-un vacarm susținut de trompete și fluierături, ședințele terminîndu-se uneori cu box și tir de călimări. În Boemia, populația își marca pe zi ce trece desprinderea de o monarhie care o trata cu dispreț: fără a mai vorbi de teatrele din Viena
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
un fel de sfidare îl împingea să-și busculeze adversarul a priori. Îmi amintesc o ședință de la palatul Bourbon și larma cu care a fost întîmpinat începutul unui discurs al său: Pentru a fi limpede ce cred eu", profera el vacarm. Pentru a fi limpede ce cred eu", repeta el, impasibil, de mai multe ori la rînd, pînă cînd obstinația sa a cîștigat liniștea și a putut continua. Deschanel era concurentul care îi bara drumul lui Clémenceau spre Elysée. Cu părul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de Miniștri mi-a lăsat un gust neplăcut în toate privințele. Era destul ca el să se adune în jurul mesei lungi din sufrageria palatului Cantacuzino, reședința Președenției Consiliului, cu hidoasa lui arhitectură, pentru a asista la un haos, la un vacarm ca într-o colivie de păsări cuprinse de nebunie care mă consterna (la fel ca și pe vecinul meu, Doctorul Cantacuzino 234, cu care schimbam semne pe sub masă, ca un fel de cod telegrafic secret, care era mai degrabă un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a dus lupta, atât cât s-a dus, pentru salvgardarea valorii și a demnității creatorului sub comunism - sunt lăsate să lupte cu false obstacole financiare și umilințe infinite, de ce mulți scriitori trăiesc În sărăcie și vocea lor este Înăbușită de vacarmul unor ziare de bulevard, ce se doresc „a patra putere” sau de televiziunea națională, unde ei nu sunt chemați, o televiziune care În loc să informeze și să formeze, e avidă de bani și intră În jocul unui divertisment vulgar și pernicios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
comentate sau „injuriate” idei a „identității naționale” va trebui să ne regăsim echilibrul, dacă nu și forța de a continua, de „a fi ceea ce am fost”. Între ceea ce credea Eliade a fi misia noastră și, la capătul opus, șuvoiul sau vacarmul de lamentări și „dezamăgiri” radicale, brutale, grosolane față de trecutul, prezentul sau viitorul nostru ca națiune. (Unii, mai „isteți”, acum, că tot e permis și se și poartă, se referă sau Îl invocă pe Cioran, scepticul, apatridul și negatorul trecutului său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acele boli „rușinoase” pe care le ascundem de alții, de noi Înșine! - este această „pierdere a singurătății”, fuga de singurătate cu orice prilej și, dacă nu se ivesc prilejuri, le inventăm cu o febrilitate și ingeniozitate remarcabile. Afundându-ne În vacarmul unei lumi ce zbârnâie, vuiește și ne asurzește - se pare, binefăcător! - cu o unică și extrem de performantă capacitate de destrucție a vieții intime; și a celei mai intime: singurătatea gândurilor, a eului, a reculegerii, a regăsirii de sine, a meditației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a expus avantajele materiale de care putem beneficia dacă ne înscrim în această organizație democrată a studenților. Studenții teologi au cerut insistent, și cu acest prilej, aprobare pentru reînființarea asociației „Academia Ortodoxă” ca având specific teologic. S-a produs un vacarm pentru liniștirea căruia au intervenit profesorul Justin Moisescu și apoi decanul Facultății de Teologie, Părintele Profesor Cicerone Iordăchescu. Lucrurile nu s-au lămurit, studenții teologi nu s-au liniștit, iar părintele Cicerone a cerut ca studenții să spună ce doleanțe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de umanitate), ci pentru că ele nu sînt personaje sînt doar surse de zgomot și explozii de activitate derizorie. Daneliuc nu-i dă nici unuia destul contur ca să se poată distinge în vînzoleala generală și nu evidențiază nici o voce pe fundalul de vacarm. De fapt, nu există fundal și plan apropiat, nu există focalizare, nu există decît o mîzgă audio-vizuală pe care Daneliuc o întinde uniform, secvență după secvență. Cum a ajuns să producă o asemenea non-artă ? De la Revoluție încoace, el are aerul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
centimetri de ceafa mea. Stau o clipă în cumpănă, apoi mă uit spre Nick Nolte, care pare amuzat de situație. Îl întreb dacă pot să stau la masă cu el. Am ridicat puțin vocea, ca să acopăr răcnetele bebeloiului și tot vacarmul din jur. În fond, nu e deloc plăcut să mănânci de unul singur. Nick Nolte își deschide brațele, cu palmele spre exterior. Yeah, sure, join me, no problem. Mă ridic și mă mut la masa lui. Ne strângem mâinile, îi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
a apărut în românește." "Încearcă să citești și cărți franțuzești, asta ți-ar îmbunătăți cunoașterea limbii. Pot să văd?" Fata îi dădu volumul. Doamna Dunin silabisi: "Cernâșevski... Ce-i de făcut?" Iarăși romanul ăsta cu un succes răsunător! Un adevărat vacarm, un vacarm oribil, ca o vijelie de ninsoare și sânge. Tinere exaltate, într-adevăr posedate, își făcuseră din el cartea de căpătâi, sacrificându-și tinerețea și frumusețea, adeseori viața, pentru niște himere. Și iată că și fetița asta, cu chip
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în românește." "Încearcă să citești și cărți franțuzești, asta ți-ar îmbunătăți cunoașterea limbii. Pot să văd?" Fata îi dădu volumul. Doamna Dunin silabisi: "Cernâșevski... Ce-i de făcut?" Iarăși romanul ăsta cu un succes răsunător! Un adevărat vacarm, un vacarm oribil, ca o vijelie de ninsoare și sânge. Tinere exaltate, într-adevăr posedate, își făcuseră din el cartea de căpătâi, sacrificându-și tinerețea și frumusețea, adeseori viața, pentru niște himere. Și iată că și fetița asta, cu chip îngust și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mulțumit, totuși, că ne-a făcut să plecăm. Ieșim din metrou, după ce schimbăm un tren la stația Cluny/La Sorbonne. Mergem, încercând să uităm „litigiul” cu marocano-sirianul franțuzit, pe bulevardul Saint Michel - un loc liniștit, burghez, în mare contrast cu vacarmul proletaro-rockist din Piața Bastiliei. Ce să mai comentezi? Lucruri în general știute. Exemplare umane ca individul întâlnit în piață ajung bine-mersi în Franța, obțin ușor cetățenia franceză și îngroașă peisajul, destul de colorat, din Hexagon. Și manifestă un naționalism de genul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
interpretează același text în franceză. Traducerile au fost distribuite din timp. Majoritatea se ilustrează cu versuri, alții, mai puțini, cu proză, ca mine. Nu regret, precum în alte împrejurări, că nu sunt poet. Lecturile noastre la microfon se topesc în vacarmul „iarmarocului”. Dinu Flămând este al doilea scriitor român cu care ne întâlnim în Piața Saint-Sulpice, după Sanda Stolojan. Lucrează la Radio France Internationale și are un program foarte sever de activitate. Înțeleg că a petrecut deja câteva ceasuri în compania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU: Vom ieși din Lille cu autocarul, abandonând pentru prima dată vehiculul care ne-a consacrat. Nu înainte de a ne lua rămas-bun de la fetele din stafful francez, conduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Muzeul Guggenheim. Va veni numaidecât să mă asculte... Însă imaginea cea mai spectaculoasă și inedită din această seară este cea oferită de Chingiz Abdullayev, scriitorul-detectivist din Trenul Literaturii, care și-a deschis pe masă laptopul și scrie la roman, în pofida vacarmului din jur. Știe că toată lumea îl privește uimită, el ascultă zâmbind complimentele și încurajările noastre ironice, dar continuă să scrie. Probabil că face un insert life în narațiune... VITALIE CIOBANU: Grupul nostru de români se completează, în mod surprinzător, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atunci, tocmai atunci, nu puteam. Așa că m-am refugiat la mine în cameră și mi-am pus o casetă cu Procol Harum. Eram extrem de surescitată. M-am trântit în pat și mi-am dus mâna la piept, încercând să liniștesc vacarmul pe care-l sim țeam acolo. Am închis ochii, dar și în bezna pleoapelor închise zăream tot culorile violente ale întâmplărilor de azi. întâlnirea cu profa de română și groaznicele cuvinte pe care mi le-a aruncat, mama, plânsul cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și cuprins de teamă, în aceeași vreme, se repezise și la celălalt frate și, pentru că acesta ridicase bâta, îl prinsese dintre picioare și îl aruncase peste cap, departe, tot așa, ca pe-o ghiulea de război. Restul a fost un vacarm total. Unii s-au repezit cu bâtele spre Zogru, alții au luat-o la fugă, iar spătarul, înțelegând că era un moment bun de drum, a împins-o pe Ghighina în trăsura și i-a poruncit vizitiului să dea bice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
caute și pe urmașii lui Iscru, pe care însă știa bine că o să-i găsească după cum îi lăsase: slugi boierești de mare încredere. În acest scop, o luase pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă casa Văcăreștilor, când a auzit trăsurile domnești și vacarmul. Dinspre palat venea echipajul străjuit de arnăuți, iar din susul podului se vedea un călăreț cu cârpa neagră a molimei, încât nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]