18,503 matches
-
aproape o jumătate de an pe Smârdan, acolo unde, acum își găsesc alinarea îndrăgostiții de romanele Agathei Christie sau de atmosfera stilată a elegantului tren ce obișnuia să transporte doar pasageri de viță aleasă. Localul e amenajat ca la carte: “vagonul” are ferestre sub forma unor fotografii mari - înfățișând locurile prin care Orient Express avea traseu - și străjuite de perdele de catifea roșie, legate cu șnur, candelabre impresionante, fotografii vechi, dar și pereți din sticlă prin care poți vedea forfota pasagerilor
Toată lumea se îmbarcă în Orient Express [Corola-blog/BlogPost/99739_a_101031]
-
trebuie să plimb în persoană niște hârtii. De exemplu, îmi trebuie adeverință de la doctor cum că sunt aptă pentru meseria pe care mă autorizez. Aș înțelege sensul acestei adeverințe dacă m-aș autoriza ca miner, de exemplu, sau ca încărcător-descărcător vagoane, dar nu înțeleg de ce e nevoie de așa ceva pentru ce fac eu. O să mă testeze dacă văd să scriu? Sau la cap, ca să vadă dacă nu-s bolnăvioară? Adică, ce, dacă Vadim ar vrea să devină PFA, nu i-ar
Cum convingi o bătrânică să-ți dea voie să lucrezi? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20135_a_21460]
-
în jurul orei 17,30, în stația Piața Victoriei, si s-a terminat, un secol mai tarziu (sau, mă rog, așa mi s-a părut mie), în stația Piața Sudului. Când m-am extras de sub bocancii miliardului de călători care împărțiseră vagonul cu mine, eram după cum urmează: - transpirata, ciufulita, cu hainele boțite - cu urme de genți/umbrele/mașini de spălat/șifoniere/alte bagaje colțuroase impregnate pe piele - cu conținutul vezicii biliare ridicat la cap din cauza mirosurilor de usturoi/șosete /zacusca/ciorbă/parfum
Trenul galben fara cai, aiaiaiai… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20189_a_21514]
-
tânără (17-18 ani), cu niște ochi verzi incredibili, un prunc la sân și o figură doar speriată. Mai era cu ei și un puști la vreo 7-8 ani. Cu biletele de tren în mână, el se plimba de colo-colo prin vagon, uitându-se bezmetic la numerele de pe scaune. Ea gesticula către el c-o mână, șușotindu-i ceva, în timp ce cu cealaltă legăna copilul, care începuse să scâncească nemulțumit. Am înțeles ce problemă aveau, de-abia când a apărut controloarea și s-
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
c-o mână, șușotindu-i ceva, în timp ce cu cealaltă legăna copilul, care începuse să scâncească nemulțumit. Am înțeles ce problemă aveau, de-abia când a apărut controloarea și s-a apucat să-i verifice de bilete pe toți cetățenii din vagon. - Doamnă, îmi arătați și mie ce locuri am?, a întrebat-o el, întinzându-i cocoșește biletele. - Păi, scrie pe bilete. - Nu știu să citesc!, a venit răspunsul, rușinat și cu voce mică. - Atunci așteptați. Cocoșul și-a băgat capul între
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
Nu puteți să le dați altele, ca să nu mă mai mut eu acuma?, s-a adresat cu tupeu bătrâna controloarei. Ba se pare că putea. - Uitați, puteți să stați acolo! Le-a arătat niște locuri goale în celălalt capăt al vagonului și s-a cărăbănit, lăsându-i la fel de dezorientați cum îi găsise. Pe mine m-a ținut Nic să nu sar la gâtul mămăiței tupeiste și al controloarei, iar ei s-au dus și au stat în picioare, undeva între vagoane
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
vagonului și s-a cărăbănit, lăsându-i la fel de dezorientați cum îi găsise. Pe mine m-a ținut Nic să nu sar la gâtul mămăiței tupeiste și al controloarei, iar ei s-au dus și au stat în picioare, undeva între vagoane, vreo oră două. Între timp, bătrâna și nepoata au coborât, iar locurile lor au fost ocupate de alți călători. De-abia într-un târziu, după ce femeia tânără cu copil în brațe obosise de atâta stat în picioare, au căpătat curaj
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
tânără cu copil în brațe obosise de atâta stat în picioare, au căpătat curaj și au venit să-și ceară unul dintre locuri. L-a ocupat ea, iar el s-a retras din nou, împreună cu puștiul celălalt, în intervalul dintre vagoane. Am privit-o îndelung cum alăpta. Ținea copilul la un sân, până când începea să scâncească, după care îl muta la celălalt. În tot timpul ăsta, arunca în jur priviri de animal hăituit. Aș fi vrut să-i spun că e
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
s-a urcat doamna cu Bobi, unde “doamna” era o femeie obișnuită, din popor, iar Bobi era un câine negru și mare. Maidanez, cred, dar frumușel și bine făcut. s-a așezat pe un scaun, iar Bobi, în fața ei, în mijlocul vagonului, ca o pleașcă. După doamna cu Bobi s-a urcat domnul cu roșiile, unde “domnul” era un tip cu față și miros de consumator de alcool, iar roșiile erau chiar niște roșii. Multe și ambalate în niște papornițe mari, pe
Doamna cu Bobi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21087_a_22412]
-
o altă doamnă, care, la vederea lui Bobi, a început să dea semne vizibile de neliniște: - Vă rog să-l dați puțin mai încolo, a rugat-o ea pe doamna cu Bobi, referindu-se, evident, la pleașca neagră din mijlocul vagonului. - Vă e frică? - Da! - Nu mușcă! - Probabil, dar mi-e frică. - Păi, ce, eu mușc? - Nu mușc, deci nici el nu mușcă. - Nu vă face nimic, zău. - Ia puneți mâna pe el. Doamna cu frica de Bobi n-a pus
Doamna cu Bobi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21087_a_22412]
-
Iar când primea comanda, trebuia să alerge în celălalt capăt al orașului, într-o fundătură de stradă, pe unde își hodorogea mașina. Iar de acolo, trebuia să ia un boșorog cu multe geamantane pe care să i le care până la vagonul din față, unde avea locul. După ce îl urca în vagon, îi așeza bagajele deasupra și-l împacheta pe locul indicat în bilet, boșorogul abia mormăia un „mulțumesc”. Ce să facă el cu „mulțumescul” moșului? Și el care visa să dea
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
al orașului, într-o fundătură de stradă, pe unde își hodorogea mașina. Iar de acolo, trebuia să ia un boșorog cu multe geamantane pe care să i le care până la vagonul din față, unde avea locul. După ce îl urca în vagon, îi așeza bagajele deasupra și-l împacheta pe locul indicat în bilet, boșorogul abia mormăia un „mulțumesc”. Ce să facă el cu „mulțumescul” moșului? Și el care visa să dea tunul... A, păi nu se poate! Trebuie să schimbe foaia
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
ca și prima dată pentru că, firesc, toți au dormit buștean. La sosire îi aștepta tati, anunțat prin telefon. Când autocarul a oprit și a fost nevoit să scoată geamantanele din cală a constat că acum cântăreau fiecare cam cât un vagon de marfă. Dar nu a avut timp să facă nici un fel de comentariu deoarece mami, după așezarea bagajelor în mașină, l-a îmbrățișat lipindu-se de el și i-a dat un sărut pasional pe gură. Extrem de surprins, tati a
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
fi găsit nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Dacă ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar în „Orient Express”, am exclude din start ipoteza că cele 93.400 kg aurîncărcate în vagoane într-un decor iarnă ar putea fi, în continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează și duc mai departe datele prezentate aici, povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia - Germania - Franța. O istorie pe care Bruxelles
Traseul aurului – Tezaurul României [Corola-blog/BlogPost/94077_a_95369]
-
al istoriei Tezaurului. 23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureștilor, capitala României, în fața trupelor de ocupație germană. În zilele următoare, Statul Major și Comandatura germană au ocupat Hotel Bulevard, Capșa și Athénée Palace. 12-14 decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iași, în vagoane, cu direcția Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur) deținut sub formă de lingouri, monede diverse și bijuterii. Pornește către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naționale a României din care aur efectiv în valoare de
Traseul aurului – Tezaurul României [Corola-blog/BlogPost/94077_a_95369]
-
scribd.com/doc/207736453/ Document-e-4 5 decembrie 1918: potrivitdocumentelor aferente armistițiului din 29 noiembrie, o cantitate formată din două tranșe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536 kg aur) pornește, în două vagoane, pe linia ferată Mainz - Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliați, pe riscul Guvernului francez. http://de.scribd.com/doc/207736445/ Document-e-5 ianuarie 1919: În memoriul delegației române de la Conferința de Pace de la Paris se arată că, în ce privește chestiunea Tezaurului
Traseul aurului – Tezaurul României [Corola-blog/BlogPost/94077_a_95369]
-
am...poți să ai bani cât de mulți, tot mai vrei când intri în această cursă a îmbogățirii. Cine iubește cel mai mult banii este sărac. Înțelegi? Ajunși lângă tren încep mișcările necesare ca să urce cilindrul format din covor în vagon. Nu-i nicio grabă, mai ales atunci când ai loc de întors, până la următorul om, destul de mare. Un bec prăpădit, mic luminează doar pentru el un colț mai îndepărtat. Dincoace, peronul și vagoanele sunt cuprinse de întuneric și provoacă mai degrabă
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
necesare ca să urce cilindrul format din covor în vagon. Nu-i nicio grabă, mai ales atunci când ai loc de întors, până la următorul om, destul de mare. Un bec prăpădit, mic luminează doar pentru el un colț mai îndepărtat. Dincoace, peronul și vagoanele sunt cuprinse de întuneric și provoacă mai degrabă lipsa oricărei șanse pentru începerea unei activități. ..................................................................................................................................... - Eu nu mi-l amintesc pe acest om! Eu altfel îl știu pe cel ce a fost tatăl nostru. Ești sigur că este el? zice
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
doarme pe bancheta, într-un colț lângă geam, cu capul sprijinit în râma geamului. - Da! răspunde Licsandru, cu gândurile lui mai degrabă și cu multă indiferență față de tot ce nu are în cap. De câteva minute a fost atașată la vagoane o locomotivă care urmeaza manevrele necesare ca să pornească la drum. În lumina confuză a becului care luminează compartimentul se fac pregătiri pentru ca totul să pară natural. Nu sunt deranjați de nimeni, se pare că în această seară reșițenii stau acasă
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
colegi de cameră. Măricica a ajuns mare om politic, după decembrie '89. Soțul ei a ajuns mare om de afaceri care câștigă mai toate licitațiile organizate prin nordul țării. Știa să păcălească prețul. Trenul intra în gară Caransebeș. Cele trei vagoane venite de la Reșița sunt atașate trenului Timișoara-București, care că un frate mai mare a așteptat fratele mai mic de la Reșița și după ce se îmbrățișază pornesc împreună spre următoarea stație, care este în localitatea Băile Herculane. Licsandru și Oprită pornesc spre
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
venite de la Reșița sunt atașate trenului Timișoara-București, care că un frate mai mare a așteptat fratele mai mic de la Reșița și după ce se îmbrățișază pornesc împreună spre următoarea stație, care este în localitatea Băile Herculane. Licsandru și Oprită pornesc spre vagonul restaurant al noului tren, pentru aș potoli pofta de o cafea. Licsandru mai mult, Oprită fiind cu finanțarea pentru că pe fratele ei l-au prins evenimentele într-un moment când buzunarele îi sunt pline doar cu aer. Este în firea
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
acea clipă este foarte scurtă și vine vremea ca să demonstrezi că timpul tău nu stă doar în acea clipă. În compartimentul cu mortul intra un băiat și o fată, bucuroși că au găsit un compartiment cu o persoană. În tot vagonul compartimentele sunt fără forme obiective ale existenței umane. Noaptea, senzorii umani provoacă un neînțeles sentiment de frică, mai ales când te aventurezi singur pe drum. Față se așază pe bancheta spre mort, lăsând un loc liber între ei, iar băiatul
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep. 3 În compartimentul cu mortul așezat pe bancheta intra un băiat și o fată, bucuroși că au găsit un compartiment cu o persoană. În tot vagonul compartimentele sunt fără forme obiective ale existenței umane, iar noaptea, senzorii umani provoacă un neînțeles sentiment de frică, mai ales când te aventurezi singur pe drum. Față se așază pe bancheta spre mort, lăsând un loc liber între ei, iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
să se împreune , să te enerveze și să-ți alunge somnul. Citește mai mult RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUIEp. 3În compartimentul cu mortul așezat pe bancheta intra un băiat și o fată, bucuroși că au găsit un compartiment cu o persoană. În tot vagonul compartimentele sunt fără forme obiective ale existenței umane, iar noaptea, senzorii umani provoacă un neînțeles sentiment de frică, mai ales când te aventurezi singur pe drum.Fata se așază pe bancheta spre mort, lăsând un loc liber între ei, iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
la închisoarea din Cernăuți. Vreo jumătate de an m-au interogat. Iar după ce m-au judecat pe 8 ani de muncă silnică, m-au dus la gara din Cernăuți. Când am ieșit în curtea închisorii pentru a fi urcați în vagoane, ni s-au tăiat nasturii de la haine și pantaloni, fiind nevoiți să-i ținem cu mâna. S-a procedat astfel ca să nu putem fugi, căci se luau toate măsurile pentru a ni se năpăstui viața. Ne-au încărcat într-un
Din trecutul istoric și prezentul satului VANCICĂUŢI ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93688_a_94980]