883 matches
-
parte a lucrărilor lui Liprandi rămase în manuscris, ce se referă la istoria Basarabiei, se păstrează la Arhiva Centrală Istorică de Stat a Rusiei din Sankt Petersburg. Le menționăm doar pe cele mai valoroase: I. Liprandi, Drevnjaja i novaja istorija Valahii (istoričeskoe isledovanie o narodah s otdalennoi drevnosti obitavših Valahiju, proishoždenie ih i pr. do obrazovanija etoi oblasti v knjažestvo), 1836, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 225; Kratkij očerk istorii Moldavii i Valahii, 1830 AISRL, f. 673, dosar 228; Primečjanija
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
valoroase: I. Liprandi, Drevnjaja i novaja istorija Valahii (istoričeskoe isledovanie o narodah s otdalennoi drevnosti obitavših Valahiju, proishoždenie ih i pr. do obrazovanija etoi oblasti v knjažestvo), 1836, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 225; Kratkij očerk istorii Moldavii i Valahii, 1830 AISRL, f. 673, dosar 228; Primečjanija i dopolnitelnie statii k obozreniju knjažestv Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do Adrianopolskogo, 1830, AISRL, f. 673, dosar 232; Kratkoe obozrenie proisšestvij v Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do takogo že
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Valahiju, proishoždenie ih i pr. do obrazovanija etoi oblasti v knjažestvo), 1836, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 225; Kratkij očerk istorii Moldavii i Valahii, 1830 AISRL, f. 673, dosar 228; Primečjanija i dopolnitelnie statii k obozreniju knjažestv Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do Adrianopolskogo, 1830, AISRL, f. 673, dosar 232; Kratkoe obozrenie proisšestvij v Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do takogo že v Adrianopole, 1830, AISRL, f. 673, dosar 231; Istoričeskoe, statističeskoe i voennoe opisanie Bessarabii (ot basnoslovnyh
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
225; Kratkij očerk istorii Moldavii i Valahii, 1830 AISRL, f. 673, dosar 228; Primečjanija i dopolnitelnie statii k obozreniju knjažestv Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do Adrianopolskogo, 1830, AISRL, f. 673, dosar 232; Kratkoe obozrenie proisšestvij v Moldavii i Valahii ot Buharestskogo mira do takogo že v Adrianopole, 1830, AISRL, f. 673, dosar 231; Istoričeskoe, statističeskoe i voennoe opisanie Bessarabii (ot basnoslovnyh vremen do 100 g. do Roždestva Hristova, o bessah i ot veka do zavoevanija provincii Trajanom), 1823, AISRL
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
SMBSR) în fondul lui Liprandi. Dintre acestea, amintim: Zapiska o službe I. Liprandi, 1860, SMBSR, f. 18, dosar 7, fila 57; Priloženia k zapiskam o službe I. Liprandi, 1860, SMBSR, f. 18, dosar 7, fila 57; Kratkoe statističeskoe opisanie Moldavii, Valahii, Serbii, Bolgarii, sostavlennoe dlja Gosudarja Imperatora po prikazaniju. 3 aprelja 1828g, SMBSR, dosar 7, fila 57. • În Biblioteca de Stat a Uzbekistanului, la rubrica Ališer Navoj, se păstrează 189 de volume cu mențiunea „de Liprandi“. Istoricul din Tașkent E. Betger
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Russov, Certy drevnej i novoj istorii Bessarabskoj oblasti, 1823, AISRL, f.673, inv. 1, dosar 293. • N. Nadeždin, Progulka po Bessarabii, în „Odesskij almanah“ (Odessa), 1840, p. 308-447. • I. Liprandi, Opyt izloženija drevnej i novoj istorii Bessarabskoj oblasti, Moldovy i Valahii ot otdalennyh vremen do okončjatel’nogo pokorenija Trajanom v 105 g, 1828, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 245, p. 132. istorico-politic34, în care, potrivit lui I. Liprandi, istoria veche a spațiului extracarpatic a fost în întregime ignorată. Tendențiozitatea studiului lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost cineva... Dar pesemne că ăsta mi-e datul Ă și norocul meu Ă să rămân în umbra a ceea ce aș fi putut deveni” (24 august 1975 454). După aceste cuvinte, cum să-l numești altfel pe Cioran decât bunul valah?! Nici o mirare că într-un loc vorbește despre noi, cu referire la poporul pe care-l disprețuiește și în care se cuprinde. Se recunoaște, deci, perfect în ceilalți, pe care îi contestă sau îi abjură. Iată-l spunând: „Noi românii
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a rupt în mine, însă am pierdut orice legătură secretă cu neamul nostru” (5 ianuarie 1976 Ă 608). Oricum, nu-i nici o îndoială că, tocmai pentru că e refugiat la Paris, Cioran înțelege ce înseamnă să fii valah și cât de valah este el însuși. Pentru Cioran, tot ce este el are legătură cu faptul de a se fi născut la Rășinari, de a fi trăit în România, de a fi ajuns la Paris. Scrie din Paris, pe 26 iulie 1939: „Prefer
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Tu trebuie să cunoști oroarea de a gândi, frica de a simți înfiripându-se o idee ce apoi sapă carnea și spiritul” (482). Finalmente, n-a făcut decât să se recunoască în propriile origini. Cioran, bunul valah (în sensul de valah nealterat, căci altfel el e numai cinism și voluptate), adică „românul absolut”. În alt loc, face din limba română substanța propriei viziuni, congenere, asupra lumii: „Cuvântul pământeni mă obsedează dintotdeauna. Ce limbă extraordinară avem, mai ales când vrei să vorbești
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
antipodul demonismului. În tinerețe, Cioran se îmbăta cu aerul tare al ideilor și al iluziilor. Acum, propria existență se revendică de la iluzoriu, astfel încât luciditatea e și alienare. Oricum, pentru Cioran, cel altădată atât de vorbăreț, de fanatic, de pornit împotriva valahilor, înțelepciunea, dacă e să folosim acest cuvânt inadecvat, înseamnă abandon, curgere în șuvoiul fatalității, negarea oricărei convingeri. În fine, sunt acestea ipostaze pe care le viseză, dar care nu-i sunt, din nefericire, nici măcar ele, în totul accesibile. De unde altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a prozei „barbiste”, iar „dialogurile platonice despre putere” ating culminația în Princepele, punând față în față un conducător crud și pervers și pe inițiatul Messer Ottaviano, chiromant și cabalist, ce întrupează demonismul istoriei. Acesta din urmă primește replica lui Ioan Valahul, imaginat ca un simbol de sinteză arhaică și de logică etnică, dotat cu simțul eternității. Poligraf pătimaș și capricios, nu în puține rânduri agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
nevoie de un motiv, de o temperatură. Omul se bate fierbinte, ca și fierul"139. Și judecata în sine, expresia ei concentrată, sintetică, lapidară, o anumită predispoziție de a conota pozitiv termeni din sfera semantică a masculinului (barbar, vigoare, război, valah, luptă etc.) și de a devaloriza idei sau concepte prin asocierea cu atribute cel puțin în intervalul temporal de care vorbim ale vulnerabilității feminine (fard parfumat, cosmetică, confort, cucoană etc.), precum și tonul rece sau, dimpotrivă, imperativ al expunerii reflectă intenția
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
brâncovenească în care drama, memoria și scenografia în totul transgresează într-o crispantă poveste. Imnul devine suspin, elegie, jelire. De la Nicodim de la Tismana până la Tudor și Popa Șapcă, Țara e tărâm de ziditori; Brâncuși dialoghează cu frescele voronețiene iar Ioan Valahul cu Rotonda de la Alba-Iulia. Analogic, pământul dintre Dunăre și munți e un amplu jertfelnic sacralizând lacrima și floarea. Acest pământ mai trebuie și plâns, / Cuvine-se scăldat în bucurie" (Octogon). Trandafirul, garoafa, laleaua, violetele, anemonele, narcisele, crinii, crizantemele și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Jos și Blahnița de Sus din județul Gorj, precum și toponimul Cîmpia Blahniței. Nicolae Drăganu și Iorgu Iordan consideră că Blahnița și Blașnița trebuie puse alături de Vlăhița, Vlașca, Vlăsceni, Voloșcani, Vlăsia etc., care sunt formate pe baza apelativului slav vlahŭ, „romîn, valah, păstor“ (cu variantele, în limbile slave moderne, vlah, voloh, volochy etc.). Variația v-b, înregistrată frecvent în istoria limbii romîne (veteranus > bătrîn, habere > avere etc.) este atestată și în cazul numelui etnic al romînilor, în varianta slavă. Documentele istorice, începînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în același fel. Paralelismul cu etnonimul sinonim valah, vlah, dat de germani (Walach) populației latine și preluat de celelalte popoare (prin intermediul limbii slave) confirmă cum nu se poate mai bine procesul transferului de nume de la limbă și popor la țară: valah a însemnat la început „locuitor roman al teritoriului fostei Dacii“, limba pe care o vorbea era valahă, iar țara în care locuia a devenit Valahia (Wallahia < Walachei). Trebuie precizat că termenul valah a fost restrîns semantic pentru desemnarea locuitorilor vechii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
biserică încolonați și pe grupe: în casele oamenilor bogați se găseau cupe cu desen în relief; aceste case erau prevăzute cu cămări bogate; se făceau vânători cu câini de vânătoare; la lucrări în vie, oamenii se foloseau de cot ot; „valahii” purtau ceafa rasă; porțile domniei, trecătorile, erau păzite de străjeri ; la granițe se cereau acte care trebuiau să po arte pec eți speciale; tineretul își manifesta bucuria prin aplauze; fetele poartă la cosițe beteală de aur; fetele mai poartă în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Nestor și Gesta Hungarorum a lui Simon de Keza și căutând să afle cine puteau fi acești vlahi prezenți concomitent în Câmpia Panoniei, în Ardeal, Moldova și Țara Românească, în momentul venirii ungurilor, Schlözer îi identifică cu dacii latinizați : “Acești valahi nu sunt nici bulgari nici wälche (celți), ci vlahi, urmași ai marei și străvechei seminții de popoare a tracilor, dacilor și geților, care și acum își au limba lor proprie și cu toate asupririle, locuiesc Valahia, Moldova, Transilvania și Ungaria
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
tradiției și călătorilor acești „abid al rum” sunt vlahi. Un călător englez, Thomas Herbert, informa la 1626 că „sunt așezări valahe în Asia”, informație pe care o dă Marcu Beza, care, vorbind la Londra despre legături culturale românoengleze, află despre valahii din Sinai de la un ascultător . Se pare că Marcu Beza este primul român care, ocupându-se în lucrarea sa Urme românești în răsăritul ortodox, i-a cunoscut direct, deși nu trage concluziile necesare din această cunoaștere și nu ne informează
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și astăzi și folosite cu mai puțină intensitate decât într-un trecut mai îndepărtat, suplinesc, într-o măsură satisfăcă toare, lipsa documentelor scrise, atât de des invocată. Expresia apelativă „măi române” cu care românca își chema bărbatul ei (niciodată „măi valahule” sau „măi moldovene”), sau „măi române, tu ești turc?”, cu sens de reproș despre o neînțelegere; cu sens aprobativ-admirativ „ia, românul ista a meu”, pentru ceva lucrat temeinic, sau, dimpotrivă, cu alt ton, implicând ciuda, obida, reproșul în cazul în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
să public în gazetele și culegerile locale: schițe, povestiri, piese de teatru pentru școlari, multe dintre ele premiate la concursurile regionale. Iar tot ce am scris, tradus și publicat a fost destinat copiilor și tineretului școlar, inclusiv povestirea istorică Ioviță Valahul, inspirată din mișcarea unionistă de la Bacău și Iași (1857 1859), cu care am debutat editorial. Un prim fragment a fost publict în revista Ateneu, cu sprijinul lui Corneliu Buzinschi, care, mai apoi, în calitatea sa de redactor la Editura Tineretului
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
popoare, cum s-a întîmplat în Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia. Din păcate nici astăzi presiunea asupra vorbitorilor limbii române situați în afara granițelor de stat ale României nu a încetat: în Ungaria, numai puțini români au rezistat politicii deznaționalizatoare; în Serbia, valahii sau valachii-români, cum își spun, nu sînt recunoscuți ca minoritate etnică, deși numărul lor e destul de mare, iar limba nu le e luată în seamă etc. O situație aparte o prezintă românii din Republica Moldova. Populație majoritară în țara lor, aceștia
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
au format nume ale locuitorilor: moldoveni, transilvăneni, bucovineni, basarabeni, bănățeni, la care pot fi adăgate și altele: maramureșeni, crișeni, dobrogeni, olteni. Numai de la Valahia nu s-a format nume pentru locuitori, căci procesul a fost invers, Valahia fiind format de la valah (însemnînd „țara valahilor“), nume sub care erau cunoscuți în izvoare istorigrafice străine multe secole, alături de vlah, voloh, olach, iflak etc. Moldovean nu înseamnă deci „neromân“, ci „român din teritoriul Moldovei“. De unde atunci încercarea de a proba că moldovenii sînt altceva
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ale locuitorilor: moldoveni, transilvăneni, bucovineni, basarabeni, bănățeni, la care pot fi adăgate și altele: maramureșeni, crișeni, dobrogeni, olteni. Numai de la Valahia nu s-a format nume pentru locuitori, căci procesul a fost invers, Valahia fiind format de la valah (însemnînd „țara valahilor“), nume sub care erau cunoscuți în izvoare istorigrafice străine multe secole, alături de vlah, voloh, olach, iflak etc. Moldovean nu înseamnă deci „neromân“, ci „român din teritoriul Moldovei“. De unde atunci încercarea de a proba că moldovenii sînt altceva decît românii?! În
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de străini spunea foarte multe despre mentalitatea existentă în rândul majorității în acel moment: "Nu are nici o importanță dacă evreii fuseseră sau nu agresorii, ei trebuie să se lase bătuți, căci nu au nici un drept de a se apăra contra valahilor țării (...) și că în general, aceasta este valabil pentru orice străin, căruia îi este interzis a se apăra contra unui național. Dacă nu le place, n-au decât să se întoarcă de unde au venit, n-avem nevoie de ei, căci
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
din 1856 făcea trimitere la deplina libertate a cultelor și a legislației, insistențele contelui Walewschi, reprezentantul Franței, la binecunoscuta reuniune internațională desfășurată la Paris se concretizau în formula finală a articolului 46 al Convenției din 19 august 1858: "Moldovenii și valahii de toate riturile creștine vor beneficia în chip egal de drepturile politice. Beneficiile acestor drepturi vor putea fi extinse la celelelate culte prin dispoziții legislative"577. Chiar dacă prevederile amintite nu erau luate prea curând în considerare de către clasa politică românească
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]