982 matches
-
coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement, ceea ce, având în vedere că nu-i putea ierta stăpânului umilitoarea palmă administrată pe spinare, îi producea o mare satisfacție. Avertizat astfel, Hermelinul o zbughea repede în camera valetului. Mânat de o intuiție genială, Julien îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement, ceea ce, având în vedere că nu-i putea ierta stăpânului umilitoarea palmă administrată pe spinare, îi producea o mare satisfacție. Avertizat astfel, Hermelinul o zbughea repede în camera valetului. Mânat de o intuiție genială, Julien îl luase de mână pe același Hermelin și îl introdusese în cabinetul consular. „Excelență, băiatul se pricepe la tot felul de servicii.” Și, din acel moment, consulul se luminase ca un cer de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pacea universală ar fi existat, gândea Bichon, ea nu ar fi fost cu nimic mai desăvârșită decât pacea și armonia care se instaurase în reședința stăpânilor săi. Se înțelege, desigur, că atât contele, cât și contesa își răsplăteau cu generozitate valetul pentru atașamentul și discreția lui. Iar seara, când Julien își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
instaurase în reședința stăpânilor săi. Se înțelege, desigur, că atât contele, cât și contesa își răsplăteau cu generozitate valetul pentru atașamentul și discreția lui. Iar seara, când Julien își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase dificila problemă metafizică a reîncarnării sale canine. Va fi valet! PAGINĂ NOUĂ Ediție specială: Despre câteva lucruri grozave, aparent fără legătură, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase dificila problemă metafizică a reîncarnării sale canine. Va fi valet! PAGINĂ NOUĂ Ediție specială: Despre câteva lucruri grozave, aparent fără legătură, care îl aruncau în mirare lumească până și pe Marele Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Pentru prima oară în istoria omenirii, începuse un altfel de război, un război ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Probabil vreo îndrăgostită ad-hoc care dorea „un mic împrumut” pentru că pierduse totul la jocuri. Sau, cine știe, vreo femeie cu adevărat sărmană. Mai ales pe acestea din urmă prințul le ajuta. Cu generozitate chiar. Nu suporta să vadă femei nefericite. Valetul îi deschise portiera și Manuc auzi vocea femeii. ― Alteță, vă implor! Tata e pe moarte. Vrea să mă vadă. Trebuie să ajung la el cât mai repede. Vă implor, Alteță! Tatăl femeii locuia destul de departe, la una din barierele Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Manuc auzi vocea femeii. ― Alteță, vă implor! Tata e pe moarte. Vrea să mă vadă. Trebuie să ajung la el cât mai repede. Vă implor, Alteță! Tatăl femeii locuia destul de departe, la una din barierele Parisului. Prințul îi ceru valetului să-i ducă la adresa respectivă și se urcă în trăsură. ― Ah, știam eu că la ora asta doar prințul Mannouci mă mai poate ajuta. Zâmbea și îi cerceta expresia. Numele meu este Zerenda. Poate că ați auzit despre mine. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât de brusc, încât prințul fu aruncat în față. Auzi caii nechezând speriați. Urmară protestele valetului pe fondul mai multor voci. O mulțime de oameni înconjurase trăsura. ― Trădătorul!... Mincinosul!... La moarte!... Moarte trădătorului!... O față marcată puternic de spaimă apăru în dreptul ferestrei și Manuc abia reuși să-și recunoască propriul valet. ― Excelență, nu mai putem înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
caii nechezând speriați. Urmară protestele valetului pe fondul mai multor voci. O mulțime de oameni înconjurase trăsura. ― Trădătorul!... Mincinosul!... La moarte!... Moarte trădătorului!... O față marcată puternic de spaimă apăru în dreptul ferestrei și Manuc abia reuși să-și recunoască propriul valet. ― Excelență, nu mai putem înainta. ― Dar ce este? Ce se petrece? ― Soldați... servitorime... O revoluție, mai mult ca sigur! Undeva, în mulțime, o voce se ridica deasupra celorlalte, țipând. ― Nu vă mint, oameni buni! Napoleon a murit. L-au împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câțiva soldați, Malet dispăru pe ușa unui imobil. În piață presiunea devenea tot mai mare. Trăsura prințului se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l cheamă pe fratele surorilor (toate mai mari și decât el), face cărți de joc. Eu Îi aduc carton, creioane, culori; el desenează, colorează. Băietu’ Ionaș desenează cu șabloane inimile, tobele, ghindele șipicile; liber, „chipurile”. Îi ies rău de tot valeții, rigile - dar, mai cu seamă, reginele. Profilurile desenate de el parc-ar fi zimțuitul unui fierăstrău - nici măcar știrb; dacă n-ar fi literele de la capul figurilor n-ai ști care ce e. M-am tot uitat peste umărul lui, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri și fripturi de la bucătărie, să schimbe casetele până să intre maneliștii în program. Alerga încolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde vii? — Casa del Campo, Îmi spuse cu o intonație muzicală, așa cum auziserăm la un valet În holul unui hotel din New Orleans, și care devenise acum o glumă Între noi. — Uite-o masă, i-am spus cînd am văzut doi soldați și două fete ridicîndu-se ca să plece. Haide s-o prindem. Ne-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
admirară, mai ales bărbatul care l-a ucis. Dar haina de luptă a celui care-l ucisese, a matadorului, cum i se spune, era udă, iar gura Îi era foarte uscată. — Que toro más bravo, spuse matadorul cînd Îi dădu valetului său sabia. I-o Întinse ținînd-o de mîner și de pe lamă se scurgea sîngele din inima viteazului taur care acum scăpase de toate problemele și era scos din ring de patru cai. — Da. E cel de care a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lamă se scurgea sîngele din inima viteazului taur care acum scăpase de toate problemele și era scos din ring de patru cai. — Da. E cel de care a trebuit să scape marchizul de Villamayor, pentru că era atît de credincios, spuse valetul, care știa tot. — Poate că ar trebui să fim cu toții credincioși, răspunse matadorul. Ia-ți un cîine pentru orbi — Și atunci ce-am făcut? o Întrebă. Îi povesti. — Partea asta a fost foarte stranie. Nu-mi amintesc nimic. — Îți amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce poți găsi, și eu scot niște bani prin Western Union. — Se poate face asta? — Dacă-mi fac legătura telefonică la timp, ca să-i poată scoate avocatul meu. Erau la etajul al treișpelea al unui hotel de pe Biscayne Boulevard și valetul tocmai se dusese să aducă ziarele și alte cîteva lucruri pe care le cumpărase. Stăteau În două camere care aveau vedere la golf, la parc și la bulevard. Se cazaseră cu numele lor. Ia-o tu pe aia din colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
știu. Hai că mă duc să sun, spuse Roger și se duse În cealaltă cameră. Închise ușa după el și apoi o deschise la loc: MĂ mai iubești? — Credeam c-am stabilit asta. Hai, sărută-mă, pînĂ nu se-ntoarce valetul. — Bine. O strînse-n brațe, lipind-o de el și o sărută apăsat. — Așa, acum e mai bine, spuse ea. De ce-a fost nevoie să ne luăm camere separate? — M-am gîndit că trebuie să-mi las numele real ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
abilitatea asta absolut divină de a nu trebui să mergi la baie.“ Camera lor era la etajul paișpe și nu era prea răcoroasă. Însă dacă dădeai drumul la ventilatoare și țineai ferestrele deschise era deja mai bine și, după ce plecă valetul, Helena spuse: — Nu fi dezamăgit, dragul meu. Te rog. E minunat. — Speram să fac rost de un aparat cu aer condiționat. Nu prea poți dormi cu așa ceva. Parcă ai fi Într-o pivniță. Așa e foarte bine. — Am fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Uite, a venit. Tu du-te și dă-ți drumu’ la apă. — O să fie minunat. N-o să-mi iasă nimic din apă, În afară de nas, poate și sfîrcurile și degetele de la picioare; și o să las apa cît de rece se poate. Valetul aduse o frapieră cu gheață, apa la sticlă și ziarele, Își primi bacșișul și ieși. Roger Își făcu ceva de băut și se așeză ca să citească. Era obosit și se simțea bine, stînd așa, Întins pe pat, cu două perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vinerea, scularea dis-de-dimineață, dacă munca a fost obositoare se permite o oră de somn În plus, În schimb trebuie ziși treisprezece «tatăl nostru» În pat. Există un maestru, o Întreagă serie de ierarhii inferioare, până la sergenți, scutieri, la servitori și valeți. Fiecare cavaler va avea trei cai și un scutier, nici o podoabă de lux la harnașamente, șa, pinteni, arme simple, dar bune, vânătoarea e interzisă, cu excepția leului, În fine, o viață de pocăință și de luptă. Fără a mai vorbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iubire”. 27 Povestind Într-o zi că Îl cunoscuse pe Pilat din Pont la Ierusalim, el descria minuțios casa guvernatorului și enumera felurile servite la cină. Cardinalul de Rohan, crezând că cele auzite sunt niște fantezii, i s-a adresat valetului contelui de Saint-Germain, un bătrân cu părul alb și cu o Înfățișare de om onest: „Prietene, Îi spuse, nu-mi vine să cred ceea ce zice stăpânul tău. Că ar fi ventriloc, mai treacă-meargă; că ar face aur, pot accepta; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aur, pot accepta; dar că ar avea două mii de ani și că l-ar fi văzut pe Pilat din Pont, asta mi se pare prea de tot. Dumneata te aflai de față?” „Oh, din păcate, nu, monseniore, răspunse cu nevinovăție valetul, eu sunt În serviciul domnului conte de numai patru sute de ani.” (Collin de Plancy, Dictionnaire infernal, Paris, Mellier, 1844, p. 434) În zilele care au urmat am fost acaparat de orașul Salvador. Am rămas prea puțin timp la hotel. Răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În timpul acesta vei ciopli o cruce pe care să o jertfești. (Dintr-un Ritual al lui Aleister Crowley) Agliè locuia pe lângă Piazzale Susa: o străduță dosnică, o mică vilă În stilul secolului trecut, cu decorațiuni florale sobre. Ne deschise un valet bătrân cu vestă În dungi, care ne introduse Într-un salonaș și ne rugă să-l așteptăm pe domnul conte. „Va să zică e conte”, șopti Belbo. „Nu v-am spus? E Saint-Germain redivivus”. „Nu poate fi redivivus dacă n-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Saint-Germain a fost și Ahasverus”. „Vezi?” Intră Agliè, impecabil ca Întotdeauna. Ne strânse mâinile și se scuză: o Întâlnire plicticoasă, cu totul neprevăzută, Îl obliga să mai stea de vorbă timp de vreo zece minute În biroul lui. Îi spuse valetului să ne ofere cafea și ne rugă să luăm loc. Apoi ieși, dând la o parte o draperie grea din piele veche. Nu era nici o ușă În spatele ei și, În timp ce beam cafeaua, ajungeau până la noi voci ridicate din camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că printre solicitanții dumneavoastră o fi apărut vreunul care putea să-mi spună ceva mai interesant. Îmi dau seama că s-a făcut târziu. Bine, prieteni, pactu-i făcut, restul erau niște divagații de savant bătrân.” În timp ce ne Întindea mâna, intră valetul și-i șopti ceva la ureche. „O, acea prietenă scumpă”, zise Agliè, „uitasem. Spune-i să aștepte un minut... Nu, nu În salon, În salonașul turcesc”. Prietena cea scumpă cunoștea probabil destul de bine casa, căci se afla deja În ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]