3,233 matches
-
rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui? — Unui străin. Ca dumneata. Mergea la gară, pleca. Cu valiza goală, abia cumpărată. Ca a dumitale. — E ceva straniu în asta? Dumneata nu vinzi valize? — De când le am pe astea în magazin, nimeni n-a cumpărat nici una. Nu plac. Sau nu sunt practice. Sau lumea nu are idee de ele. Trebuie să fie comode, totuși. Nu pentru mine. Dacă seara asta ar putea fi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cumpărat nici una. Nu plac. Sau nu sunt practice. Sau lumea nu are idee de ele. Trebuie să fie comode, totuși. Nu pentru mine. Dacă seara asta ar putea fi pentru mine o seară minunată, îmi amintesc că trebuie să iau valiza cu mine și nu mai reușesc să mă gândesc la nimic. — De ce n-o lași undeva? Poate într-un magazin de valize, spun eu. — Chiar așa. Una în plus, una în minus... Se ridică de pe scaun, își aranjează în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mine. Dacă seara asta ar putea fi pentru mine o seară minunată, îmi amintesc că trebuie să iau valiza cu mine și nu mai reușesc să mă gândesc la nimic. — De ce n-o lași undeva? Poate într-un magazin de valize, spun eu. — Chiar așa. Una în plus, una în minus... Se ridică de pe scaun, își aranjează în oglindă gulerul pardesiului, cordonul. — Dacă trec pe acolo mai târziu și bat în oblon mă auzi? — Încearcă. Nu salută pe nimeni. E deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și-și poartă după sine nenorocirile, rămânând mai departe prietenul lor. — Comisarul Gorin sosește astăzi mai târziu decât orice pronostic, spune cineva, căci în clipa aceea comisarul intră în bar. Intră. — Salut tuturor! - Vine lângă mine, își coboară privirea asupra valizei, a ziarului, murmură printre dinți: - Zenon din Elea, apoi se duce la mașina de țigări. M-au dat pe mâna poliției? Un polițist lucrează pentru organizația noastră. Mă apropii de mașină, ca pentru a lua și eu țigări. Spune: — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apoi se duce la mașina de țigări. M-au dat pe mâna poliției? Un polițist lucrează pentru organizația noastră. Mă apropii de mașină, ca pentru a lua și eu țigări. Spune: — L-au omorât pe Jan. Pleacă de-aici. — Și valiza? - întreb eu. — Ia-o cu tine. Nu vrem să știm nimic despre asta, acum. Ia rapidul de unsprezece. — Dar nu oprește aici... Va opri. Du-te la peronul șase. În dreptul vagonului de mărfuri. Ai trei minute. Dar... — Șterge-o, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
asta, acum. Ia rapidul de unsprezece. — Dar nu oprește aici... Va opri. Du-te la peronul șase. În dreptul vagonului de mărfuri. Ai trei minute. Dar... — Șterge-o, sau trebuie să te arestez? Organizația e puternică. Comanda poliției, căile ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
schoëblintsjia, pentru a începe un nou capitol, cu noi întâlniri, în apusurile interminabile din Aagd, în duminicile la Petkwo, în petrecerile de la Palatul Sidro. Chipul unei fete cu păr negru tăiat scurt și fața prelungă apăruse pentru o clipă din valiza Iui Ponko, imediat ascuns de el sub o cămașă ca de pușcărie. În camera de la cucurigu, care până acum fusese camera mea și avea să fie a lui de-acum înainte, Ponko își scotea lucrurile și le așeza în sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pușcărie. În camera de la cucurigu, care până acum fusese camera mea și avea să fie a lui de-acum înainte, Ponko își scotea lucrurile și le așeza în sertarele pe care eu le golisem. Îl priveam în tăcere, așezat pe valiza mea închisă deja, bătând mecanic într-un bumb care era cam strâmb; nu vorbisem defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi dau seama de ceea ce se-ntâmpla: un străin se pregătea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
patronul prosper al unui atelier auto. Se uită în jur. Oare o fi aici ceva de care ar putea avea nevoie dincolo, la casa ei? Probabil că nu. Tot ce trebuia să ia cu sine domnul J.L.B. Matekoni erau o valiză cu haine și calupul de săpun carbolic. Atât și nimic mai mult. CAPITOLUL DOI Sosește o clientă Va trebui să abordeze chestiunea cu mult tact. Mma Ramotswe știa că domnul J.L.B. Matekoni va fi fericit să locuiască pe Zebra Drive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu rotile. Dar se descurca bine și, în curând, își termină porția. Băiatul înghiți cu poftă mâncarea, apoi își împreună politicos mâinile și-l urmări pe domnul J.L.B. Matekoni. După aceea, domnul J.L.B. Matekoni se duse la camionetă și aduse valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse într-o valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și-l urmări pe domnul J.L.B. Matekoni. După aceea, domnul J.L.B. Matekoni se duse la camionetă și aduse valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse într-o valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei era prinsă o foaie de hârtie pe care erau înșirate, pe două coloane, hainele oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse într-o valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei era prinsă o foaie de hârtie pe care erau înșirate, pe două coloane, hainele oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi kaki, două cămăși kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cămăși kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Fata: trei perechi de pantaloni, două cămăși, o vestă, două fuste, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Duse valiza înăuntru și le arătă copiilor camera în care vor sta, cămăruța pe care o păstra pentru oaspeții care nu păreau să mai sosească, camera cu două saltele, câteva pături prăfuite și un scaun. Puse valiza pe scaun și o deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o Biblie în setswana. Duse valiza înăuntru și le arătă copiilor camera în care vor sta, cămăruța pe care o păstra pentru oaspeții care nu păreau să mai sosească, camera cu două saltele, câteva pături prăfuite și un scaun. Puse valiza pe scaun și o deschise. Fata veni și se uită la haine, care erau toate noi. Se întinse și le atinse ezitant, cu dragoste, ca una care nu mai avusese vreodată haine noi. Domnul J.L.B. Matekoni îi lăsă să despacheteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și resturi de la fabrică, mai mult cuie, n-am făcut niciodată pneumonie, știu să număr până la zece în vreo douăzeci de limbi, n-am avut prea multe femei, m-au lăsat ele mai degrabă decât am plecat eu, am dus valize și genți și sacoșe, am scrisori multe de adio, „să rămâi așa cum ești, să nu te schimbi”, n-am rămas așa, n-am știut că e revoluție, n-aveam televizor, doar un radio de Tehnoton, cu butoanele sărite, mișcam greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
băcanul care-mi cântărea o sută de grame de bomboane și mai punea și de la el vreo două. Sunt o ființă total anacronică. Numai cine pleacă pe mai mult timp știe că poți trăi liniștit cu ce încape într-o valiză, că e ușor de la un punct încolo s-arunci tot, suveniruri, textele tale, ale altora, scrisorile păstrate cu sfințenie ani de zile, parcă-s ale unor morți vag cunoscuți, despre care mai ai o amintire cețoasă, să-ți bagi mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pene de papagal verde de pădure tropicală sub formă de pălărie, și Brandy zice: — Daisy, scumpo, nu îndrepta pușca spre oamenii pe care-i iubesc. În ambele mâini mari și îngreunate de inele ale lui Brandy e câte o impertinentă valiză American Tourister albă. — Dați-ne o mână de ajutor. Ăștia-s doar hormonii regali. Zice: Hainele de care am nevoie sunt în camera ailaltă. Către Sofonda, Brandy zice: — Domnișoară Pio Rhea, e absolut necesar. Către Kitty, Brandy zice: — Domnișoară Dia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai am încă multe luni de Training pentru Viața Reală și n-o să le petrec închisă aici, în hotelul ăsta. Sari la noi plecând cu Fiatul Spider doldora de bagaje. Imaginează-ți niște refugiați disperați din Beverly Hills cu șaptesprezece valize asortate migrând în cealaltă parte a țării ca să înceapă o viață nouă în Midwestul Muncitoresc. Totul foarte elegant și cu gust, una dintre vacanțele alea epopeice ale familiei Joad, numai că pe dos. Lăsând o dâră de accesorii aruncate, pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cine este ea cu adevărat, fără hormoni și machiaj și haine și pantofi și operație? Trebuie cel puțin să se uite puțin prin lume. Brandy explică toate astea, și surorile Rhea încep să plângă și fac cu mâna și îngrămădesc valizele American Tourister în mașină. Și întreaga scenă ar fi de-a dreptul mișcătoare, și aș hohoti și eu, dacă n-aș ști că Brandy fratele meu mort și că persoana care vrea să-l iubească sunt eu, odioasa lui soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
portabilă. Toți Începură să râdă. Era clar că Arcadie Ipolitovici vorbea astfel nu atât din pricina ebrietății ușoare, ci pentru a‑și descărca sufletul din pricina bibliotecii vândute, pe care o cărase ca melcul În spinare, pe mare și pe uscat, În valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile erau Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9. A doua zi X, el Însuși puțin mahmur, cotrobăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rând, pentru a Împiedica „decăderea morală a unui ofițer țarist, ca și a unui prieten“. Nu se putea Însă nega că nu fusese sincer interesat de Jurnalul de campanie cu autograful lui Lažecinikov, În clipa În care se aplecase deasupra valizei din piele, În jalnica Încăpere a hotelului „Royal“ (nu cel din centru, celălalt, a cărui emblemă rufoasă o purta parcă În derâdere). „Dar ce va rămâne după noi, domnilor?“ va spune cu acel prilej cu jumătate de gură, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de altfel, se știe cam puțin. 10. După ce le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămâne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi‑l imaginez stând ciucit lângă valiză, Înclinând cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va rămâne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi‑l imaginez stând ciucit lângă valiză, Înclinând cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de carte veche.) Pe ultima pagină dădu de un cuvânt cu litere mărunte, despre care Întâi crezu că era doar titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trage pe dreapta la colțul străzii unde ne-am înțeles să aștepte Tovarășa Lătrău, și ea stă acolo îmbrăcată într-o jachetă militară de un măsliniu închis și pantaloni largi de camuflaj, suflecați deasupra cizmelor de infanterie. Cu câte-o valiză de fiecare parte. Cu bereta neagră trasă pe frunte, ar putea fi oricine. - Regula era... spune Sfântul Fără-Mațe la microfonul care atârnă deasupra volanului. Și Tovarășa Lătrău spune „Bine”. Se apleacă să scoată eticheta de pe una din valize. Tovarășa Lătrău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]