2,062 matches
-
mult de Învățat!). Se știe că psihologia și pedagogia umanistă (garantată În secolul trecut de nume mari precum A.H. Maslow, C.R. Rogers, A.W. Combs, T. Cordon, G.I. Brown etc.) puneau mare preț pe valori precum autonomia copilului, autodezvoltare, valorizarea sinelui, educația centrată pe elev, autoactualizare etc. Și, mai presus de toate acestea, se atrăgea atenția asupra rolului suportului afectiv și motivațional În procesul de Învățare, ceea ce conferea un statut cu totul aparte profesorului. În general, se propunea o umanizare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și motivațional În procesul de Învățare, ceea ce conferea un statut cu totul aparte profesorului. În general, se propunea o umanizare a educației pe baza următoarelor principii: a) punerea accentului pe latura formativă, și nu pe Însușirea mecanică a cunoașterii; b) valorizarea autodezvoltării prin cunoaștere și asimilare, nu prin instruire din exterior; c) reactualizarea și contextualizarea Îndemnului socratic „cunoaște-te pe tine Însuți” În procesul de Învățământ; d) utilizarea nu numai a motivației interioare a Învățării, ci și implicarea activă a educatului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
străini” În ceea ce privește obișnuințele, manifestările culinare, artistice etc. dar, În același timp, poți să-i respingi ca limbă, filiație religioasă, gesticulații individuale. Raportarea la alții nu este globală, ci secvențială, selectivă. Nu de puține ori, raportarea la celălalt se face prin valorizarea unor dimensiuni neimportante, chiar false. Să luăm cazul reprezentării exotice, destul de frecventă. Valorizăm, În cazul rromilor, de pildă, nu ceea ce au ei definitoriu din punct de vedere cultural (oare știm cu adevărat În ce constă cultura lor?), ci anumite comportamente
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lor culturale, conducând, În ultimă instanță, la o asimilare). Trebuie spus că termenul de integrare poate fi corelat cu alți termeni din aceeași familie semantică, cu integral, cu Întreg, În sensul de ansamblu coeziv și unitar. Conținutul noțional trimite la valorizarea numitorului comun al unui ansamblu, la coarticularea funcțională, profitabilă a diferitelor arii care formează un Întreg. Integrarea trebuie Înțeleasă ca un proces interacțional, polivalent și nu unidirecțional, parcelat. Ea se extinde dincolo de planul cultural, atingând dimensiuni sociale, politice, strategice. Înțeleasă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
apusean. În ciuda unei aparente „Înțepeniri” În trecut, Ortodoxia este descoperită de alte confesiuni creștine ca o Biserică ce a păstrat enorm de mult din etosul primar al comunităților creștine, miză care a fărâmițat Într-atât creștinătatea occidentală - tocmai din dorința valorizării acelui etos. Condițiile vitrege prin care a trecut Ortodoxia de la căderea Bizanțului Încoace au ferit-o de o instituționalizare excesivă, păstrându-o „mai naturală”, mai apropiată de om și de nevoile lui. Dimensiunea „umană” a ortodoxiei este explicitată și la
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
identitate profesională și căutare a noilor repere de validare valorică. Am constatat cu uimire că cel mai bun student nu devenea automat și cel mai bun profesor (după cum studentul mediocru nu evolua numaidecât spre statutul unui profesor slab). Referințele de valorizare profesională sunt diferite de cele instituite Într-o facultate. Nu competențele strict disciplinare sunt definitorii pentru profesorul din Învățământul preuniversitar, ci aptitudinile psihopedagogice, relaționale, formative. Asta nu Înseamnă că pregătirea de specialitate trebuie neglijată. Nu poți deveni un bun profesor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
au primit ( Încă) girul acestor mecanisme de acreditare. Se ajunge chiar la următorul paradox: sunt acreditate mai Întâi unele calități, pentru ca abia apoi acestea să survină În realitate. Inversiunea dintre axiologic și ontic este la fel de păcătoasă, la fel ca lipsa valorizării unor calități deja materializate. Într-adevăr, cele două niveluri de evidențiere (un anumit fapt și recunoașterea valorii acestuia) se stimulează și se potențează reciproc, dar În nici un caz prin lipsa unui anumit termen. E ca și când am acorda unui scriitor un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fie spus, autori mai rezervați, preocupați mai ales de „efectul de realitate” al imaginilor TV în era „videosferei” (R. Debray și alții) nu separă forța imaginii de puterea cuvântului în discursul televizual, atribuie televiziunii o capacitate tactilă ieșită din comun (valorizarea preponderentă a simțului tactil) și recunosc o pregnantă specificitate a comunicării televizuale, aceea a suspendării „distanței”, dintre emitere - difuzare - receptare, distanță clar vizibilă în cazul cărții, al operelor de artă și al filmului de cinema. Noile canale de televiziune (încă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
unui imaginar colectiv impregnat de star-sistem, de cultura vedetismului și a aspirației spre celebritate, precum și de violență. Oricum, televiziunea a trecut pe primul loc în modul de a influența criteriile valorilor, ca instanță a autoselectării conținuturilor normativ-axiologice. Autoselecția (criteriile de valorizare) este intermediată de către figuri-staruri, starlete, pseudovedete, de personaje violente - care invadează micul ecran, încât acestea devin agenții cei mai influenți ai socializării. În ancheta „Gallup România” - „Metro Media Transilvania” (2004), în topul modelelor valorice, pentru băieți, conduceau Dan Negru, Mircea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
este dominat de scriitorii clasici și actori contemporani (regizori), între care doi actori dintr-o telenovelă românească. Ca o constatare mai generală, rezultată din observarea supraconsumului de televiziune, este aceea că star-sistemul, care este un produs mediatic, fiind asociat cu valorizarea excesivă a notorietății devenită un apanaj al accesului la micul ecran și al formării percepției publice, exercită o puternică influență asupra modului în care copiii și adolescenții își structurează categoriile perceptive și intelective asupra actorilor sociali și a raportului dintre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
literare”, „Ardealul”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Limbă și literatură”, „Viața românească”, „Poesis” ș.a. A mai semnat I. A. Terebești, Nae Tarabă, Silviu Alexe, Titus Clemente. Spirit metodic și riguros, cu un mare scrupul al exactității informației și valorizării, A. s-a consacrat istoriei literare de restituire, anume acelei direcții destinate a (re)aduce în conștiința publică și deopotrivă în cea critică figuri și fapte literare pe nedrept ignorate sau marginalizate. Scriitori uitați este o culegere de studii micromonografice
ANTONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285389_a_286718]
-
acestor cinci ț...ri. „Germania național-socialist...” și „Uniunea Sovietic...” sînt termenii cel mai frecvent folosiți În ț...rile baltice. În schimb, la Muzeul din Gdansk sînt stigmatizați comunismul și comuniștii. S... subliniem, În sfîrșit, o alt... caracteristic... a „memoriei victimelor”: valorizarea puternic... a rolului pe care l-a jucat rezistență făt... de diferitele regimuri de ocupație și de colaborare. Prezentat... Îndeosebi sub forma ei pașnic..., precum Solidarnosc În Polonia sau Mișcarea Baricadelor la Riga, lupta este descris... că fiind la fel de inegal
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
colaborarea și asocierea cu ceilalți cetățeni conaționali pentru că ei sunt întotdeauna cei răi, și nu "noi". Egoismul fără limite provoacă un fel de dramă la nivelul societății, pentru că omul este o ființă socială și ca atare trebuie să-și caute valorizarea și împlinirea prin socializare. Nesocializând, întrăm într-o izolare egoistă, în care vecinul ți-e dușman, prietenul te-a dezamăgit, copiii nu te ascultă, soția te înșeală. Izolarea prin egoism este o dramă pe care multe milioane de oameni o
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și „management al resursei umane”. Vom arăta că prin resursă umană nu putem înțelege, simplist, ansamblul personalului unei instituții. Cu un același personal o instituție poate concepe, crea și utiliza resurse umane diverse. Resursele umane sunt construcții socioculturale constând din valorizarea (aprecierea, selectarea, ierarhizarea) și valorificarea (utilizarea efectivă) capabilităților reale și virtuale ale salariaților de către manageri în cadrul unor relații sociale (de impunere sau negociere) între manageri și salariați (actuali sau potențiali). În unele cazuri (managementul de tip taylorist), managerii valorizează doar
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
dar care stă la baza raționamentului ca o premisă majoră) și anume presupoziția că s-ar putea da un singur răspuns corect pe care noi trebuie să ne dovedim capabili să-l formulăm. În realitate, conceptul de „muncă” reprezintă o valorizare (acordarea de valori, selectări și ierarhizări) și valorificare (aplicare practică) a diferitelor tipuri de activități. Să facem un experiment. Să încercăm, să răspundem la următoarele întrebări (dintre alte multe posibile) „sclavul muncea?”; „Socrate muncea?”; „femeia care depune o activitate în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
la un nivel necorespunzător. Omul, însă, nu este o „resursă” (a se vedea capitolul 1), ceea ce ar implica „utilizarea” sa cât mai eficientă. Omul este creatorul resurselor organizaționale, cel care transformă „sursele” în „resurse”. Prin resurse înțelegem un mod de valorizare și valorificare a unor surse. Astfel, surse existente de mii de ani devin resurse doar când oamenii au acordat atenție unei surse (maree, vânturi, energia atomică, petrolul, gazele naturale, lemnul etc.), au creat mijloacele folosirii acesteia și au apreciat folosirea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
specializare” - are ca obiectiv principal dezvoltarea acelor componente ale angajaților care sunt specifice postului lor”; strategia de „dezvoltare” - urmărește dezvoltarea pe orizontală a angajaților, prin rotația lor pe posturi, sau dezvoltarea lor pe verticală pentru a-i promova; strategia de „valorizare” - are ca obiectiv realizarea dezvoltării personalului prin utilizarea competențelor și experiențelor unor angajați ai firmei, folosiți în calitate de mentori, pentru alți membri ai acesteia. Se cere, credem, adăugat, încă un tip de strategie în managementul resurselor umane și anume, strategii ale
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
orientate mai mult În direcția practicii. Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea retorică a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate sau a unor practici diferite ale inteligibilității. Dialectica diferenței, care va conduce la valorizarea În plan intelectual a cuvântului logos și la marginalizarea, În anumite tipuri de discurs, a termenului mythos, este legată, așa cum am spus anterior, de un proces (istoric, social, economic, cultural) lent și sinuos, de ruperea de o viziune „mitologică” tradițională
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
necunoașterii cauzelor naturale, al ascunderii acestora sub haina unor povestiri infantile). Pe măsură ce logos-ul se va specializa În denumirea unui discurs bazat pe analiza faptelor și pe construcția argumentelor, mythos-ul va ajunge să preia sferele semantice opuse, rămase libere prin valorizarea și specializarea conceptului de logos. Astfel, „În dialectul atic și În greaca târzie, când logos a ajuns să aibă sensul de «vorbire», mythos a Început să-și restrângă sfera, referindu-se numai la «povestire» (story)” (J. Fontenrose, 1971, p. 54
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Aristotel, termenul mythos apare În contexte multiple și configurează un câmp sematic relativ amplu. Cu toate acestea, el nu se mai află pe același plan cu logos-ul, altfel spus nu mai beneficiază de aceleași valori semantice și de aceeași valorizare culturală: De la sensul inițial, homeric, de „cuvântare”, termenul mythos s-a Îmbogățit cu sensuri noi. La Platon putem identifica cel puțin cinci sensuri: cuvântare sau referire (Legile, XI, 927c); poveste (esopică, Alcibiade, I, 123a; a femeilor, Gorgias, 527a); legendă mitologică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În care vor rămâne Încrustate toate bătăliile ideatice, toate judecățile de valoare și toate accepțiunile dobândite pe teritoriul și din istoria Greciei antice, va veni către modernitate Încărcat, În primul rând, de această tensiune Între atracție și refuz, negare și valorizare, goliciune a sensurilor și revelație, rațional și irațional, primitiv și modern. Rit, ceremonie, liturghietc "Rit, ceremonie, liturghie" În antiteză cu această tumultoasă și (mereu) controversată evoluție, termenul ritual oferă parcă imaginea unei istorii a consensului. La origine stă un străvechi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca un ansamblu pestriț de cârpe și zdrențe (R. Abrahams, 1967, pp. 177-178). După A. Falassi (1997, vol. I, pp. 298-302), sărbătoarea este un construct ceremonial complex, care Înglobează mai multe familii de rituri: a) rituri de sacralizare: acestea permit valorizarea acelor locuri care vor găzdui sărbătoarea și a intervalului temporal care o va Închide În limitele sale - ceea ce autorul a numit, cu o formulă devenită canonică, „timpul din afara timpului” (time out of time); b) rituri de purificare: cu ajutorul focului, apei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ministru al Domeniilor și academician. În pagini puține, se mișcă în mod cert unul dintre marii ariviști și avari ai literaturii noastre. Efectul însă e diminuat de implicarea pasionată a autorului, care își condamnă direct eroul, cu virulență pamfletară. O valorizare mai largă a însușirilor lui C. se vede în Însemnările lui Safirim (1936), proiectate în cinci-șase volume. În partea realizată - primul volum și câteva capitole din al doilea, publicate în periodice -, substanța este evident autobiografică. Însemnările... sunt de fapt memoriile
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
umane duc scrierile când la un paroxism expresionist, când la intuiția, aproape kafkiană, a unei „vini nedefinite, ca un păienjeniș”. Cele trei romane ale lui A., Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina, formează, nemărturisit, un ciclu; obsesia permanentă a autorului, valorizarea existenței sau învierea, este implicată unor destine paradigmatice, cu oprire asupra evenimentelor fundamentale ale vieții: nașterea, nunta și moartea. Romanele, denumite ulterior poeme, desfășoară narativ, dar și pe un principiu al asociației de imagini, fantasme, evenimente cu tipare de mit
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a plecat: periferia. Este, după cum afirmă el însuși într-un fragment de jurnal, „o lume fără ecou”. Groapa apărea într-un moment literar aservit academismului aseptic și pompierismului proletcultist, ce propulsa numai numele utile conjuncturii socio-politice; o perspectivă discreționară în valorizare, apelând la un tablou tematic normativ, construit prin conjuncția apriorismului sociologic cu realismul fotografic. Romanul dezvăluia, în schimb, un peisaj sordid, biciuind imaginația senzorială. Până a pătrunde în circuitul didactic, tratamentul aplicat romanului și romancierului a sancționat drastic deviația de la
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]