2,308 matches
-
amîndoi încearcă să iasă din spațiul securizant al convenției în planul revelării umanului. Pierde cel care crede că acest lucru este posibil și că deține controlul, iar Katia nu face decît să speculeze latura sentimentală a lui Peter, fals protectoare, vanitatea sa pentru a prelua controlul obținînd și înregistrînd o confesiune autentică. Peter nu rezistă tentației de a utiliza materialul obținut, intențiile sale în această privință sunt destul de clare, însă descoperă care practic nu are decît o ficțiune pe care a
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
flori și coline Înmiresmate. Și În cerșit văd frumusețe. În fond e un act de puritate a omului. De relație a lui cu lumea Înconjurătoare. Cere un strop de supraviețuire, dând În schimb sinceritatea lui. Se arată lumii dezgolit de vanități, de impurități, așteptând sfios un semn de recunoștință din partea celor În care el are Încredere. -Ciudată gândire mai ai. Ai auzit de cerșetorii care Înjură, dacă nu li se dau bani, ai auzit de cerșetori care ajung la crimă? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o cheamă? Cea care a jucat în La Dolce Vita? Și când mă-ntorc s-o caut din priviri - pe cine, pe Anouk Aimée - constat că lumea se uită la noi: la ea, care e cu mine! Să fie asta vanitate? De ce nu! Termină odată cu îmbujorarea, îngroapă-ți rușinea, nu mai ești băiețelul cel neascultător al mămichii! Acolo unde-i vorba de apetit, un bărbat sărit de treizeci de ani nu dă socoteală nimănui, decât sieși! Vrei să iei? Iei! Depravează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doilea rând, pentru că la funeraliile lui Sanford erau de față mai multe personalități din lumea showbizului de divertisment facil (Charlie Rose/Bloomberg/Oprah) decât sunt la unul dintre summiturile din Sun Valley organizate de Rupert Murdoch. Sanford Berman murise de vanitate. Acum era la dentist și i se punea o coroană din aur pe un molar inferior drept - pentru care făcuse o adevărată pasiune estetică -, În clipa următoare se Îneca și murea din cauza ei. Lauren mă implorase să o Însoțesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bagaje poartă cu ei... Și, revenind la cartea în chestiune, Cursa rapidă, plecată iarăși din rada marelui port Editura Junimea, către noi, cititorii, îmi place s-o evoc pentru că mi-a rămas în amintire ideea centrală o dorință etern-umană (sau vanitate?!) care ne umflă pânzele corăbiilor; visăm să urcăm într-o cursă rapidă, care să ne ducă direct, confortabil și sigur la destinație. Unii au noroc. Cei mai mulți însă avem de înfruntat viscole și întroieniri; vânăm iluzii și prindem dezamăgiri. Important este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a luat-o pe doamna Nina fără zestre. Nu vă privește! Cum adică, nu ne privește, domnule președinte?! Pe mine ca persoană, da, aveți dreptate, nu mă privește, ba chiar mi se rupe de certurile dvs. cu dl Năstase, de vanitățile și ranchiunele fiecăruia, de sforile pe care le trageți unul pe la spatele celuilalt. Însă, ca gazetar, cum să nu mă privească situația de posibilă ruptură dintre președintele și primul-ministru al României? Cum să nu mă privească soarta partidului de guvernământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
echivoc a judecății lor zdrobitoare - zdrobitor e un cuvînt pe care-mi place mult să-l folosesc - Îmi vine să strig la mine Însumi, asemeni lui Ezra Pound, cînd era Închis În cușca lui de șobolani din Pisa, “Renunță la vanitatea ta de doi bani, am zis renunță la ea.” Pound era un Scriitor cu S mare. Dar gata cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia Încă nu avea nici cel mai mic habar despre asemenea chinuri și sfîșieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Shunt sau Peewee, Însă a fost de-a dreptul oribil să trebuiască să văd și să accept faptul că și eu arăt la fel ca ei. Mi-am dat seama, firește, că intensitatea durerii a fost direct proporțională cu enormitatea vanității mele, Însă acest gînd n-a făcut decît să Înrăutățească și mai tare lucrurile. Nu era destul că eram urît, mai eram și vanitos - iar asta nu făcea decît să adauge la lista defectelor mele și faptul că eram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre producător doar de dragul fotografului. Toate pozele datau dinaintea accidentului său, ca și când anii următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau vanitatea. Și totuși, în timp ce se plimba prin apartament, făcând un duș sau schimbându-și hainele, Vaughan era pe deplin conștient de acele imagini șterse, îndreptându-le colțurile ridicate de parcă s-ar fi temut că, odată cu dispariția lor completă, și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ai lor pentru a-i reprezenta, este pentru că personalitățile ridicate din rândurile lor nu au pentru dânșii nici un prestigiu. [...] Dar a avea prestigiu nu este suficient ca să-ți asiguri succesul în alegeri. Electorul ține să-și vadă flatate poftele și vanitățile; candidatul trebuie să-l copleșească cu lingușeli extravagante, să nu ezite să-i facă cele mai fanatice promisiuni;” În epocile de egalitate, spune pe drept Tocqueville, oamenii nu au nici o încredere unii în alții, din cauza similitudinii lor; însă chiar această
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
decât această demonstrație care să accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau‑sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În mai multe rânduri tălmăcind biografii de titani, de la regele David până la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau‑sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În mai multe rânduri tălmăcind biografii de titani, de la regele David până la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane, după alții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu‑l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde arta și morala se confruntau la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de rău“: adevărata dilemă morală Începea și se termina În planul vanității, restul fiind În afara moralității. Anumite paralelisme pe care Franckel le stabilea din perspectiva Învățăturii budiste ca și a practicii bonzî - unde desfătarea trupească nu era o piedică În calea absolutului și care se numea Tao - s‑ar zice c‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cât de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întâmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia i se dăduse aparență de mit. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de ani Într‑o situație limită (În criptografia sa Franckel va remarca pe drept influența simbolicii cabalistice asupra lui Ben Haas), cel căruia i se zicea Maestru, va scoate din manuscris tot ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura‑i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s‑ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dispariția tușului de pleoape, a rujului de buze, a pudrei, îi dispăruse și ceea ce se cheamă farmec, ori poate se stinsese numai încrederea în sine formată prin credința că mijloacele cosmetice înlătură micile imperfecțiuni ale naturii. Și, ca să disimuleze înfrângerile vanității ei de femeie, prefera să-și păstreze atenția asupra lecturilor sale, concentrarea o lua cu sine ca pe o pavăză, o menținea trează pe oriunde mergea, drumuri limitate între serviciu și casă, prefera să alunece, să pășească orbește decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din nou, fiecare etapă de vârstă. Reveni peste câteva zile în casa profesorilor Alexe. Purta cu ea în poșetă textul pe care nu avea cui să-l citească. Fu întâmpinată cu aceeași plăcută cordialitate, cuvinte simple, alese exact pe măsura vanității fiecăruia, făcute să te urce în proprii tăi ochi cel puțin cu două treapte mai sus și să te oblige, printr-o periculoasă echilibristică, să te menții acolo, cu orice preț. Uite cine a venit, izbucni Nina, mimând cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și asta știu că nu-i o întrebare de complezență, e o acuzație indirectă, e un fel de a mi se da cu tifla. Fiindcă, uite așa, Fana s-a măritat, visează să facă mai mulți copii și are marea vanitate de a descoperi prima roșie pârguită de soare-n grădină. Dar Ovidiu? Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea ultima lovitură Sidoniei, se strânse în ea de încordare, simți cum speteaza scaunului îi intră în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbatului, fiind înlocuită de-o stare de pace și relaxare totală, când mușchii și neuronii se destindeau, ca după o încordarea supremă, încununată cu succes. La început revenirea lui Ovidiu o consternase, o lăsase fără replică, mai apoi o copleșise vanitatea, crezuse că repurtase o victorie împotriva Larisei, apoi, treptat, când senzualitatea lua proporții și părea a fi de durată (între timp Larisa născu un băiat și, după cum spunea Ovidiu, n-avea de gând să se oprească aici, era, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parte, atrasă irezistibil de acea oglindă, chiar și atunci când stă de vorbă cu tine. M-am dus la Samuel Sharp întrebându-mă de ce a fost atât de ghinionist în căsnicie. Am plecat spunându-mi că știu răspunsul la această întrebare: vanitatea lui insuportabila.“ Eleanor se uită la Adrian, așteptând să-i vadă reacția. Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ies la cumpărături ori de câte ori aveam chef. Toate astea le-am facut de dragul tău! Ca să-ți asigur liniștea sufletească. Să nu înnebunești. Și care mi-e răsplată pentru tot ce-am făcut? Distrugi totul dintr-un foc doar ca să-ți satisfaci vanitatea. Și când reacționez, tu... tu... Se așeza pe scaunul cel mai la îndemână și începu să plângă în hohote. Ușa dinspre vestibul se deschise, lăsând să se vadă figură îngrijorată a lui Șam. Adrian porni spre Eleanor, vrând s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cazul domnișoarei Koblicska, crescută la Ursuline, fu spulberată brutal printr-o neașteptată mișcare de Încuviințare grav-senină a capului ei gingaș, provocând pe cale de consecință domnului Coriolan Moduna un scurt seism urmat de o moleșeală plăcută, cum numai recunoașterea târzie a vanității lumii Îți poate prilejui. Coriolan Închise ochii fericit, indiferent la echilibrul precar al valizei pe care Își odihnea trupul mătăhălos de o bună bucată de timp, Înconjurat de o ploaie de bețe până nu demult Înfășurate În smocuri de vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi. "Ce vezi depinde de locul unde stai. Cutare s-a aranjat. Dacă tu n-ai putut, de ce să-l blamezi pe altul, care a reușit?", mă înțeapă vocea, hai să-i zic paralelă. Mai taci. Nu mai am eheu vanități sociale, vanități de eu. Disprețuiesc un succes bazat pe un asemenea preț. Marfa asta e prea scumpă pentru mine, costă prea mult. Iar cărțile pe care nu le-ai scris sînt ca și călătoriile pe care nu le-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vezi depinde de locul unde stai. Cutare s-a aranjat. Dacă tu n-ai putut, de ce să-l blamezi pe altul, care a reușit?", mă înțeapă vocea, hai să-i zic paralelă. Mai taci. Nu mai am eheu vanități sociale, vanități de eu. Disprețuiesc un succes bazat pe un asemenea preț. Marfa asta e prea scumpă pentru mine, costă prea mult. Iar cărțile pe care nu le-ai scris sînt ca și călătoriile pe care nu le-ai făcut: cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]