3,102 matches
-
însușiri , calități - aptitudini, cât și a determinantelor materiale, sociale, etc. Performanță sportivă este un rezultat obiectiv, care stimulează procesul reușitei. Ea derivă dintr-o îmbinare specifică a unui număr de factori , fiecare din aceștia având o anumita pondere și o variabilitate în funcție de ramurile sportive. Factorii de care depinde performanță unui sportiv pot fi de ordin fizic, psihic, material sau de mediu. În lucrarea de față ne vom orienta atenția asupra analizei a trei factori de ordin psihic, perturbatori ai obținerii performanței
PERFORMANȚA SPORTIVĂ. ANALIZA A TREI FACTORI PSIHICI PERTURBATORI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_819]
-
criză de credibilitate (Bem, 1972), care ulterior a rămas înregistrată în literatura de specialitate sub numele de paradoxul consistenței. Ca atare, în loc să confirme intuiția adânc înrădăcinată în percepția comună asupra consistenței cross-situaționale a comportamentelor, cercetările empirice au dovedit că, dimpotrivă, variabilitatea cross-situațională devine norma de manifestare a indivizilor (Bem & Allen, 1974; Krahe, 1990; Mischel, 1968; Moskowitz, 1982, 1994; Ross & Nisbett, 1991; Nisbett & Ross, 1980). Lipsa de consistență i-a condus inițial pe anumiți autori la formularea unor critici extrem de vehemente, reiterate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
aceasta au fost alte întrebări: dispune personalitatea de o singură formă sau de forme multiple de consistență? Este posibilă determinarea empirică, fără echivoc, a tuturor formelor potențiale/virtuale de consistență a personalității sau doar a unora dintre acestea? Ar putea variabilitatea cross-situațională a comportamentului să reflecte, măcar parțial, organizarea subiacentă a personalității ca sistem dinamic-stabil? Se poate spune că încercarea de rezolvare a problemei consistenței personalității a constituit preocuparea de bază a fiecăruia dintre cele trei modele propuse de-a lungul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
implicațiile distincte pe care fiecare dintre acestea le antrenează în raport cu acuratețea predicțiilor lansate asupra comportamentelor sociale. Argyle și Little (1972) au considerat că una dintre cele mai importante diferențe dintre modelele sau teoriile personalității este cea referitoare la cantitatea de variabilitate pe care acestea o alocă individului, situației sau interacțiunii dintre aceste variabile (vezi figura 1). Fig. 1. Ilustrarea celor patru tipuri de variabilitate la nivelul comportamentelor sociale (sursa: M. Argyle & B.R. Little, „Do Personality Traits Apply to Social Behavior?”, Journal
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
una dintre cele mai importante diferențe dintre modelele sau teoriile personalității este cea referitoare la cantitatea de variabilitate pe care acestea o alocă individului, situației sau interacțiunii dintre aceste variabile (vezi figura 1). Fig. 1. Ilustrarea celor patru tipuri de variabilitate la nivelul comportamentelor sociale (sursa: M. Argyle & B.R. Little, „Do Personality Traits Apply to Social Behavior?”, Journal for the Theory of Social Behavior, nr. 2, 1972, pp. 1-35) Din perspectiva acestui criteriu există patru tipuri distincte de conceptualizare a variabilității
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
variabilitate la nivelul comportamentelor sociale (sursa: M. Argyle & B.R. Little, „Do Personality Traits Apply to Social Behavior?”, Journal for the Theory of Social Behavior, nr. 2, 1972, pp. 1-35) Din perspectiva acestui criteriu există patru tipuri distincte de conceptualizare a variabilității acestor componente, care pot fi puse în corespondență cu anumite teorii. Tipul A se caracterizează prin asumarea unei consistențe comportamentale absolute, atribuite exclusiv persoanei. Indiferent de situație, conduita acesteia se asumă că rămâne invariantă. Aceasta este o poziție extremă tipică
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
persoanei. Indiferent de situație, conduita acesteia se asumă că rămâne invariantă. Aceasta este o poziție extremă tipică pentru modelul clasic dispozițional. Tipul B reprezintă o concepție tipică modelului situaționist. Fiecare situație alternativă (stimul) se asumă că antrenează aceeași cantitate de variabilitate din partea oricărui subiect. Ca atare, consistența comportamentului individual de această dată este determinată exclusiv de situație și absolut deloc de către persoană. Tipul C admite că, în mod natural, conduita unei persoane evaluată în termeni absoluți înregistrează variații în trecerea de la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de către persoană. Tipul C admite că, în mod natural, conduita unei persoane evaluată în termeni absoluți înregistrează variații în trecerea de la o situație la alta, dar concomitent asumă că, în termeni relativi, între situațiile succesive, conduita acesteia rămâne stabilă. Această „variabilitate cu rată constantă” poate fi pusă în evidență atunci când este posibilă compararea mai multor indivizi sub aspectul unuia sau mai multor comportamente. Tipul D asumă o variabilitate diferită a persoanei de la situație la situație. Acest tip este caracteristic modelelor interacționiste
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
asumă că, în termeni relativi, între situațiile succesive, conduita acesteia rămâne stabilă. Această „variabilitate cu rată constantă” poate fi pusă în evidență atunci când este posibilă compararea mai multor indivizi sub aspectul unuia sau mai multor comportamente. Tipul D asumă o variabilitate diferită a persoanei de la situație la situație. Acest tip este caracteristic modelelor interacționiste care consideră că variabilitatea este explicată cel mai bine nu de caracteristicile persoanei sau situației considerate separat, ci de interacțiunea acestora. Dincolo de aceste diferențieri, Argyle și Little
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
poate fi pusă în evidență atunci când este posibilă compararea mai multor indivizi sub aspectul unuia sau mai multor comportamente. Tipul D asumă o variabilitate diferită a persoanei de la situație la situație. Acest tip este caracteristic modelelor interacționiste care consideră că variabilitatea este explicată cel mai bine nu de caracteristicile persoanei sau situației considerate separat, ci de interacțiunea acestora. Dincolo de aceste diferențieri, Argyle și Little au arătat că modelele măsurării personalității diferă nu doar sub aspectul modului de alocare a acestei variabilități
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
variabilitatea este explicată cel mai bine nu de caracteristicile persoanei sau situației considerate separat, ci de interacțiunea acestora. Dincolo de aceste diferențieri, Argyle și Little au arătat că modelele măsurării personalității diferă nu doar sub aspectul modului de alocare a acestei variabilități comportamentale, ci și în modul de interpretare, distingându-se astfel cinci alternative de conceptualizare a personalității. 1. Personalitatea ca pattern comportamental constant (invariant) O astfel de conceptualizare este specifică teoriei trăsăturilor, întrucât acestea sunt considerate patternuri comportamentale consistente cross-situațional. Conform
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Lewin: C = f(P, S). Pentru a putea aplica formula în practică este necesar ca situația să aibă cel puțin o dimensiune măsurabilă care să poată fi relaționată funcțional cu trăsătura. Conceptualizarea se bazează pe tipul C de alocare a variabilității, deci pe asumpția păstrării poziției relative de la o situație la alta de către individ. 3. Personalitatea ca sistem cognitiv al persoanei Această conceptualizare nu asumă aspectul cauzal intern al unei dispoziții, ci mai degrabă pleacă de la ideea că trăsăturile sunt simple
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
constructele) sunt nu determinate de stimulii externi, ci construite activ de subiect, la nivelul acestei concepții accentul cade pe forța și valoarea stimulilor externi, care sunt deopotrivă „importați” și construiți de subiect. Teoria cognitivă se bazează pe tipul D de variabilitate. Există tendința ca anumite variabile cognitive să fie transformate în trăsături datorită faptului că își păstrează consistența cross-situațional. Așa se întâmplă, de exemplu, cu tipul de loc al controlului (intern-extern) sau stilul cognitiv (dependent vs. independent de câmp). 4. Personalitatea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
situații stimul. Din această perspectivă, de exemplu, cercetătorul este interesat mai degrabă de intensitatea stresului produs de o anumită situație decât de măsurarea nivelului de anxietate. Deși există tendința de a asocia acest mod de conceptualizare cu tipul B de variabilitate, Argyle și Little au atras atenția că modele S-R permit o anumită posibilitate de generalizare a răspunsurilor în raport cu categoriile de situații, motiv pentru care este mai corect să le asociem cu schema de variabilitate de tip D. 5. Personalitatea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
conceptualizare cu tipul B de variabilitate, Argyle și Little au atras atenția că modele S-R permit o anumită posibilitate de generalizare a răspunsurilor în raport cu categoriile de situații, motiv pentru care este mai corect să le asociem cu schema de variabilitate de tip D. 5. Personalitatea ca sumă de roluri performate Aceasta concepție este specifică abordării personalității de pe poziții extreme în psihologia socială. Personalitatea este echivalată în acest context cu suma rolurilor sociale care-i revin unei persoane. La nivelul acestei
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a rolurilor multiple deținute de o persoană (de exemplu, roluri specifice vârstei, sexului, clasei sociale etc.) și pe experiența anterioară achiziționată în interpretarea anumitor roluri. Variația situațională este cea care determină performarea rolului de către persoană, de aceea tipul B de variabilitate stă la baza acestei concepții. Întrucât neînțelegerile dintre susținătorii existenței consistenței de manifestare la nivelul structurilor de personalitate și criticii lor au fost prilejuite, de cele mai multe ori, de lipsa unui cadru de referință care să sprijine clarificarea perspectivelor, accepțiunilor conceptuale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
presupune că locațiile de intervenție beneficiază de intervenția cea mai puternică); • ca urmare a intervenției de finanțare, este posibil să apară nevoia de reorganizare a modului de oferire a anumitor servicii din partea comunității- adică o schimbare a „sistemelor” -, creând astfel variabilitate de la o locație la alta În ceea ce privește unitatea de alocare sau de analiză (se presupune că unitatea de alocare este aceeași pentru fiecare locație, fie ea de intervenție sau de control); • același aspect privind schimbarea sistemelor În urma intervenției poate semnifica și
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
fiziocrații au Început să condamne toate formele de proprietate comună din două motive prezumtive: era insuficient exploatată și sterilă din punct de vedere fiscal. Ceea ce frapează pe oricine analizează modul de impozitare al regimului absolutist francez este gradul ridicat de variabilitate și lipsa acută de sistematizare. James Collins a descoperit că impozitul direct pe teren, le taille, deseori nu era plătit deloc și că nici o comunitate nu plătea mai mult de o treime din cât datora. Drept urmare, pentru a acoperi deficitul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cerută pentru că nu ține cont de chestiuni vitale, cum ar fi perioada În care vine ploaia. Există multe cazuri În care o măsură vagă În aparență oferă informații mai prețioase decât o cifră statistică exactă. Din punct de vedere al variabilității producției, cultivatorul care raportează că producția de orez de pe o parcelă este Între patru și șapte coșuri transmite date mai precise decât dacă ar oferi media statistică pe ultimii zece ani de 5,6 coșuri. Așadar, nu există un singur
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și clericii locali, cu ocazia strângerii dărilor și zeciuielilor feudale. Statul nu avea nici instrumentele administrative și nici informațiile necesare pentru a pătrunde până la acest nivel. Faptul că statul nu deținea decât informații limitate se datora În parte complexității și variabilității producției locale, Însă nu acestea constituiau principale cauze. Impozitarea colectivă Însemna că, de obicei, era În interesul oficialilor locali să prezinte eronat situația din teritoriu pentru a scădea impozitul local și numărul de recruți. În acest scop, ei puteau raporta
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mișcările populației rurale tanzaniene erau consecințele unei complexe, delicate și flexibile serii de adaptări la condițiile sociale și materiale. Ca și În cazurile regimurilor de proprietate funciare cutumiare analizate În primul capitol, aceste adaptări rezistă codificării administrative, din cauza infinitei lor variabilități, a gradului lor de complexitate și a supleții de care dau dovadă atunci când situația se schimbă. Or, dacă regimul de proprietate funciară nu poate fi codificat, atunci este firesc ca relațiile ce structurează Întreaga viață materială și socială a fiecărui
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În primul rând, la Început, agricultorii Își transformau și simplificau mediul natural, rămânând totuși interesați de păstrarea unei oarecare diversități. Combinația dintre interesele lor generale și preocuparea pentru găsirea hranei Îi determina să selecteze și să protejeze multe soiuri locale. Variabilitatea genetică a culturilor lor prezenta o anumită garanție implicită Împotriva secetei, inundațiilor, bolilor, paraziților și capriciilor climatice sezoniere. Un agent patogen poate afecta unul dintre soiuri, dar nu și altul; unele rezistă bine la secetă, altele la umiditate, unele preferă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care se culegeau ușor și care puteau fi adunate la o singură trecere a mașinii. Având În vedere că tehnicile de hibridizare s-au dezvoltat cam În aceeași perioadă, foarte rapid s-au creat noi varietăți destinate explicit cultivării mecanizate. „Variabilitatea genetică”, după cum notează Jack Ralph Kloppenberg, „este inamicul mecanizării”. În cazul porumbului, hibridizarea - rodul Încrucișării a două plante - are drept rezultat un câmp cu exemplare identice din punct de vedere genetic, ideal pentru mecanizare. Astfel de varietăți au existat Încă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
agricultorilor. Atât timp cât soluțiile nu sunt pur și simplu impuse, ei sunt cei care trebuie să hotărască dacă le sunt sau nu satisfăcute nevoile. Ca și hărțile cadastrale, parcelele experimentale din stațiunile de cercetare nu pot Începe să reprezinte diversitatea și variabilitatea ogoarelor țăranilor. Cercetătorii trebuie să lucreze pornind de la premise standard medii cu privire la sol, pregătirea pământului, plivit, precipitații, temperatură și așa mai departe, or, câmpul fiecărui țăran este o combinație particulară de Împrejurări, acțiuni și evenimente, unele dintre ele putând fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Utilă pentru ce? Cea mai mare generalizare pe care o creează agricultura științifică privește agentul uman: este vorba despre schițarea unui personaj reprezentativ, Cultivatorul Obișnuit, interesat doar de obținerea unor profituri maxime cu minime costuri. Agricultorii fictivi și agricultorii reali Variabilitatea și complexitatea nu caracterizează doar vremea, culturile și solurile, ci și agricultorii. Anotimp după anotimp și, adesea, zi după zi, milioane de cultivatori urmăresc o imensă varietate de obiective complicate. Acestea, precum și combinațiile fluctuante care se creează Între ele, sunt
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]