3,120 matches
-
Evliya Çelebi (1611-1682) a călătorit la Marea Neagră. El indică faptul că cetatea a fost reconstruită în 1646 de către capudan-pașa (comandant al flotei turcești) Kenan Pasă, cu scopul de a proteja rutele caravanelor de atacurile tătarilor, care nu se recunoșteau că vasali ai turcilor. Fortăreața aparținea de vilaietul Oceacov. Cetatea avea formă de patrulater cu patru turnuri la colțuri, cu un perimetru de 1.000 de pași. Intrarea se făcea printr-o poartă aflată pe latura de sud. Conform lui Çelebi, în
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
asigura singură nevoile alimentare. Acest prețios grâu, provenind de pe bogatele pământuri din răsăritul Tauridei și din Meotida, era transportat în Grecia pe mare, traversând în trecere Hersonesesul Traciei. În decursul îndelungatei sale istorii, regatul a fost adesea aliatul, „clientul” sau vasalul altor puteri mai mari, precum Imperiul Persan, Imperiile elenistice care i-au succedat, Regatul grecesc al Pontului și Imperiul Roman devenit Bizantin, având relații comerciale cu populațiile scitice din stepa pontică; a durat până la regele Savromatis al VI-lea („savromatis
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
cumanilor, mongolilor din Hoarda de Aur, tătarilor din Hanatul Crimeii. În a doua jumătate a secolului al XV-lea Imperiul Otoman a cucerit Crimeea și Kubanul, nordul celei dintâi și estul celui de-al doilea fiind sub controlul efectiv al vasalilor săi, respectiv tătarii Hanatului Crimeii și cerchezii, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Apoi, sub Ecaterina cea Mare, Crimea a fost anexată de Imperiul Rus care o constituie în gubernie a Tauridei. Sub stăpânirea rusească, aceasta a făcut parte din
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
Otto, duce de Burgundia, la 22 februarie 965. El a fost ales de către conții din Burgundia pentru a succeda fratelui său, primind cu această ocazie și numele de Henric. Cu toate acestea, Otto-Henric a deținut pentru sine doar trei comitate, vasalii săi având în posesie celelalte șase, ceea ce a compromis mizeul teritoriului stăpânit cândva de către ducele Richard "Justițiarul", decedat în 921. În 972, Otto-Henric s-a căsătorit cu Gerberga de Mâcon, văduva regelui Adalbert de Italia, markgraf de Ivrea care se
Otto-Henric de Burgundia () [Corola-website/Science/328438_a_329767]
-
lui Robert Guiscard în Italia de sud. În același timp, datorită imigrației de longobarzi și normanzi, creștinătatea latină a înlocuit treptat tradiția greco-bizantină din Sicilia. În procesul de înfeudare dintre 1072 și 1092, nu s-au creat mari fiefuri nedivizate. Vasalii, fie că erau normanzi, francezi sau italieni, își datorau beneficiile direct către conte. Nicio răscoală feudală de mari dimensiuni nu a izbucnit împotriva contelui Roger. În 1091, pentru a evita un atac al sarazinilor din Africa de Nord, Roger a pus la
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
luptătorul medieval, i s-a atribuit statutul de model suprem și mereu actual al desăvârșirii japoneze. În secolul al XII-lea existau și războinicii proveniți din rândurile țăranilor, dar aceștia erau puțini. Șefii lor, samuraii, erau stăpânii satelor respective și vasalii direcți ai shogunului. Sub comanda lor se aflau luptători care înainte de a porni la luptă se parfumau, se machiau și își înnegreau dinții, obicei abandonat în anul 1870. Ca vasali, samuraii datorau suzeranului lor fidelitate necondiționată și asistență militară imediată
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
erau puțini. Șefii lor, samuraii, erau stăpânii satelor respective și vasalii direcți ai shogunului. Sub comanda lor se aflau luptători care înainte de a porni la luptă se parfumau, se machiau și își înnegreau dinții, obicei abandonat în anul 1870. Ca vasali, samuraii datorau suzeranului lor fidelitate necondiționată și asistență militară imediată, după care erau recompensați pentru serviciile prestate. Samuraiul purta două săbii, una lungă (katana) și una scurtă (wakizashi). Ei erau cei care-i apărau pe shogun și pe "daimyo" - nobilul
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
și se stabilea prezența martorilor. Unul dintre martori, cel mai bun prieten, îi făcea sinucigașului serviciul de a-l decapita sau de a-i tăia carotida, după deschiderea abdomenului. Samuraii cei mai bogați posedau reședințe vaste, putându-i adăposti pe vasalii și pe războinicii lor. Fortărețele erau construcții provizorii, abia în secolul al XVI-lea construindu-se castele fortificate din piatră, asemănătoare celor europene. În război, samuraiul, călărind pe un cal, încărcat cu harnașamente grele și somptuoase, purta o armură făcută
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
instrument, de obicei flaut. Înainte de începerea luptei samuraiul cel mai curajos provoca la luptă un războinic, de rang cât mai înalt, din tabăra adversă. Adeseori, în caz de înfrângere aveau loc sinucideri colective, șefii de clan obligând sute de războinici, vasali și servitori să-și ia viața. În unele cazuri, spre a fi un exemplu urmașilor, sinuciderile erau spectaculoase. Prizonierului de rang înalt i se permitea să compună un poem de adio, care apoi era trimis ca amintire familiei lui, împreună cu
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
evrei și șase convertiți pentru presupusul ritual criminal cu caracter blasfemic . În 31 martie 1492 , la doar 3 luni după cucerirea regatului de Granada , Regii Catolici au promulgat Decretul de la Alhambra despre expulzarea evreilor din toate regatele lor . Se dădea vasalilor evrei termen pana la 31 iulie din același an să aleagă între a accepta botezul sau a abandona definitiv țara , chiar dacă li se permitea să își ia toate bunurile și proprietățile , atâta timp cât nu erau aur , argint și bani . Motivul dat
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
Electorul ca rege de Württemberg la 26 decembrie 1805. Alianța cu Franța tehnic l-a transformat în dușman al socrului său George al III-lea. George al II-lea înfuriat că ginerele său a devenit unul din cei mai devotați vasali ai lui Napoleon, a refuzat să se adreseze fiicei sale în corespondență ca "regină de Württemberg". În 1813, regele Frederic a schimbat părțile și a trecut de partea aliaților, unde statutul său de cumnat al Prințului Regent (mai târziu George
Charlotte a Marii Britanii () [Corola-website/Science/313104_a_314433]
-
al XVII-lea și cea mai mare parte a celui de-al XVIII-lea, cazacii zaporojeni au reprezentat o forță militară și politică puternică, care s-a au intrat în conflicte sau alianțe cu Uniunea statală polono-lituaniană, Imperiul Otoman și vasalul acestuia Hanatul Crimeii precum și cu Țaratul Rusiei, până când Imperiul Rus a desființat prin forță formația lor teritorială la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nu este foarte clar când au început să se formeze primele formațiuni căzăcești în regiunea cursului inferior
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
() a fost un stat georgian feudal, care a existat din 1466/1484 până în 1762, având orașul Tbilisi drept capitală. Mare parte din timpul existenței sale a fost vasal Imperiului Persan (Dinastia Safevizilor), dar s-a bucurat și de perioade intermitente de independență, în special după 1747. În secolul al XV-lea, după un lung declin economic și politic, Georgia devine vecină cu Imperiul Otoman, un stat din ce în ce mai volatil
Regatul Kartli () [Corola-website/Science/334584_a_335913]
-
a suferit mult din cauza ciumei aduse în oraș de către refugiați. După sfârșitul războiului, Frankfurt și-a recuperat bunăstarea. În timpul războaielor napoleonice Frankfurt a fost ocupat și distrus de mai multe ori de trupele franceze. Marele Ducat al Frankfurtului, un stat vasal al Franței, a funcționat doar o scurtă perioadă de timp, din 1810 până în 1813. Congresul de la Viena a dizolvat entitatea, iar Frankfurt a intrat în nou-fondata Confederație Germană, ca oraș liber. A devenit sediul "Bundestag"-ului, care era parlamentul acestei
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
a suferit mult din cauza ciumei aduse în oraș de către refugiați. După sfârșitul războiului, Frankfurt și-a recuperat bunăstarea. În timpul războaielor napoleonice Frankfurt a fost ocupat și distrus de mai multe ori de trupele franceze. Marele Ducat al Frankfurtului, un stat vasal al Franței, a funcționat doar o scurtă perioadă de timp, din 1810 până în 1813. Congresul de la Viena a dizolvat entitatea, iar Frankfurt a intrat în nou-fondata Confederație Germană, ca oraș liber. A devenit sediul "Bundestag"-ului, care era parlamentul acestei
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
Imperiul Carolingian, în trei regate din care se vor forma doua țări: Germania și Franța. În Franța, Hugo Capet întemeiază dinastia Capețienilor, uniind Franța în 987.În Germania, dupa ce i-a invins pe maghiari, i-a unit pe conducătorii vasali lui și a cucerit Boemia, Austria și nordul Italiei, Otto a fost încoronat de Papa ca Imperator Augustus în 962. Împărații germani erau în strânsă colaborare cu papii, însă deseori se iscau conflicte, cum a fost cel dintre împăratul Henric
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
se adunau tot mai mulți luptători călare, fiecare avea nevoie de un cal, coif, scut, lance, sabie lungă, sabie scurtă, arc, săgeți și scări, toate la un preț de 18-20 de boi sau 40 de soliși. Carol a sporit numărul vasalilor, cei numiți vassi dominici, strânși din toate părțile imperiului. Angajamentul personal al acestora față de suveran implică serviciul militar, primind în schimb beneficii, sub formă de domenii, concedate din proprietățile regale sau bisericești. Din rândurile vasalilor, Carol a recrutat trupe ușoare
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
soliși. Carol a sporit numărul vasalilor, cei numiți vassi dominici, strânși din toate părțile imperiului. Angajamentul personal al acestora față de suveran implică serviciul militar, primind în schimb beneficii, sub formă de domenii, concedate din proprietățile regale sau bisericești. Din rândurile vasalilor, Carol a recrutat trupe ușoare de elită-scarae, capabile să intervină oriunde, cu repeziciune, indiferent de perioada anului. Carol a extins sistemul de fortificații al regatului, cu rol ofensiv și defensiv, mai ales la est de Rin. A sprijinit mănăstirile mari
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
au raliat în jurul contelui Parisului, Odo, fiul lui Robert cel Tare, a cărei stăpânire asupra comitatelor Angers, Tours, Blois și Orleans, a fost recunoscută de Carol cel Gros în 886. Odo nu era carolingian, dar era avantajat căci avea numeroși vasali, fiind omul de încredere al împăratului și se remarcase în apărarea Parisului în timpul asediilor normande, și în lupta de la Montfaucon din 888. Odo a fost ales rege de nobili și episcopi, obținând și sprijinul lui Arnulf, regele Franciei occidentale, căruia
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
al împăratului și se remarcase în apărarea Parisului în timpul asediilor normande, și în lupta de la Montfaucon din 888. Odo a fost ales rege de nobili și episcopi, obținând și sprijinul lui Arnulf, regele Franciei occidentale, căruia i-a devenit formal, vasal. După ce s-a străduit să lupte împotriva normanzilor, în 889, a decis să accepte plata unui tribut, iar în 892, normanzii au părăsit Francia. A continuat să convoace adunări generale și concilii, a confirmat actele de danii și imunitățile anterioare
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
în teritoriul ce se va numi Normandia. Fiind învins lângă Chartres de Robert, fratele fostului rege Odo, ajutat de Richard Justițiarul, duce autonom, conte de Autun, Rollo a acceptat să renunțe la atacuri și s-a creștinat, primind statutul de vasal și conte al regelui, precum și o parte din Neustria-Normandia. În 911, Ludovic Copilul a murit și a fost urmat la tronul Franciei răsăritene de către Conrad. Carol a fost ales rege și de marii seniori din Lotharingia, readucând vechule posesiuni ale
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Că lider, Hugh controla Sena și Loara din Neustria, comitatele Tours, Angers și Paris, avea domenii în Orleans, Berry, Mâine și Meaux, era abate laic la multe mănăstiri că Saint Martin, Saint Denis etc. și avea un număr mare de vasali. Prima să soție îl susținea pe Ludovic al IV-lea, iar a două soție a să era fiica lui Henric Păsărarul, iar apropierea regelui de ducele Burgundiei au dus la răcirea relațiilor dintre cele două părți și la un lung
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
asupra comitatului, Lutgarda a continuat să își folosească relațiile sale de familie pentru a obține sprijinul imperial, spre exemplu atunci când o armată imperială l-a ajutat pe Dirk să suprime o răscoală a frizonilor. Înainte de 1018, Dirk a fost un vasal al lui Henric al II-lea, însă episcopii de Trier, Utrecht și Köln au contestat cu toții posesiunea lui Dirk asupra fiefului, care era situat într-o locație importantă sub aspect strategic. Orașul Utrecht, localizat în delta Rinului, era cel mai
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
I se afla sub suveranitatea lui Carol Robert de Anjou. Un an mai târziu, domnitorul român cucerește Severinul, ceea ce a dus la răcirea relațiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său. În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său. În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, pleacă din Timișoara să-l pedepsească pe fostul său vasal, Basarab I, cneaz al ținutului. Ocupă Banatul de Severin și înaintează prin Oltenia
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]