425 matches
-
tim purie când livada e acoperită de flori albe și încă n-are frunze. Aș putea povesti aici, din amintire, multe lucruri, dacă pana mea ar ști să fie destul de ușoară pentru a trece peste aceste flori fără să le veștejească. Noilor săi prieteni ăcum voia uneori să-i numească), Doamna Récamier le vorbea adesea și cu plăcere despre anii de demult și despre oamenii pe care îi cunoscuse. „Este un fel - spunea ea - de a-i da prieteniei un trecut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
apare la mulți alți scriitori. El a devenit o mină de aur pentru romane de succes și pentru filme premiate. Maimuțele care înlocuiesc omul (și descind direct din caii lui Jonathan Swift) sunt eroi bine cunoscuți acum. Noutatea s-a veștejit, nu au nimic estetic să le mențină interesante. Acolo unde o stare de spirit susține imaginația dezastrului, avem de-a face cu un roman bun. Acesta e cazul romanului Ape and Essence. Pustiirea viitoare i-a preocupate pe Lessing, Gray
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ordinii cerești, iar divinitatea se amestecă printre oameni, revărsând asupra lor ca un polei de nemurire. Începutul lumii e o primăvară de frumusețe eternă, aurea aetas, vârsta de aur, cum o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta care veștejește, de răul care a sălbăticit apoi făpturile, de bolile care nu cruță, de bătrânețea care urâțește și desfigurează, de moartea care seceră fără alegere. întâiul om care a cunoscut desfătarea paradisiacă a primăverii divine se numește în Zend-Avesta Yima, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
existența. Dar, a fost de ajuns să pătrundă în această lume fericită sufletul sinucigașului, ca s-o otrăvească și armonia ei să se sfărâme în clocot de patimi. Ura, care desparte, înfrânge iubirea, care unea. Păcatul străpunge inima inocenței; rațiunea veștejește sentimentul fraged. Sensul vieții se rostogolește de-acum încolo din rătăcire în rătăcire. Chinuiți de patimi, de moarte, de crimă și sinucidere, nenorociții proclamă: „Cunoașterea e superioară sentimentului, conștiința vieții e superioară vieții!” Falsitatea concepției acesteia, care amintește pe cogito
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale noțiunii de evoluție pot fi aplicate și în literatură. După părerea lor, genurile literare pot fi tratate prin analogie cu specule din natură. *14 Brunetière considera că genurile literare, după ce ating un anumit grad. de perfecțiune, trebuie să se veștejească, să lâncezească si, în cele din urmă, să dispară. Mai mult chiar, după părerea sa, genurile literare se transformă în genuri superioare mai diferențiate, întocmai ca speciile în concepția darwinistă a evoluției. Folosirea termenului de "evoluție" în accepțiunea lui primă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de un alt concept furat din teozofia geților - cununa slavei - cum se împăunează apostolul Petru în Întîia epistolă sobornicească a lui Petru la 5,4: ,,Și cînd se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate veșteji, a slavei.” Aici păstorul cel mare nu poate fi Moșe ci numai Poimandre din scrierile esenilor din Egipt pe care fariseii din Alexandria le cunoșteau foarte bine sau Moș Arimin de pe tăblițe. Saul în Epistola lui Pavel către efeseni la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
era în ospeție la ruda sa Ene și a fost adus înapoi la Sarmisetuzo dar nimeni din neam nu l-a mîngîiat cu vorbe și nu l-a cinstit cu băutură și mîncare. Supărat ,,cînd sufletul și mintea se vor veșteji am să-l rog pe sfinția Onxa, ca împreună cu orientalul Gomtaro să-mi cînte duios și tărăgănat, să fiu gata pregătit în camera mea ca OM și să fiu salvat pe tărîmul iubirii lui Zamolxiu”. Această legătură istori- că între
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
morții la Eliade, semnificație care se descifrează în registrul cosmologic, în marele joc cosmic dintre viață și moarte (un alt exemplu de acest fel este numărul camerei de hotel a lui Dominic Matei). Combinația celor două numere -din nouăsprezece se veștejesc șase, numărul destinului transuman, și rămân treisprezece, număr care corespunde unei "reînceperi" - prefigurează "destinul misterios al scriitorului, eforturile sale de a recupera esența unui eveniment trecut, precum și trecerea în alt regim ontologic"675. Maestrul Pandele trece de la amnezie la anamneză
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
II, pp. 49, 50. 18 Iubirea de patrie; Spiritul critic, în IP I, pp. 10, 184, 185. 19 Chipul țăranului în arta plastică românească, în IP II, p. 141. 20 Ibidem, p. 142. 21 "Evidența invizibilă nu va reapărea decât veștejind cu albul ei strălucirea lucrurilor și a imaginilor" (Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 124). 22 Chipul țăranului în arta plastică românească, în IP II, p. 142. 23 "Semn și nu natură a invizibilului - figură la distanță
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
respectabilă, rămâne prea rezervată, prea încorsetată de educația primită pentru a pomeni în memoriile sale de atracția erotică, pentru a-și dezvălui tulburarea provocată de aceasta. De asemenea, nu poate fi trecută cu vederea depărtarea în timp, care uniformizează, erodează, veștejește amintirile. Pentru a redescoperi emoțiile domnișoarelor în toată prospețimea lor, trebuie să ne îndreptăm atenția către jurnalele intime pe care acestea le-au lăsat posterității. Printre ele se numără și cel scris de Catherine Pozzi (1882-1934), cunoscută ca autoare a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la ochi. Parcă Schiller definea deviza artei: "Îndrăznește să te amăgești și să visezi". Cum să mai visezi într-o natură ciuntită? Întrebarea aceasta a căzut ca un șoc, ca o ghilotină care pune capăt vieții. Esteticienii susțin că știința veștejește ceea ce atinge, naturaliștii spun că civilizația doboară natura. Cum să le împaci pe toate? Răspunsul ar fi: prin armonie. Dar armonia pleacă de la multă înțelepciune și înțelepciunea nu este totdeauna îndestulătoare pentru omenire. De aici dezechilibrul. Ne-am retras îngândurați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
primul număr din Revista Bucovinei N. Tcaciuc - Albu despre valoarea poeziilor: Mă-ntrebi ce preț au poeziile, nepoate, Ți-o spun pe scurt: La început frumoases toate, Cu timpul cele bune în valoare cresc, Iar restul, ca și florile, se veștejesc! Numărul 1 al revistei apare în ianuarie 1942, redacția și administrația - Cernăuți, Piața Unirii nr.3, Palatul Național. Secretari de redacție: Traian Cantemir și Dragoș Vitencu. Își propunea o apariție lunară, în cel puțin 32 de pagini. S-au publicat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Da, recunosc că mi-este greu să apăr bătrânețea - nu numai „a mea”, ci bătrânețea ca vârstă și ca stare de spirit. Deja Shakespeare, Într-una din cele mai inspirate - era să scriu divine! - opere ale omului modern, Hamlet, o veștejește prin persoana primului sfetnic al regelui Claudius, prin Polonius, pe care Îl face Înțelept și viclean, laș și tată iubitor, o pildă a adaptării Înalte, a „pactului cu existența” și cu cei puternici ai ei! E greu s-o apăr
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tot franceză, sau cea anarhică, contra războiului din Vietnam, flower-power, americană. Cele de extrema dreaptă idem, fascisto-italiană sau nazistă germană și legionară În România, deși capii ei ideologici au fost adulții - Mussolini, Hitler și Nae Ionescu. O Întreagă literatură care veștejește vârsta a treia ni se surpă din rafturi peste bietele noastre argumente care vor să-i găsească, totuși, un rezon; o „Împăcare” cu ea, dacă nu o glorificare a ei, cum se găsește „ea”, această a treia vârstă, atacată și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ideile lui George Apostu, În cinstirea memoriei lui Comarnescu, căruia i-a plăcut mult sculptura lui Apostu, „Tatăl și fiul”. Pot să am o rugăminte la Dv., puneți-i Într-o ulcică, pahar, o rămurică verde din ceva care nu veștejește prea repede. Transmiteți-i D lui Severin mult bine din partea mea și rugați-l dacă m-ar putea găzdui În ziarul dânsului cu un medalion despre Petre Comarnescu de Sf. Petru și Pavel, să-l pomenesc să mai știe lumea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pariziană; de parcă, 50 de ani, în România ar fi existat edituri libere!Ă sau pentru că au cedat, într-un moment sau altul al biografiei lor, presiunilor aparatului cultural sau chiar polițist. Sloganuri precum „Ori Academia, ori pușcăria!” cu care sunt veștejiți unii mari intelectuali români sunt forme ale nivelării grosolane ale rezistenței, a permanenței spirituale a românilor și eu nu pot să cred, de exemplu, că Lucian Blaga, în amărăciunea exilului său interior, alungat de la catedra de filozofie și din Academia Română
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să dau exemplul lui Zaharia Stancu, căruia încă și azi unii îi poartă o bună amintire. El a fost nu numai „martor”, dar și „complice” șefilor barbari, inculți (cu excepția cinicului Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când ocupa posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu un anume patos, cum se cerea în epocă, comenzile ideologice ce-i veneau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dogme și sacramente. "Unica Biserică a lui Hristos", mai repetă și acum papa, ridicând ziduri de apărare în jurul crezului său. Iudaismul s-a născut prin decapitarea zeilor cananeeni. Isus a devenit Hristos ocărându-i pe farisei, iar prințul Gautama, Buddha, veștejindu-i pe brahmani. Niciuna din confesiunile care au proliferat pe suprafața pământului n-ar fi văzut lumina zilei dacă nu și-ar fi atacat fățiș, la un moment dat, sora mai mare, lansându-i o provocare decisivă (la creștini, aceasta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îmbrăcată De foc încinsă De foc cuprinsă. Și cum am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc Câmpii ca să-i veștejesc, Văile ca să le sec Și pietrele să le crăp. Lasă codrii să-nfrunzească Câmpurile să-nflorească Văile să înverzească Pietrele să se mărească; Da te du la omul meu, Mie dat Cătră mine-ndreptat Și cu foc în îmbracă Și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmă metaforă pentru mireasă ne poartă în plan vegetal: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici nu rodește,/ Nici locul nu-i priește/ Și mai mult se ofilește”(Sibiu). Gestul ruperii florii anunță intenția maritală și prin codul grădinii îngrijite de fata de măritat, a cărei distrugere constituie o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drepturi sociale. Imaginea vegetală a fetei păstrează dominanta sacrului: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici nu rodește,/ Nici locul nu-i priește/ Și mai mult se ofilește” (Sibiu). Grădina devastată din colinde marca puterea distructivă a haosului capabil să oprească evoluția umană, căci rupându-i florile fetei, viitoarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dragostea cu Lilica R., ea la 25 și eu la 50 de ani. și iată o Înțelegere a dragostei care a scăpat câtorva prieteni ai mei de rele, altfel inteligenți și sensibili la toate, dar ajunși Înainte de vreme deprimați și veșteji pe urma searbedelor exerciții și arti ficii cu femei pe potriva lor, cu care astăzi abia Își mai dau bună ziua, fiindcă le e scârbă unuia de altul. Dintr-o eroare de când lumea a naturii omenești, atât de eronată În multe privințe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peste cadavrul sufletului meu ucis din neîncredere totală, blazare sau scepticism anti cipat, ca la mai toți acești prieteni ai mei avizați și cu experiență la femei. Căci nu am lepădat nici astăzi de la butonieră, fiindcă Încă nu s-a veștejit, acea floare a ingenuităților mele de totdeauna cu femeile, despre care vorbește iarăși astrologul când mă des coperă sub zodia fericită, spune el, a Soarelui În bun aspect cu Fecioara - și vă asigur că n am pierdut, ci am avut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce poate fi mai frumos în viață. Aveam nevoie de El. și a venit. După atâția ani. În clipa când aveam cea mai mare nevoie de dânsul, când sufletul, pierdut și uitător de sine, era pe punctul de a se veșteji, usca... și deodată - un mugure! O, Doamne, dacă tu îmi dai astăzi această mlădiță fragedă și nu mă lași pradă uscăciunii mele savante, e semn, Doamne, că mă iubești și că ți-ai pus gânduri mari în mine, și că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zile și nouă nopți de chin, după un calvar îngrozitor, hrăniți la limita subzistenței cu boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită de ne clănțăneau și ni se spărgeau dinții în gură de atâta ronțăială și ni s-au veștejit și s-au subțiat mațele încât era cât pe ce să dăm ortu' popii, toți cei șase copii laolaltă cu mama deodată suntem îmbiați să ne ospătăm regește din cele mai alese bucate ale pământului pe care le-a inventat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]