435 matches
-
material candid între noi. Cu mai puțin de o oră în urmă eu și mama ta râdeam în fața rochiței, o luasem de pe umeraș și o pusesem în cărucior, eram fericiți. Acum o privesc și mi se pare oribilă. Apa a veștejit-o în timp ce eu și Italia făceam dragoste. Pare rochița unei fetițe moarte, înecată într-un lac. Italia își ține capul plecat, își mișcă mâinile, le mișcă prea mult, desface materialul, atinge volanele. — Ce păcat, să sperăm că n-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
merge să-l vedem pe vizir chiar În noaptea asta. E o pricină atât de Însemnată? — A trebuit să fug din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
opta flotare din seria de cincizeci executată zilnic. Se simte în formă maximă. Flotările terminate, ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Energia pe care o degajă îi este diminuată de imaginea lămâiului pitic care se veștejește într-un ghiveci de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara. De unde revine cu o pungă pe care scrie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Matilde - ca și cum ar fi interesat pe cineva, în acele momente, cum o cheamă pe ea. Se simte în formă maximă. Odată terminate flotările, Lionel ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se veștejește în ghiveciul de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara, de unde revine cu o pungă pe care scrie Carrefour
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu-l împiedică să se simtă plin de energie. E deja pe covorașul de lângă pat, unde termină de executat seria de cincizeci de flotări. Ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se veștejește în ghiveciul de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara, de unde revine cu un aspirator cu care culege niște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
își taie o felie consistentă. O mănâncă pofticioasă. — Foarte bun. Să-mi dai și mie adresa cofetăriei. Lionel continuă să tacă. — Florile astea sunt pentru mine? Îți mulțumesc, ești foarte drăguț, nu trebuia. Oricum, o să le iau, să nu se veștejească. Auzi, n ai și tu o muzică, să ne simțim bine? Ceva de pe la noi? Valurile Dunării, de exemplu? Lionel se ține de masă, să nu cadă: își dă seama că a trăit în prelungiri și că au expirat și ele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
teamă Boilor să nu le fie greu. Ce păcat că n‐ ai trăit, măicuță, C‐ai plecat fără de timp în lut. Ce pantofi ți‐aș fi adus acuma și ce haină azi ai fi avut !... NUMAI TU... Toate frunzele se veștejesc Toate fructele, până la urmă, se amărăsc. Orice floare, oricât de frumoasă, Pleacă și ea într‐o zi de‐acasă. Totul se trece și se resfiră Ca o melodie, din flaut în liră... Ca soarele, ca luna, ca‐naltul Dintr‐un
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
apară. Un câine întârziat, mușcând vânjos aerul, lătra în semicerc de la stânga la dreapta. În seceta verii, copacii orașului își cereau dreptul la moarte. Mamă, de ce m-ai născut, când tu te oglindești acum în mine și tinerețea mea se veștejește ca tu să te hrănești cu ea, să o dăruiești nenumăraților bărbați, deși ei întrebau unde e Mioara, eu sunt Mioara, fără să știe că vampirul e Mama, iar victima zace ca un pui de urs în cușca lui, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o stradă pustie din spatele Academiei Militare și, după ce am schimbat cauciucul, mi-am Îndreptat spatele și am privit cu atenție stelele care-mi păreau dintr-odată străine, nemaivăzute. Vizita la spital mi-a făcut foarte mult rău. Portocalele se cam veștejiseră și mi-a fost rușine să le mai las. Bătrâna profesoară de pian a vărsat sânge toată dimineața. Sărmana, Împărțim același palier și ne suportăm de ani de zile. Nu are nici o rudă. Treisprezece iunie N-am visat nici un ozene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cămășile, ele nu stau la coadă la carne și cașcaval zile și nopți, ele nu miros a litere de carte și a cozonaci, ele nu cară pianul de colo-colo prin casă, ca să cânte copilul, ele dispar când pieptul lor se veștejește și devine sterp, și nu văd că zorii au culoarea zmeurei. Când o femeie seamănă cu Agatha Bas, are privirea curată, și Își sprijină mâna de o fereastră, nu poate fi ,,târfă,,. ,,Este o târfă,, , țipi și ochii tăi Înroșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al Brașovului, 1831, și care constituie mai mult o Rugăciune la vreme de nevoie și strâmtoare, mai vârtos asupra boalei de la răsărit 175. Avem aici de-a face cu scrisul avântat al unui moralist, profund pătruns de cucernicia creștină, care veștejește păcatele contemporanilor săi și socotește holera ca pe o cumplită, dar cuvenită pedeapsă abătută de divinitate asupra oamenilor, pentru fărădelegile lor. Deși versurile sunt destul de primitive, iar rima în suferință, totuși Rugăciunea vibrează de sentimente puternice, iar descrierea figurată a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Ochiul extraordinar al copilului-minune, atât pentru detaliu, cât și pentru întreg. Mâna sigură. Succesele timpurii. Viața la Paris. Ilustrațiile la Cervantes, Balzac și Rabelais. în cartea mea ar sta scris așa: Pentru mulți tineri din acea generație care acum se veștejește în gheara necruțătoare a bătrâneții, numele lui Doré înseamnă doar amintirea unui volum infolio greu și dificil de manevrat, cu marginea filelor aurită - și legătura cărții adesea lipsită de gust, în conformitate cu gustul epocii -, zăcând cel mai adesea pe masa lustruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu înălțarea lui. 10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere: așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. 12. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13. Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: "Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
De G. Coșbuc Ieri vedeam pe luncă flori... Mândri fluturi zburători, Și vedeam zburând albine! Ieri era și cald și bine. Azi e frig și nori și vânt, Frunzele cad la pământ, Florile stau supărate, Veștejesc de brumă toate. Ieri era frumos pe-afară Ca-ntr-o caldă zi de vară. Azi e toamnă pe pământ Vreme rea și bate vânt.
POEZII PENTRU CEI MAI PICI COPII by G. Coşbuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/315_a_600]
-
reducând (hiper)tensiunea arterială și îmbunătățind mult activitatea și sănătatea inimii. Amaranthul, ca și quinoa este cunoscut și folosit din antichitate, încă de pe vremea aztecilor și a incașilor. „Amarantos” provine din limba greacă și înseamnă „cel care nu se va veșteji”. Se cunosc cam 60 de specii în prezent de la care se folosesc semințele și frunzele. Este des consumată în unele țări precum Mexic, Peru, Guatemala, India și Nepal. (Re)folosirea lui a început prin anii `70 în Mexic, acum având
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul! 25. Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrînări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji. 26. Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vînt; 27. ci mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrînări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji. 26. Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vînt; 27. ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpînire, ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
B) asemănarea izbitoare între această locuință și fraza lui Urmuz”. Caracterul poetic al textelor e subliniat la tot pasul, ele „putîndu-se constitui în strofe sau în versete”. În schimb, este negat caracterul parodic („Urmuz nu se gîndește o clipă... să veștejească operele clasice și, în general, nu are intenții parodice”). În plus, Urmuz este catalogat drept „cosmician” și metafizician „utopist”; oamenii lui sînt „niște ființe vărsate în univers” prin tuburi de comunicație, plămădiți „din același material ca și visele”, deși altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
corect miezul iubirii iubire esențializată deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă oul, increatul; trecerea de la increat la creat este un act sacru prin ritualizare. Altfel, iubirea istovește, se veștejește, provocând disoluția cuplului. La albatroși, același cuplu se reactualizează în fiecare an prin poezia dansului și a duelului, după modelul cuplului mitic Afrodita-Marte, zeul războiului. Iubirea celei mai frumoase dintre zeițe nu poate fi dobândită decât de cel mai războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cerurile pier. îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. îmi împietrește seva ce adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec și mâine iarăși vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai știu Că sunt sau că nu sunt, o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
terminat; Din zorii fără scâncet, alunecând spre seară O nuntă a durerii și-a-ntâiului păcat... O lacrimă-n noapte Cerul își frământă nedumnezeirea, Peste toate cerne praful de pe nori; Ai ucis în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori. Degetele plâng pe clapele arse, Frige nepăsarea ochilor parșivi, Strigă nesimțirea în ciudate farse, Ochii mei albaștri te privesc naivi. Lacrima se roagă să ramână rece, Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea, Astăzi, înc-o moarte peste mine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cca 1882) Sferele tot mai umblă, eterul tot străluce; Târziu ori mai de vreme cu toate se vor duce; Mâna i-o țin în ramuri, l-apăs la rădăcină Ș-al lumii arbor mândru murind mi se închină, De suflu veștejește și frunzele-i ușoare Se mistue în flăcări, cenușă trecătoare. {EminescuOpIV 542} Eu sunt iubirea și teamă n-am, O, vreme, de tine. Căci toată lumea eu o am - Ea e pentru mine; Căci aer și eter rămân ale mele Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
desăvârșiți și că, prin urmare, ei au toată dreptatea de a se Împrumuta de la cei dintăi; dar socot că le-am putea lua altceva decât straiele, butcele și luxul desfrânat, care vă pregătește un viitor de ticăloșie”2. Cel care veștejește Împrumuturile străine de suprafață, Îngrijorat de viitorul neamului românesc, e zdravănul boiernaș basarabean, domnul Stihescu, opus cu bună știință de către autor elegantului colonel Leșescu, dandy-ul absolut al Ieșilor la 1844. Aceasta să fie chiar convingerea lui Kogălniceanu? Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
finele veacului al XIX-lea: Tinerețea este singurul bun de care merită să te bucuri. ș...ț acum nu-ți dai seama. Dar Într-o zi, când ai să fii bătrân și zbârcit, și urât, când gândurile Îți vor fi veștejit fruntea umplând-o de cute, iar pasiunile Îți vor fi pus pe buze hidoasele lor peceți de foc, ai să-ți dai seama, Îți vei da seama Într-un chip sfâșietor. Astăzi, oriunde te duci, farmeci pe toată lumea. Totdeauna are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Cel care este destul de neghiob pentru a introduce În viața lui un singur fragment dintr-o existență superioară va Încerca astfel să pară ceea ce nu este și va fi cuprins de acea neputință al cărei ridicol am Încercat să Îl veștejim. De aceea am elaborat maxima următoare, cu speranța de a le lumina pe victimele maniei grandorii: XXVIII Cum viața elegantă este o iscusită prelungire a amorului propriu, tot ceea ce dezvăluie prea direct vanitatea va produce doar un pleonasm. Minunat lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]