21,931 matches
-
urmă, o uriașă comuniune a tuturor celor ce își au înaintașii îngropați în pământul aceleiași patrii. România a avut in illo tempore o asemenea Sărbătoare. Am apucat-o și îi simt încă și azi, ca un arc peste jumătatea de veac comunist, farmecu-i inefabil. Amintirea ei e una eminamente luminoasă și împovărată de culori și miresme. De dimineață, fără nici o "indicație", toată lumea așternea cele mai frumoase covoare peste balustradele balcoanelor și pervazurile ferestrelor larg deschise. Obicei superb, care dădea întregului oraș
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
în Paradis Adam cântă întâiu-i cânt. Și-i fapt notoriu/ Un altul mai dotat că el nici nu era/ Eva-ar fi fost un excelent auditoriu,/ Dar șarpele " întâiul critic " fluiera!" I.L.CARAGIALE "Unui filosof pleșuv Măiastră-i Natură! În veci nu greșește,/ Ci toate le pune la loc potrivit:/ Deasupra o Lună, sub care domnește/ O noapte adâncă și fără sfârșit!" ȘTEFAN CAZIMIR "Lui Al. Piru Harnic ițele îți legi/ Și-mpletești speranței firu",/ Dar mă tem c-ai să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
obietivă rămâne aceeași pentru toate tipurile de personalități. N-avem aici a ne ocupa de soluțiile care stau la îndemâna principelui, dar ne interesează foarte mult cele care au întovărășit, în condiții istorice variabile, evoluția scriitorului. Nouă, cetățeni aflați în pragul veacului al XXI-lea, ni s-ar părea neverosimil să fim siliți a adora un șef de stat pe un altar concret (și nu doar metaforic), dar situația a existat. La Roma, confuzia între sentimentul religios și obediența politică a fost
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
dar n-am să fac apologia dictaturii tinichigiilor și nici nu voi lovi vreodată în biserică, în nici o biserică, fiindcă religiile și preoții joacă un rol esențial în viața oamenilor începînd din cavernă pînă astăzi și de-a pururi, în vecii vecilor. Cred în rolul intelectualilor, al sacerdoților, al mandarinilor și al tehnocraților. George Sorel a fost un răufăcător, cînd a bîrfit pe intelectuali și a ridicat în slăvi pe proletari. Cartea lui Eduard Bath despre Faptele rele ale intelectualilor (Les
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
aveau doi fii, unul cu doisprezece ani, celălalt cu nouă ani mai vârstnic decât mine) tocmai absolvise ultima clasă a Liceului "Mircea cel Bătrân", obținând premiul întâi, și căpătase drept răsplată un teanc de volume publicate în anii "20 ai veacului trecut de E. Lovinescu. Beneficiarul lor virtual a plecat în chiar toamna anului 1929 la studii de medicină în Franța. N-a apucat să deschidă - și poate că nici nu intra în raza preocupărilor sale de moment " vreuna din cărțile
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
al librăriilor și anticariatelor, precum și al conferințelor culturale care se țineau regulat în aula "Fundației Universitare Regele Carol I" sau în sala festivă a Ateneului Român. O treime din viața dusă la București între 1936 și începutul anilor "40 ai veacului scurs am petrecut-o în librăria "Hasefer", fapt reflectat în discuțiile purtate cu Lovinescu, care la rândul său era un vechi client al ei, fără să cunoască prea multe despre cel ce o patrona. De multe ori mă aflam și
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
urmă cu vreo două decenii amînă mereu foarte necesarul proces de revizuire a literaturii scrise înainte de 22 decembrie 1989.Romanele lui Mihai Zamfir, Poveste de iarnă și Acasă, fac și nu fac parte din literatura română a deceniului nouă al veacului trecut. Au fost scrise înainte de căderea regimului comunist, dar pot fi cu greu încadrate în canoanele epocii. Poveste de iarnă este un roman psihologic atemporal. Ar fi putut să fie scris în perioada interbelică (afinitățile cu proza lui Anton Holban
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
de celnici aromâni, adică trebuia să fie șefi de clan. Și sînt cîțiva care au jucat un rol politic și sînt foarte frumoase poezii epice, cîntece bătrînești, și românești, și grecești, care cîntă de pildă pe un Giuvara de la sfîrșitul veacului al 17-lea, omorît de turci, zic ei, zice cîntecul, dar de fapt turcii erau mai mult musulmani albanezi, ăștia erau dușmanii de fiecare zi ai muntenegrenilor sau ai aromânilor. Ăsta-i omorît în 1672, dar eu nu am nici o
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
mai mult musulmani albanezi, ăștia erau dușmanii de fiecare zi ai muntenegrenilor sau ai aromânilor. Ăsta-i omorît în 1672, dar eu nu am nici o dovadă documentară că noi din ăla ne tragem. Ai noștri apar de-abia la sfîrșitul veacului al 18-lea, pe la 1770. Am dovezi că dinainte de 1780 erau deja în țară. Și în Muntenia, și în Moldova, unde și-a scris numele cu J, Juvara, asta din cauza pronunțării leneșe a moldovenilor, care spuneau domnule jeneral, mă doare
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
genunchi spre tine caut:/ Părinte, -orînduie-mi cărarea!// în pieptul zbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapă,/ Cum vor să-mi tulbure izvorul/ Din care sufletul s-adapă./ Din valul lumii lor mă smulge/ Și cu povața ta-nțeleaptă,/ în veci spre cei rămași în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă" (Rugăciune). Tonul patetic trasează imaginile unei dureri ce-și pierde inserția istorică, vărsîndu-se în absolut, durere care, după cum spunea G. Călinescu, reprezentînd o "jale nemotivată de popor străvechi, îmbătrînit", "ajuns
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
cu aventura spațială cu tot, sugerată în mod simbolic, lume reprezentată de uriașul Gargantua și de fiul său, Pantagruel, cu aceeași viziune, sensorial deosebită. Obsesia celuilalt scriitor, aparținând din plin secolului 20, Louis Ferdinand Celine, unul din marii romancieri ai veacului, fiind una negativă, efect, se spune, dereglare psihică survenită în urma unei trepanații făcută după o rană căpătată pe front în Flandra, unde primise o importantă medalie militară pentru curajul său, în primul război mondial. Astfel s-ar explica morbida sa
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
în gigantismul frazei rabelaisiene aglomerată de forme, de substanțe, culori, odorate, drojdii, excese, tot ce este și al naturii. Rabelais trăind printre senzații și idei, imită firea omenească, viziune mult mai apropiată de zilele noastre decât clasicismul francez de peste două-trei veacuri. Pe lângă masivul, necioplitul Gargantua, pe lângă feciorul său, Pantagruel, rafinat, decadent, îl vom avea, în final, pe Panurge, personaj coborât din poveștile, din basmele, legendele , miturile populare din care va ieși , mai tîrziu, în Franța, Figaro al lui Beaumarchais. La noi
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
donquijotești. îi toarnă tot celor de dinainte". Cu toate că ne străduim a ne spori importurile din Vest, un singur lucru nu-l vom putea importa de acolo, "caracterele". "Acestea ori cresc pe pămîntul nostru, ori nu există deloc!" Răzbate astfel, prin veac, un ecou al gîndirii, pecetluite de-o exemplară rectitudine personală, a lui P. P. Carp. Cu toate că nu ne putem reprima, în contextul nostru derizoriu inclusiv prin excesul de scepticism și ironie, o impresie de naivitate în fața "demodatului" concept: "caracter"... În
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
Cotroceni (șampanie caldă, foto cu președintele, priviri jenat-mândre între colegi, de parcă ne-am fi întâlnit în locuri de perdiție virilă), primesc un SMS de la fiul meu: ŤIliescu ți-a dat și bani, Cavalere?ť I-am răspuns: ŤDoar loc de veci la toată familiať. Nu-mi rămâne decât să aștept pensia de merit". Errare humanum est, perseverare... De multă vreme nu mai auzi pe nimeni spunînd la t.v. ori nu mai citești în ziare flagrant delict. Expresia, juridică la origine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12844_a_14169]
-
divergente. |n deschidere, Nicolae Manolescu, pentru a impulsiona discuția, a formulat câteva întrebări (la care avea și răspunsul, cum s-a văzut din intervențiile sale ulterioare): există azi cu adevărat o confruntare între generații, asemănătoare aceleia din anii "30 ai veacului trecut? Nu asistăm numai la un schimb de ștafetă? Sunt inevitabile conflictele între generații, despărțirile, fenomenele de ruptură? Există o legătură între schimbările politice, cum au fost, la noi, cele din 1989, și schimbările de canon estetic? Luând primul cuvântul
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
pe mare, iar pe cel stâng pe pământ. (...) 5. Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă către cer. 6. Și s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul și cele ce sunt în cer și pământul și cele ce sunt pe pământ și marea și cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi... CEASUL UNIVERSULUI A STAT. Ori s-a
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
pentru The New Yorker și locuiește la New York. Distins cu prestigiosul National Book Award și tradus peste tot în lume, Corecții (care va apărea în curînd la Ed. Polirom și din care publicăm în aceste pagini fragmente) este romanul unui veac nou - o capodoperă tragicomică despre o familie care se fărîmițează, într-o epocă a satisfacțiilor facile. După aproape cincizeci de ani de cînd este soție și mamă, Enid Lambert dorește puțină relaxare. Din nefericire, Alfred, soțul ei, este pe cale de
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
pur și simplu, dă prin hazard de formulări cu potențial estetic actual. Să prezentăm clasificările. Textele medievale care ilustrează vocația magnificării: psalmii, rugăciunile (molitvele), imnurile (slavosloviile) - toate acestea inclusiv cu variantele rimate -, odele și epigrafele. "Psaltirea este cartea capitală a veacului al XVI-lea", spune Eugen Negrici, considerând că psalmii au impus indirect "conștiința convenției ca abatere de la natural" și au contribuit inclusiv la îmbogățirea limbii. Analiza Psaltirii în versuri reia ideile din Expresivitatea involuntară: neconformându-se vocabularului psalmilor biblici, chiar
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
în București un scriitor care și-a făcut și din existența lui, înainte și după '89 fără hiat, o operă exemplară. Trăiește modest, ca toți pensionarii, singura sa avere fiind multele scrisori, desene și manuscrise primite de la iluștri artiști ai veacului XX. Nu-și exhibă niciodată meritele morale și culturale care i-ar fi îndreptățit o senectute mai lesnicioasă. Consecvent cu sine, continuă să lucreze pe gratis, în timp ce pe scena publică se înghesuie impostori gălăgioși, oportuniști nerușinați, egolatri nesătui de onoruri
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
stare să străpungă straturi oricît de tasate de urît și ticăloșie. Pe aici, pe la noi, nu-s mulți ca el. Și-a asumat din adolescență răspunderea donquijotescă de a fi de partea libertății spiritului, a demnității, atît de primejduite în veacul absurd XX. Știu că vorbele astea mari îl vor stînjeni ("hai, dom'le las-o baltă albă!"), dar cine ajunge să-l cunoască pe Iordan, să știe cîte a făcut în cei 80 de ani pe care îi va împlini
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
nu a însemnat pentru artist un ideal mai plin de noblețe și mai necesar; candoarea nu a conținut, ca acum, magia unei frumuseți secrete, care nu se dezvăluie decît celor aleși; nicicînd inocența nu s-a mărturisit, ca în acest veac tulburat, drept starea de har care tîlcuiește rosturile lumii și întredeschide, poate, porțile fericirii. Și uneori chiar, fără voia noastră, hazardul intervenind cu generozitate în treburile acestei cărți, am putut descoperi acel moment unic, momentul adevărului". Nouă, atunci, în fața unui
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
Satele de pescari din nordul împădurit al Eviei, între care și Limni, deschis ca un amfiteatru către golful de la poalele muntelui Kandili, cu plaja Cochilia și livada ei de măslini care găzduiește acum teatrul de vară, mai păstrează urmele acelor veacuri orientale. Datorită dificilei accesibilități dinspre continent (străbaterea munților cu serpentine care ne-au îngreunat și nouă drumul) aici era raiul piraților care bântuiau Egeea. Cine s-ar fi gândit vreodată că prin sălașurile piraților vor răsuna concerte ca la Viena
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
în mână, înaintând anevoie în textul întins preț de câteva tomuri. Vreo două mii de pagini scrise cu asprime didactică într-un stil care mi s-a părut naiv, poate în gustul vremii. Autorul, om al bisericii, trăitor pe la începutul celuilalt veac, știa totul în amănunt, ca practicant de zi și de noapte al rugăciunii, și liturghisind o viață întreagă cu inima la cer și cu râvnă în răbdarea de a nu se supăra pe lumea atât de puțin atentă la cuvintele
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
că e cu putință a trăi în virtute, după buna rânduială lăsată de bunii părinți, care mizau pe cumințenie și ascultare. Bucuria mea rară, a vedea că se întâmplă astăzi un lucru despre care un preot trăitor la începutul celuilalt veac scria că nu mai există demult, abandonat și uitat de lumea în lentă surpare.
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
răului, adică al Științei, amândoi ar putea să aibă pretenții, de exemplu să fie egali cu El și cine mai știe ce le va mai trece prin minte tot mîncând la mere interzise, ...să ajungă, probabil, nemuritori? - să trăiască în veci!... Ei bine, din cauza aceasta, El se vede obligat să-i dea afară din Paradis, punct! Să nu fie probleme... Și izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma Raiului celui din Eden și a pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]