2,286 matches
-
fi „mâna a doua” - s-a oferit Gruia... „Bravo, cumetre! Începi să-mi placi. Cum el habar n-are de meserie, ai să-l faci <mic-mică, cât o furnică!” - l-a lăudat gândul de veghe. „Nu mă ridica În slăvi, vecine, fiindcă nu am niciun merit. Așa mi-a venit... Șiii... <omulă și așa este mic” - a răspuns Gruia. „Doctorașul”, nedeprins cu asemenea operațiuni, se cam codea... ― Ce faci, doctore Cuc? Vrei să fac eu pansamentul? - a Întrebat profesorul, puțin supărat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrea - unchiul lui - care ne lua În pădure aproape zilnic. Și câte nu ne povestea el În limba voastră de acolo! Nu mai spun ce comoară de vorbe am auzit de la bunica lui Petrică!... „Ileanî -striga ea peste gard la vecina ei - știi tu cî cocoșu’ ceala a’ tău s-o cam Înădit la găinili meli?” „Ci sî facî șî el saracu’ dacî le-o sfârșât di calcat pi ali meli? ȘÎ undi mai pui cî a tali Îs puicuțî? Vorba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se uită atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un placaj ordinar, cu o clanță veche de alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse mâna pe clanță și o apăsă. Și surpriză ușa se deschise, cu un scârțâit de balamale ruginite. Se vede că băiatul vecinei n-a spus minciuni, constată Stelian, la fel de mirat ca și Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa după ei și aprinseră lumina. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Tom este atât de frumos, atât de bogat ! La ce îți mai trebuie alții ? Eu aș fi fericită dacă..." apoi, ridicându-se în șezut : "Tom, dragule, de ce nu vrei să vii și pe la noi ?" întreabă cu o voce alintat-amuzată tânăra vecină de pat și trimite o bezea spre ecran. Dora privește în fine și ea : chipuri prea frumoase ca să fie adevărate, zâmbete rigide, atitudini nefirești... În fine, cu niște acorduri ridicol de solemne care depășesc suportabilitatea decibelică, serialul se termină. Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se simtă acasă, în patul ei, în universul ei, dar vocea aparent veselă și exuberantă a vecinei de pat o readuce la realitate : Eu părăsesc chiar acum spitalul. Gata ! S-a terminat ! Mă simt cu mult mai bine ! Vin ai mei să mă ia de aici ! Dora o examinează. Părul lung, de un blond prea blond, iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intervenție ? Da, am stat mult, mult prea mult ! Peste trei săptămâni. Spital public ! O mizerie ! Personal neatent ! Mâncarea... Dar ce, se poate numi mâncare torocala lor fără nici un gust... Mare noroc de televizor... Și-apoi, după o tăcere, văzând că vecina nu este prea vorbăreață : Închirierea televizorului se termină abia peste două zile, dacă vreți vi-l las în cameră și mai plătiți numai în continuare. Mulțumesc, nu cred că o să am dispoziție să privesc, mâine urmează să fiu operată. Operația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mai reușește să spună doar " Am plecat, noapte bună, draga mea" și iese din salon cu pași furișați. Grilajul patului Dorei rămâne coborât. Dora a prins puteri și înalță căpătâiul patului. Se întoarce pe o parte ca să poată examina noua vecină de cameră. Un profil de o frumusețe pură, ca tăiat într-o stâncă de culoarea ciocolatei, se profilează pe albul pernei. În imobilitatea lui amintește chipul reginei Nefertiti pe care l-a admirat nu demult în medalioanele de la muzeul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
grijulie stinge lumina din plafon. Rămân aprinse doar lămpile de noptieră, care difuzează o lumină blândă. Noaptea spitalului începe... Se mai aud doar câteva clinchete îndepărtate care încetează și ele după un scurt moment. Legănată de liniște și cu chipul vecinei de pat în gând, Dora doarme de ceva timp, când niște apeluri de ajutor care vin din spre culoar o trezesc. Ciulește urechea. Strigătul de ajutor este înlocuit de o voce stinsă, care imploră : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lipsă de cadre medicale, am urmat în grabă o formație și am devenit soră la spitalul în care ororile războiului erau, cu zi ce trecea, mai vizibile, mai cumplite. Lipseam de acasă zile întregi, iar fetița rămânea în grija unei vecine deoarece prezența mea la spital devenise indispensabilă. Veneam acasă doar să mă spăl, să mă schimb și să aduc copilului ce puteam pune de-o parte din foarte modesta mea rație de la spital. Iar de la el, de la Simion, nici o veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bătături ale unor copii cu tot felul de unelte în spinare. Strigătele lui bădia erau însoțite de câte un Schlahsoll en treffen al Rozei pentru neglijența celor mici. Atunci își mai amintea bătrânul morar că păsările de tot felul ale vecinei mai mult pe la moara lui se hrăneau cu ce pica de la coș, motiv pentru care i-a spus cât se poate de răspicat că-i va dijmui din cele galițe exemplarele cele mai arătoase. Iar lelea Zamfira-nevasta îi ținea hangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i pe dansatori doar sub clar de lună și sub ramuri îmbobocite de stejari. O vezi pe bistrițeanca asta de Ursoaică, dragă? Se bagă în om de parcă am fi la banchetul de încheiere a liceului pedagogic, i-a atras atenția vecinei sale una dintre obezele rămase la masă alături de alți câțiva supraponderali. Lasă-i, soro!... Sunt singuri și s-au iubit încă din liceu. În plus, se pare că amândoi au avut neșansa unor căsnicii nereușite, dar și-au onorat contractele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
niște riscuri dintre cele mai mari. Ba unii își dau cu părerea că fără amanți viața ar deveni mai monotonă, că ispite au existat încă de la începuturile lumii și vor exista cât va fi lumea lume. Adevărată mană cerească pentru vecine, prieteni și jurnaliști vânători de subiecte tari pentru rubrica de mondene. Dar și pentru scriitori. Mama, mai gândește-te, dragă! În curând împlinești patruzeci și doi, mama! Eu am nouăsprezece și Sorin douăzeci! Te rugăm, mama, amândoi! Nu-l părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în somn, iar pe mine nici atât că pleca tipul dis-de-dimineață, chipurile pentru a nu mă deranja... Iar tu, Iosefină, descurcă-te de una singură cu gospodăria, cu școala celor doi, cu masa, casa, coaforul, cumpărăturile și cu piața. Că toate vecinele mă știu numai cărând sacoșe de mi s-au lungit mâinile până la genunchi... Da, măi copii! Ați trecut binișor de majorat... așa că vă pot spune orice gândesc. Am hotărât definitiv să mă despart de tatăl vostru și să vă înștiințez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai face și pe mofturoasa... Al meu zicea că Chelu n-ar fi murit de moarte bună... Că i-ar fi făcut de petrecanie chiar cuconița în persoană când omul ar fi destăinuit câteva pricini de nemulțumire. S-ar putea, vecină! Că prea repede s-a petrecut și prea repede l-au uitat! Iar apoi, de toate ale casei s-a învrednicit Vasile pe care l-a tot încurcat mamă-sa cu alesul nurorilor că mai-mai să-i treacă vremea... Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cale, nu? Știu asta, dar e un risc asumat. Nu spuneai tu că nu doar a te naște este un risc, ci și faptul în sine de a trăi? Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 3 Prezența în preajma vecinei Nineta era mereu o provocare pentru mine. N-am înțeles niciodată de ce-mi mai căuta compania, chiar și pe când aveam șase ani, vârstă la care șarmul inocenței pruncului se cam risipește. Venea pur și simplu la mama și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dau târcoale niște inși care iubesc mult păsările, dar sunt supărați din cauză că nu pot ajunge la ele, întrucât și pe-aici lumea iubește și ocrotește foarte mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
În ziua aceea am priceput de ce unii sunt de-a dreptul fericiți după o noapte în care "au dormit buștean": nu riscă, asemenea Monei, să asculte mari și jenante dezvăluiri despre păcătoasa lor ființare. Și tot în acea zi, Sonia, vecina noastră ninetistă de la etajul al cincilea, a hotărât să arunce de pe ușa apartamentului ei numărul 13 și să bată în locul acestuia o plăcuță argintie pe care stătea scris, nespus de frumos și sugestiv, numele drag al soțului ei, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o cofetărie ca să-ți treacă timpul și nu fi trist, Gelule! Te pupă mama! —Săru’ mâna. Nu i-a fost totuna Tatianei, gândindu-se la singurătatea fiului ei și compătimindu-l oarecum, ca după câteva ore, mergând după cumpărături, o vecină s-o întâlnească și să-i spună: — Doamnă Busuioc, Gelu nu este la facultate? Este. De ce mă întrebați? I-am văzut azi prin oraș cu o fată. —Azi? — Da, azi. —Pe la ce oră? — Cred că pe la vreo unsprezece. Nu se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
el, dar am văzut mai mulți câini trecând în jos. —Vrei, te rog, să mă ajuți să-l caut? Haide, după ei, o îndemnă Ionuț. Tanti Anuța, n-ați văzut pe unde au luat-o câinii, întreabă Elena pe o vecină cu care se întâlnește. Cred că pe strada din spate. Este nunta lor că de aceea s-au adunat. De ce mă întrebi? Nu știu unde este Lupaș. Precis este cu haita. Tot întrebând, au mers când pe o stradă, când pe alta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
motivele pe care le are acesta, ca să fie nefericit în lume. Nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni! Spre seară, întorcându-se înapoi acasă, exact cu câteva clipe înainte de a intra în locuință, întâmplarea făcu s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. Istorisiri nesănătoase fericirii 129 - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tu în locul ei și că, trăind, încă ești în puteri și poți munci! După aceste vorbe rostite pe un ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală. Adriana se uită cum nu se poate mai nedumerită la neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi adresat. Atunci, resemnată de tot și pierdută printre gânduri, Adriana spuse relaxată, în chip ușuratic, cuvintele pe care tindem să le rostim cu toții, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor salva din amestecul tulbure de stări sufletești, pe care le încerca tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]