1,315 matches
-
mâinile la ochi și începe să scâncească și mai tare. Bunicul, surprins și parcă puțin rușinat că ghidușa de nepoată-sa i-a intrat în colțul acela de suflet ce-l păstra în taină, făcu un gest cu mâna, alungând vedenia venită de peste ani. Și încearcă s-o împace cu blândețe: - O, draga bunicului, iartă-mă! Ia, niște amintiri răzlețe ... Uite c-am să repar pozna. O să mergem să prindem vulpea ... Vulpea cea care dă târcoale pe la cotețele vecinilor ... - Chiar, bunicule
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
-l hrănește pentru o clipă cu pace... Simte mirosul de leuștean din ciorba aia fierbinte, și își face cruce să mulțumească lui Dumnezeu pentru mila Sa cu grabă, să nu se răcească ciorba... Întinde mâna după lingură și prinde... nimic! Vedenia a fugit. Se regăsește-n loc străin, în frig și noapte. Merge. Dacă se oprește, moare. Raiul trecutului e departe. Iadul în care rătăcește fără speranță, este lumea lui de acum... Așa simte. Că a plecat din rai și a
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
-l primească, bătrânul a zis: - Dumnezeu s-a întors de la el, fiule și nu pot să-l primesc. Și au plecat la locurile lor. După două zile prietenul lui a murit. CAPITOLUL 130 SFATURILE LUI AVVA ATANASIE ȘI MINUNATĂ LUI VEDENIE Tot avva Atanasie spunea: Părinții noștri au păzit înfrânarea și sărăcia până la moarte. Noi însă ne-am lărgit burțile și pungile. * * * Spunea iarăși bătrânul: - Pe timpul părinților noștri era în mare vaza și râvna înlăturarea oricărei distracții a sufletului; acum, pe timpul
LIVADA DUHOVNICEASCA (42) de ION UNTARU în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347098_a_348427]
-
fără rugăciune, precum nici o rugăciune fără trudă trupului și căința inimii. Toată rugăciunea în care nu se ostenește trupul și nu se necăjește inima, drept lepădare se socotește. La capăt, însingurarea și nepătimirea ei sfârșesc în extaz, în răpiri, în vedenia Domnului: Și puterea aceasta a dulceții lui Dumnezeu și înfocarea dragostei Lui care arde în inima și mistuie toate patimile sufletului și trupului, o simte cineva când în toate firile zidirii și în tot lucrul ce se întâmplă lui cugetă
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cojocelul alb al iernii Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras de sănii Într-
COJOCELUL ALB AL IERNII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358004_a_359333]
-
ai aminti de multe, de ieri și din trecut Când dragostea-ncunună, de ce n-ai vrut... Volumul Preamărirea durerii stăruie într-o poezie a exodului, în căutarea himerei poetice: Singurătăți, înalte necuprinsuri, Stoluri demonice de genii Zideau pustiitoare visuri Clocotitoare vedenii! Și-n negura aceea, uimit De nimbul cântecelor ambroziene Palida stea am zărit, Pe blânda mea Eumene. D. Stelaru vociferează, declamă, blesteamă, într-o simbolică deprimantă și teatrală în terminologia teribilistă a moderniștilor: Peste cerurile negre, peste mări, Șarpele lunii
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
să nu proscomidești nici tu, nici a lt cleric sau vreunul din episcopii care sunt în oraș, ci episcopul pe care l-ai închis în închisoare. Acela vreau să proscomidească astăzi. Când s-a deșteptat, papa s-a îndoit de vedenia pe care a avut-o și a zis intru sine: Am primit împotriva lui o astfel de acuzare și el să proscomidească? Și a două oara a auzit vocea în vedenie, zicând: -Ți-am spus că episcopul din închisoare, să proscomidească
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358218_a_359547]
-
Când s-a deșteptat, papa s-a îndoit de vedenia pe care a avut-o și a zis intru sine: Am primit împotriva lui o astfel de acuzare și el să proscomidească? Și a două oara a auzit vocea în vedenie, zicând: -Ți-am spus că episcopul din închisoare, să proscomidească! Deasemeni și a treia oară a auzit aceleași cuvinte, căci încă stătea la îndoială. După ce s-a sculat papa,a trimis la închisoare și a adus pe episcop și l-a
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358218_a_359547]
-
vieții lui, a fiului și a nepotului său. Dar când a luat stăpânirea unul din strănepoții lui, acesta a căzut în rătăcirea idoleasca și a dat porunca de scoatere a Sfintei Mahrame de la locul său. Episcopul cetății are o minunată vedenie și făcând ascultare, aprinde o candela, o pune în fața Sfintei Mahrame iar apoi zidește spațiul rămas liber cu cărămizi și netezește cu văr, după care merge la stăpânitor și-i spune că porunca să a fost împlinită. În zilele lui
SFÂNTA MAHRAMĂ A DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344727_a_346056]
-
la stăpânitor și-i spune că porunca să a fost împlinită. În zilele lui Iustinian, Edesa este atacată de împăratul perșilor, Hosroe, și puterea ei fiind limitată, zilele îi erau practic numărate. Episcopului de atunci, Evlavie, i se arătă în vedenie un chip minunat de regina nepământeana care îi spune: Deasupra acestor porți este ascuns dumnezeiescul chip cel nefăcut de mână al Mântuitorului Hristos. Scoate-l din zid și vei face bine!" Acesta procedează întocmai și, oh minune: găsește Sfântă Mahrama
SFÂNTA MAHRAMĂ A DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344727_a_346056]
-
închingată în versul clasic cu rimă încrucișată.Dar,uneori,anihilat de aspectul sticlos al metaforei: Se va găsi,cânva,un camp/Să-ți conturez din zare chipul/Și să-ți aduc merindea,tâmp/ Eu...risipită cum nisipul...( Se va găsi...). Vedeniile poetei sunt forme ale revelației prin care eul liric,narcotizat de ispite,înoată euforic spre propriul zenit.Voința transcederii e,în același timp, și una a regăsirii sinelui,a tămăduirii în sudul târziu,unde proiecțiile lirice,într-un halou însorit
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]
-
la punct de confrați, astfel ca totul fie ca și înainte. Umorul sănătos și satira mușcătoare, usturătoare, sarcasmul, autoironia dau o culoare deosebită scriiturii. De un umor molipsitor este proza “Pălăria”, în stil sorescian care aduce foarte bine cu poezia “Vedenia” din volumul “La Lilieci”, al lui Sorescu. Dumnezeu e antropomorfizat, poartă pălărie, ba, chiar o oferă unui cetățean, căruia îi plăcuse pălăria și se uita cam lung la ea. Același umor sarcastic este prezent și în scrierea “Națiuni, fiți bărbate
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
prezentat altora ca fiind profeți ai Domnului, din vechime. Cine știe care e adevărul despre aceștia? -Vedenii! spuse Pilat. E posibil Iocentus? Sau e vre-o isterie a iudeilor? -Poate într-un caz...poate în două, poate în zece! Toate însă sunt vedenii mărite? -Să fie atunci vre-un șiretlic al lui Caiafa? ,,Cui prodest!” Cui i-ar folosi? Sau la ce i-ar folosi? Iocentus ridică din umeri. -Nu cred mărite. Zic și eu ca și domnia ta. La ce i-ar folosi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
bătu damfu-n poarta mea și mă moleșii ca niciodată, vere. - Nici eu nu-ți răzimai rușinea, cu care te scoase acușica-ntr-o seară muierea, afară... Frecat-ai gardu la Mălăcea doar-doar te-o chema-n așternut, cum fost-a? - Vedenii și păreri dă om cu minte turbure și vorbă-mpleticită, ce să mai zic... Se ciondăneau din te miri ce, de pe când fuseseră cuplați (și cu plată!) pe vremuri, în echipa de lucrători forestieri de pe Valea Dâmbovișei și pe Valea Râușorului
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
de boală fără leac, Vreme-n care zămislirăți Monștri, bestii peste veac. Dar treziți-vă, lipsirăți De la propriul prohod Vreme-n care risipirăți Conștiința de norod. Vredniciți-vă, iubirăți Mai mult nesimțirea lenii Vreme-n care vă hrănirăți Copilașii cu vedenii. Dar treziți-vă, albirăți Și tot rob pe rob urâți Vreme-n care rătăcirăți Slabi, bolnavi și amărâți. Reveniți-vă, greșirăți Prin păcatul adormirii Vreme-n care amorțirăți Fără simțul viu al firii. Dar treziți-vă, murirăți Sufletește câini, nu
DEŞTEPTAŢI-VĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360438_a_361767]
-
Petru, se Ruga la DOMNUL, pentru o viață liniștită ; Iar MESIA prin DUHUL SFÂNT, s-o facă Desăvârșită ! Maica DOMNULUI venit-a, la el în timpul somnului : "Aș vrea să mergi la Mânăstire, pe Muntele Atonului !" Era și Sfântul Nicolae, în vedenie, de față Ce pentru viața Monahală, i-a mai dat câte-o povață ! O peșteră cu târâtoare, veninoase, a găsit... Dar după Post și Rugăciune, Cerul i le-A izgonit ! Rămas și fără de haine, a-nceput să se hrănească Cu
CUV.ONUFRIE CEL MARE ȘI PETRU ATONITUL. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360477_a_361806]
-
cele cinci poziții alb-negru a “Coloanei prizonierelor neantului divin” din stejar, aflată chiar din luna aceea în colecție particulară în Ferrara - Italia. Foto: Coloana prizonierelor neantului divin (stejar bătrân) Atunci, în primăvara aceea sacră, am avut o revelație mistică, o vedenie interioară a Coloanei nesfârșite, ce mi-a marcat definitiv destinul. A fost o întâlnire revelatoare în care am trăit o dedublare, o dublă devenire, în timp ce fotografiam Coloana. A fost o experiență întreită pe care o trăiesc până în clipa de azi
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-a venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o părăseau. O vizitară o serie întreaga de
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
suferință, ...” etc). O vom regăsi în poeziile lui Eminescu („Ce e amorul?”, ”Te duci”, „Kamadeva”). Imaginare și mitice evadări ale eu-lui modern în erosul modern ( Pe borne se prăjesc stripteoze, Un vis trecător). În alt plan, configurări cu scene și vedenii, cu tablouri, în care elementele naturii picurate într-un limbaj abstract, clădesc tonuri apocaliptice. Iubirile și durerea se îngemănează („hățișul cuvintelor”, „false cochete-n baston”) sper să întrunească perspectivele ideatice („Gaj”). Volumul „Paralelism vizionar” este viabil. El se impune prin
LIRA DE PE OLT de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340438_a_341767]
-
de prostie și agresivitate, cu consecințe incalculabile. „America, great again!”, deviza de campanie a lui Trump, e un fel de „România Mare. Vom fi ce-am fost, și mai mult decât atât!”, frontispiciul revistei lui Vadim. America Mare înseamnă, în vedeniile lui Trump, izolare, deglobalizare naționalistă. Țări ca Japonia sau Coreea de Sud trebuie să plătească gros dacă vor să mai fie protejate militar de Statele Unite. NATO trebuie rentabilizată, cu riscul destructurării, deoarece America dă prea mulți bani apărării comune. Reducerea masivă a
Trump-Vadim vs. Clinton-Iliescu () [Corola-blog/BlogPost/339131_a_340460]
-
viitorul ce nu l-am apucat, „Poemele lui Byron”, din care ai recitat nepoatei, „au o miscare neîntâlnită până atunci în vreo literatura, ca-n Mazeppa sau în descrierea pregătirii luptei de la Waterloo. Misterul îi stă la îndemână oricând, si vedenia din Mireasă de la Abydos arată ce vrăjitor era el în lumile supranaturalului”. - Da. maestre, aveți dreptate! Byron și poezia lui au o fluenta de torent al versului cum spunea, undeva, Ț. S. Eliot. - Nu l-am cunoscut. Doar acum ne
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
sa, îl aștepta pusnicul cu toiagul în mână, nemișcat ca un sfinx. După câteva clipe, ce părură o eternitate, pe chipul bătrânului se așternu un surâs de admirație: - Vezi? Iar te aștept! - Mă uimești, sfințite părinte! Ești mai degrabă o vedenie și nu un om în carne și oase. Ești un înger, care iei formă umană, ca să ne îndrumi cu povețe înțelepte și să ne ocrotești cu rugăciunile tale. - Te înșeli, voinice! Sunt un simplu slujitor al Domnului! Sunt muritor ca
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
o arhitectură inedită, la fel cum este și conceptul pe care ea se bazează, integrator, polifonic. Prologul - viziunea de fond - transmite mesajul exegetic, „evenimentele” premergătore celor trei cărți, scrise într-o cheie lirică secretă: Salut către cele șapte împărății lirice. Vedenie pregătitoare. Descoperirea lui Theodor Răpan, pe care Dumnezeu i-a dat-o pentru a le arăta cititorilor săi cele ce se petrec și trebuie să se împlinească-n curând în lumea Cuvintelor; și el, prin Daimonul inimii sale, mărturisește cu
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
într-un loc din muntele Straja, numit Pârâul Crucii, fel de fel de năluci îmbrăcate în uniforme militare din primul război mondial. Apăreau după ploaie, aproape în același loc, și erau învăluite într-o pâclă care se risipea imediat după ce vedeniile dispăreau. Emil Părău era fascinat de toate întâmplările astea. Curând, avea să afle că tocmai în locul acela, la Pârâul Crucii, muriseră în primul război mondial sute de soldați români. Iar că în toți munții ăștia ai Vâlcanului au pierit atunci
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
că în toți munții ăștia ai Vâlcanului au pierit atunci cam 5400 de militari. Biserica ridicată de Emil Părău la Straja "L-am întrebat pe călugărul Varlaam, stareț la mânăstirea Sadova, ce-ar putea să însemne toate poveștiile astea cu vedeniile de la Pârâul Crucii. Mi-a zis că asemenea apariții pot fi în locuri unde au murit oameni, fără a fi îngropați creștinește. Poveștile astea se legau prea tare între ele ca să mai poată fi vorba doar de simple coincidențe”. S-
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]