399 matches
-
despre *guda-, atestat În toate limbile germanice și numai În acestea (engleză god, germană Gott etc.). Etimologia sa este considerată cel mai adesea „incertă” (cf. Lehmann, 1986, p. 165), dar, În principiu, prevalează tendința de a-l considera identic cu vedicul h¿tá(sau * •huHtós), „invocat”; Însă această etimologie, deși este acceptabilă din punct de vedere fonetic, nu dă nici o explicație pentru faptul că acest nume, de obicei masculin, este neutru În gotică și În limba nordică veche, atunci când este folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
persoană, ci mai curând un obiect. Astfel, Își găsește legitimitate o altă etimologie, acceptată, printre alții, și de un mare germanist ca Streitberg (1896, p. 121), dar propusă chiar de Pictet (1877, p. 659), care vedea În *gudacorespondentul germanic al vedicului hutá„oferit, materie a libației” care, În Rig-Veda, apare de câteva ori cu referire la băutura sacrificală (havis), ce consta Într-un unt topit amestecat cu un lichid care provoca ebrietate, numit „soma”. Se pare că, În acest caz, germanicul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apare de câteva ori cu referire la băutura sacrificală (havis), ce consta Într-un unt topit amestecat cu un lichid care provoca ebrietate, numit „soma”. Se pare că, În acest caz, germanicul *gudaa avut o evoluție asemănătoare cu cea a vedicului somași a avesticului haoma-, care desemnau inițial băutura folosită În cadrul jertfei; Însă aceasta, având efecte miraculoase asupra credincioșilor (conținea probabil un halucinogen, cf. Kuiper, 1970), ajunge să fie transformată În divinitate, astfel Încât panteonul vedic și cel avestic sunt Îmbogățite cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o evoluție asemănătoare cu cea a vedicului somași a avesticului haoma-, care desemnau inițial băutura folosită În cadrul jertfei; Însă aceasta, având efecte miraculoase asupra credincioșilor (conținea probabil un halucinogen, cf. Kuiper, 1970), ajunge să fie transformată În divinitate, astfel Încât panteonul vedic și cel avestic sunt Îmbogățite cu doi zei noi: Somaxe "Soma", respectiv Haomaxe "Haoma". În favoarea acestei etimologii se adaugă și argumentul că astfel de substanțe halucinogene erau obișnuite În cultura șamanică ce a exercitat, fără Îndoială, o influență importantă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitologia indo-iraniană. Să Începem cu Tuistoxe "Tuisto". Din punct de vedere etimologic, acesta reprezintă forma slabă (adică individualizantă) al unui nume care conduce la numeralul „doi”; semnificația sa trebuie să fi fost „dublul, geamănul”. Este deci inevitabilă comparația cu zeul vedic Yamaxe "Yama" (care Înseamnă tocmai „Geamăn”), din a cărui iubire incestuoasă cu sora lui Yamxe "Yam"șxe "Yamș" (Geamăna) s-a născut umanitatea. Acest mit Însă nu este doar indian, pentru că și În cultura avestică există un „Geamănul” (Yimaxe "Yima
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arată cu certitudine că ne aflăm În fața unui element moștenit direct din cultura indo-europeană. Fiul lui Tuistoxe "Tuisto" este Mannusxe "Mannus"; identitatea formală a acestuia, care Îl apropie de indianul Manu(s)xe "Manu(s)", protopărintele umanității după o tradiție vedică, a fost de mult timp evidențiată. Dar dincolo de această informație formală, există probabil o conexiune substanțială mai puternică ce o leagă de o altă figură a culturii vedice. Mannus Înseamnă „Omxe "Om"”, fiind așadar ușor de comparat cu vedicul PuruÌa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de indianul Manu(s)xe "Manu(s)", protopărintele umanității după o tradiție vedică, a fost de mult timp evidențiată. Dar dincolo de această informație formală, există probabil o conexiune substanțială mai puternică ce o leagă de o altă figură a culturii vedice. Mannus Înseamnă „Omxe "Om"”, fiind așadar ușor de comparat cu vedicul PuruÌa („Om”), omul primordial din jertfirea căruia s-a născut umanitatea: Pe postament, au stropit jertfa, adică pe Omxe " Om": el este cel pe care l-au oferit ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiție vedică, a fost de mult timp evidențiată. Dar dincolo de această informație formală, există probabil o conexiune substanțială mai puternică ce o leagă de o altă figură a culturii vedice. Mannus Înseamnă „Omxe "Om"”, fiind așadar ușor de comparat cu vedicul PuruÌa („Om”), omul primordial din jertfirea căruia s-a născut umanitatea: Pe postament, au stropit jertfa, adică pe Omxe " Om": el este cel pe care l-au oferit ca jertfă zeii, sfinții și profeții ș...ț. Iar când zeii l-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identic cu cel care se poate observa mult mai târziu la germani și celți: a avea multe Mamexe "Mame" era semnul unei sorți bune, al puterii, al siguranței de sine, al invincibilității: acestea sunt calități consacrate zeilor, pe care poeții vedici le exprimă prin epitete străvechi, a căror semnificație profundă nu mai este inteligibilă nici măcar celor mai vechi interpreți indieni. Este un lucru firesc ca acest cult să „explodeze” tocmai atunci când lumea germanică vine În contact cu lumea latină care, anulând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În legătură strânsă cu câteva dintre funcțiile sale. El este cel mai mare dintre Aesir; și numele acestei clase de zei este semnificativ din punctul de vedere al continuității culturii indo-europene În cea germanică. Acest nume trebuie legat etimologic de vedicul asu-, avesticul ahu-, care Înseamnă, amândouă, „viață, forță vitală”; acesta este desigur un mod arhaic de a le concepe, pe care Îl Întâlnim În vedică În epitetul dșrgh³yu(Ì)„cu viață lungă”, atribuit zeului Indraxe "Indra" (Rig-Veda VIII,70,7
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de vedere al continuității culturii indo-europene În cea germanică. Acest nume trebuie legat etimologic de vedicul asu-, avesticul ahu-, care Înseamnă, amândouă, „viață, forță vitală”; acesta este desigur un mod arhaic de a le concepe, pe care Îl Întâlnim În vedică În epitetul dșrgh³yu(Ì)„cu viață lungă”, atribuit zeului Indraxe "Indra" (Rig-Veda VIII,70,7), prezent și Într-un vers de Empedocle: „și zeii cu viață lungă, vârfuri ale preamăririi” (cf. Schmitt, 1967). Din punct de vedere fizic, zeul este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice act magic. Aceste puteri magice pe care el le posedă nu sunt totuși o informație nouă (chiar dacă sunt combinate cu experiențe pe deplin noi, ca aceea a șamanismului), Însă ele fac din Odin o figură comparabilă cu cea a vedicului Varuñaxe "Varun{a", zeul care este În mod special m³yin-, adică dotat cu m³y³ , „forța magică” (cf. Dumézil, 1977, p. 65), și care „leagă” folosind lanțurile vrăjitoriei. Faptul de a fi zeul suprem, dotat cu puteri magice, Îl pune inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În legătură cu evenimentul sacru și misterios al morții și a ceea ce urmează după moarte, la fel cum se Întâmplă și cu Varuñaxe "Varun{a" În India, și el zeul lumii de „dincolo”; ne putem gândi la versurile Închinate Într-un imn vedic defunctului: Vai, vai de vechile căi, pe care au mers strămoșii Înaintea noastră. Pe cei doi stăpâni care domnesc și se bucură de toată libertatea, Îi vei vedea: Yamaxe "Yama" și zeul Varuñaxe "Varun{a" (Rig-Veda, X,14,7). Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deține astfel legături cu moartea: corespondentul său german este Odin. Mithraxe "Mithra", dimpotrivă, este personificarea legământului, Înțeles desigur nu În sens notarial, ci ca pe respectul religios și conformarea fiecăruia la rolul avut În viață; astfel ordinea cosmică este salvată (vedică, •ta-, avestică, aș³-). Acest al doilea zeu al primei funcții este reprezentat În lumea germană de Tyrxe "Tyr", al cărui nume Înseamnă, probabil, „cel divin, ceresc” (adică, *deiwos). În interpretatio Romana, după cum am văzut deja, acesta este identificat cu Martexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu al războiului este Thorrxe "Thorr", „Tunetul”. Acesta era reprezentat ca un personaj Înalt și robust, cu o barbă roșie care Îi ajungea la piept; Își strânge mereu arma În mână, un ciocan (numit Mjøllnir), care simbolizează fulgerul. Omologul său vedic În zona celei de-a doua funcții - cea războinică - este Indraxe "Indra", de asemenea conceput cu o armă În mână - măciuca -, simbolizând tot fulgerul și stând la originea unei serii de epitete tipice pentru acest zeu: vajirin-, „Înarmat cu măciucă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clarificat Dumézil (1959b), rădăcinile acestor figuri și evenimente sunt mult mai diferite și mai vechi. Wikander (1947), Într-un articol scurt și remarcabil, a demonstrat că personajele principale din Mah³bh³rata, marele poem epic indian, sunt, de fapt, transpuneri ale divinităților vedice și că Întâmplările povestite În poem refac tradiții chiar mai vechi decât cele conservate În Vede. Dumézil, la rândul său, a arătat că În Mah³bh³rata există un episod format din trei elemente, care prezintă analogii clare cu mitul lui Baldrxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
admită că trăsăturile comune ale lui Heimdallr și Dyau¡xe "Dyauh{" sunt puține și nu foarte relevante. Vom concluziona, În final, că Heimdallr patrona doar Începuturile și că, prin această funcție, este imediat comparabil cu Ianusxe "Ianus" și cu divinități vedice precum Savitarxe "Savitar" și Aditixe "Aditi": importanța și sacralitatea Începutului erau foarte puternic simțite În culturile indo-europene. Alături de Aesir, Vanir și o serie de forțe demonice, existau În panteonul german și alte categorii supranaturale, dintre care ne vom limita la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Introducere "VINUL" ÎNAINTE SĂ FIE VIN La început a fost Cuvântul. Iar numele vinului a precedat cultura viței de vie. Preistoria vinului ne duce cu gândul în urmă cu câteva milenii înainte de Hristos, la Sôma, băutura sacrificială fermentată din India vedică și care nu reprezenta doar o băutură magică, ci și o zeitate puternică. "Băutura nemuririi" nu era un vin obținut din viță de vie ci mai degrabă un suc dintr-o plantă sacrificială (Asclepias Acida) care avea probabil proprietăți psihotropice
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vinul este, prin excelență, o băutură mistică. I. O băutură mistică Mitologiile au considerat întotdeauna vinul drept o băutură divină. Chiar dacă nu era vorba de vin, sucul de Sôma era prezent împreună cu zeul focului, Agni, la ritualul jertfei din India vedică. Pentru ca efectul magic al sacrificiului să aibă loc, preoții indieni (brahmanii) îl aruncau pe zeul Sôma în focul sacru. De la Sôma, alcoolul (cuvânt care provine din expresia arabă din secolul al X-lea al kohol, semnificând "cel mai fin") a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
drept imagine a lunii septembrie, perioada culesului. De altfel, Fabre d'Eglantine nu va fi recurs la altă sursă de inspirație atunci când, în calendarul republican, a înlocuit septembrie cu "recoltător" (luna recoltei)13. II. De la Dionisos la Noe Din India vedică, zeul Sôma se identifică treptat cu divinitățile locale ajungând să se suprapună cu cultul lui Dionisos. Legenda spune că acest zeu străin ajuns târziu pe pământul grecesc ar fi fost în Caucaz, apoi ar fi săvârșit o călătorie lungă și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vie. Această zeu grec al vinului și al beției se înrudește cu zeul Osiris egiptean, Ut-Napishtin mesopotamian, Ammon libanez, Moloc sirian, Spendaramet armean, Sabayios trac și frigian, cu zeii Liber Pater și Bachus latini, precum și cu Noe din Biblie. Moștenirea vedică apare, de asemeni, odată cu ceea ce Georges Dumézil numea ideologia tripartită a indo-europenilor. Ideologia tripartită se întâlnește la Roma cuvânt care, citit invers, e amor în latină (adică vêna în sanscrită) în mitul fondator al fraților gemeni Remus și Romulus. Acesta
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Georges Dumézil numea ideologia tripartită a indo-europenilor. Ideologia tripartită se întâlnește la Roma cuvânt care, citit invers, e amor în latină (adică vêna în sanscrită) în mitul fondator al fraților gemeni Remus și Romulus. Acesta din urmă ar reprezenta zeul vedic Varuna, iar regele Numa, succesor al lui Romulus, ar fi o imagine nouă a lui Mithra. Cele trei triburi primitive ale Romei ar simboliza, de asemenea, împărțirea societății în preoți, soldați și țărani, organizare întâlnită și la popoarele indo-europene. Aceeași
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
la popoarele indo-europene. Aceeași simbolistică o întâlnim și în cazul celor trei mari divinități romane, care sunt Jupiter (funcție de conducere), Marte (funcție războinică) și Quirinus (funcție de producție). Triada romană Jupiter-Marte-Quirinus (adică Varuna și Mithra, Indra, și zeii Asvin în India vedică) este înlocuită în perioada domniei regilor etrusci Tarquin (secolele al VII-lea și al VI-lea înainte de Hristos) cu cele trei divinități Jupiter Optimus Maximus, Junona și Minerva (corespunzând lui Zeus, Herei și Atenei în Panteonul grec). Dictatorul Aulus Postumius
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Mitologia poate fi definită ca și o "filosofie în imagini" (J. Bottéro, Le plus vieux récit du déluge, L'histoire, nr. 31, Paris, februarie 1981, p. 118). 3 A. H. Krappe, Mitologie universală, Pari, Payot, 1930, p. 11. 4 "Literatura vedică" povestește că Indra, "regele zeilor" avea o slăbiciune pentru sucul de struguri fermentat. 5 Hator, fiică și soție a lui Ra, zeiță a dragostei, fertilității, familiei dar și a agriculturii și recoltelor, era cea care primea morții în lumea de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]