534 matches
-
polycarpa), cum sunt cele din dealurile de la vest și nord-vest de Râmnicu Vâlcea. La poalele munților unde există acel renumit adăpost din depresiunile supcarpatice, se resimnte o nuanță climatică deosebită care a fost interpretată ca reprezentând o influență submediteraneeană. Aici vegetează în condiții foarte bune unele specii iubitoare de căldură. În depresiunile de sub munte și dintre dealuri trăiește în condiții excelente nucul, dar a fost semnalat și castanul dulce, acesta fiind prezent la Jiblea, în adăpostul Coziei. În pădurile de sub munte
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
Myotis bechsteini") și liliacul comun ("Myotis myotis"); trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), un pește din specia "Cottus gobio" (zglăvoacă), precum și cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii, o nevertebrată din specia "Odontopodisma rubripes". La nivelul ierburilor vegetează șase specii floristice rare, enumerate în aceeași anexă, astfel: ruginița ("Asplenium adulterinum"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), clopoțel de munte ("Campanula serrata"), moșișoare ("Liparis loeselii"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"). Fauna parcului este una diversă și
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
La nivelul ierburilor este semnalată prezența a patru specii (enumerate în aceeași anexă a "Directivei Europene") de plante: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum"), clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"), ligularia ("Ligularia sibirica") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica") care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: angelică ("Angelica archangelica"), pelin nemirositor ("Artemisia campestris"), coada șoricelului (cu specii de "Achillea crithmifolia" și "Achillea millefolium"), romaniță de munte ("Anthemis carpatica"), arnică ("Arnica montana"), pelinariță ("Artemisia vulgaris"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), carlina
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
arborea"), viespar ("Pernis apivorus") sau ciocănitoarea verzuie ("Picus canus") La nivelul ierburilor sunt întâlnite trei specii de plante (incluse în aceeași anexă a "Directivei Europene"): papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), ouăle popii ("Himantoglossum caprinum") și clopoțelul de munte ("Campanula serrata"); care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: talpa-ursului ("Acanthus longifolius"), brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță ("Aethionema saxatile"), iarbă-mare ("Achnatherum calamagrostis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), clopoțeii Cazanelor ("Campanula crassipes"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
rujă". Plantă erbacee, bianuală sau perenă, cu tulpină dreaptă, înaltă de până la 1 m, ramificată și acoperită cu peri, cu flori mari de culoare roz-violacee cu vinișoare violete, frunze lung-pețiolate, verzi-albicioase și catifelate datorită perilor foarte deși. În flora spontană vegetează numai în zonele de câmpie, prin locuri ruderale, pe lângă drumuri, garduri și pe lângă zidurile caselor părăsite. Înflorește din iulie și până în septembrie. În scopuri medicinale se recoltează florile în timpul înfloririi, frunzele se recoltează înainte de înflorire și rădăcinile, când planta este
Nalbă mare () [Corola-website/Science/323471_a_324800]
-
2000) și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aceasta se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - Munții Apuseni - Vlădeasa. Aria naturală include platoul și (1.694 m.) și reprezintă o zonă turistică importantă datorită peisajului și florei ce vegetează pe pășuni și fânețe. La nivelul ierburilor vegetează câteva rarități floristice protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre
Vârful Cârligați () [Corola-website/Science/323932_a_325261]
-
10 hectare. Aceasta se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - Munții Apuseni - Vlădeasa. Aria naturală include platoul și (1.694 m.) și reprezintă o zonă turistică importantă datorită peisajului și florei ce vegetează pe pășuni și fânețe. La nivelul ierburilor vegetează câteva rarități floristice protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: omag galben ("Aconitum anthora"), garoafă de munte
Vârful Cârligați () [Corola-website/Science/323932_a_325261]
-
tremurător ("Populus tremula"), salcie căprească ("Salix capreea") și arbusti cu specii de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), afin ("Vaccinum myrtillus"), salcie pitică ("Salix retusa"), merișor ("Vaccinum vitis idaea L."), mur ("Rubus fruticosus"), salbă moale ("Euonymus europaeus"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii floristice (unele foarte rare, printre care unele ocrotite prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992), dintre care: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum"), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"), iederă albă ("Daphne blagayana
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
lemnoasă este constituită din arbori și arbusti cu specii de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), arin-alb ("Alnus incana"), răchită ("Salix pentandra"), merișor (Vaccinium vitis-idaea), afin (Vaccinium myrtillus), răchițeauă ("Vaccinium oxycoccos"). La nivelul ierburilor vegetează o gamă diversă de plante caracteristice turbăriilor; printre care: curechi de munte ("Ligularia sibirica") - specie protejată prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), omag
Turbăria Ruginosu () [Corola-website/Science/323970_a_325299]
-
alpin; Fânețe montane; Pajiști calcifile alpine și subalpine și Versanți stăncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase. Flora ariei protejate are în componență specii de plante distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului, climei sau altitudinii unde aceasta vegetează. Arbori și arbusti cu specii de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), zâmbru ("Pinus cembra"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisă ("Taxus baccata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică): clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), churechiul de munte ("Ligularia sibirica"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"). Acestea vegetează alături de alte rarități floristice (protejate la nivel internațional, endemice sau aflate pe lista roșie); printre care: coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), angelică ("Angelica archangelica"), limba cucului ("Botrychium matricariifolium"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), ferigă
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
în cuburi sau prisme (putregai cubic) și care în stadiul final se transformă ușor prin simplă frecare, într-o pulbere roșie-brună. Ciuperca poate distruge și alte materiale organice care conțin celuloză ca: hârtie, tablouri, pânzeturi, covoare, tapete etc. și poate vegeta și prin substraturile care conțin resturi organice (de ex. umplutura de pământ de sub pardoselile sau de lângă fundațiile clădirilor). 8. Atacul activ al ciupercii este determinat în primul rând de condițiile de temperatură, limitele temperaturii de creștere fiind cuprinse între 3
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 aprilie 2015 "Specificaţie tehnică privind protecţia elementelor de construcţii din lemn împotriva agenţilor agresivi. Cerinţe, criterii de performanţă şi măsuri de prevenire şi combatere - Indicativ ST 049-2014"*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265776_a_267105]
-
a păstrat un sector de dumbravă semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această dumbravă se mărginește cu o pădure de stejar, la vest - cu o pădure de stejar fără carpen, iar la nord se întind terenuri agricole. Aici vegetează 160 de specii de plante ierboase. 15 specii de plante sunt rare (Rhamnus tinctoria, Cotoneaster meanocarpa, Amygdalus nana, Schivereckia podolica, Poa podolica, Dictamnus gymnistylis, Saxifraga tridactylites, Aurinia saxatilis, Asperula tinctoria, Asplenium ruta-muraria, A.trichomanes, Cystopteris fragilis, Adonis vernalis, Helichrysum arenarium
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Dealul Vulpii-Botoaia (Ochiul de Stepă) este o arie protejată de tip floristic)situată în partea estică a orașului pe versantul sud-vestic al dealului "Vulpea" (478 m). Aici vegetează mai multe elemente floristice xerofite de stepă ilustrate de 28 de specii specifice acesteia. Dealurile Pietricica (530 m), Cozla (679 m), Cârloman (617 m) și Cernegura (852 m) străjuiesc orașul Piatra Neamț la est, nord și respectiv sud, reprezentând - cu excepția Pietricicăi
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
desemnării sitului se află trei elemente floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a); astfel: otrățelul bălților ("Aldrovanda vesiculosa"), dedițelul ("Pulsatilla patens"), precum și un mușchi din specia "Dicranum viride". Acestea vegetează alături de alte rarități floristice; printre care: "Cnidium dubium" - o specie de plantă perenă bienală din familia Apiaceae, drețe ("Callitriche palustris"), verdeața-iernii ("Chimaphila umbellata"), piperul apelor ("Elatine alsinastrum"), laleaua pestriță ("Fritillaria meleagris"), sânzâiene ("Galium uliginosum"), siminoc ("Helichrysum arenarium"), "Hottonia palustris" - o
Mestecănișul de la Reci () [Corola-website/Science/319549_a_320878]
-
și socul negru ("Sambucus nigra"), salbă moale ("Euonymus europaeus"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), păducel ("Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), zmeur ("Rubus idaeus"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice; printre care: clopoței ("Campanula rotundifolia ssp. polymorpha"), floare-de-perină ("Anthemis tinctoria"), roua cerului ("Drosera rotundifolia"), trestioară ("Calamagrostis canescens"), sclipeți ("Potentila erecta"), șuvară ("Molinia caerulea"), papură ("Typha latifolia"), spetează ("Juncus effusus"), pușca-dracului ("Phyteuma tetramerum"), sipică ("Scabiosa lucida"), coada-iepurelui
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
Vertigo genesii"). La nivelul ierburilor au fost semnalată prezența a trei specii floristice rare (enumerate în aceeași anexă a "Directivei Europene 92/43/ CE"): clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica") și papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"). În arealul parcului vegetează și două specii de papură: "Typha minima" (papura pitică) și "Typha shuttleworthii". În vecinătatea parcului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
arealul rezervației naturale este semnalată prezanța unei comunități de plante halofile (foarte rare), cunoscută sub denumirea populară de limba peștelui ("Armeria sampaioi" - sinonim: "Armeria maritima Wild"), specie vegetală (din familia "Plumbaginaceae") aflată pe Lista roșie a IUCN, alături de care mai vegetează coada șoricelului ("Achillea millefolium"), coamă de aur ("Aster linosyris"), ghirin ("Suaeda maritima"), iarbă sărată ("Salicornia europaea"), lobodă ("Atriplex patula"), iarba broaștei ("Juncus bufonius"), șovârvariță ("Inula britannica"), sică ("Limonium gmelinii"), troscot ("Polygonum aviculare") sau albăstrică ("Aster tripolium"). În vecinătatea rezervației naturale
„La Sărătură” () [Corola-website/Science/316776_a_318105]
-
finala Cupei Challenge; finala a fost însă pierdută în fața sârboaicelor de la HC Naisa Niš. În sezonul 2007/2008, Chintoan și coechipierele sale au ajuns în sferturile de finală ale Cupei Cupelor, unde au fost eliminate de croatele de la HC Podravka Vegeta. La sfârșitul anului 2010, echipa Florinei Chintoan se afla pe locul doi în clasamentul Ligii Naționale, în urma campioanelor Oltchim Râmnicu Vâlcea.
Florina Chintoan () [Corola-website/Science/321897_a_323226]
-
Quercus petraea"), velniș ("Ulmus laevis"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata"), arțar ("Acer platanoides") sau scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"). Aria protejează o specie floristică de origine ponto-anatoliană, cunoscută de localnici sub denumirea populară de mărgelușă ("Sophora jaubertii"). Aceasta vegetează alături de coada șoricelului ("Achillea millefolium"), firuță ("Poa angustifolia") sau cucență ("Digitalis lanata").
Rezervația botanică Korum Tarla () [Corola-website/Science/328911_a_330240]
-
de 0,30 ha.. Rezervația reprezintă o zonă naturală pe valea Topologului (în limita de contact a "Podișului Cosmincei" cu cel al "Babadagului") cu rol de protecție pentru specia de liliac "Syringa vulgaris", un arbust ce aparține familiei Oleaceae, care vegetează în spontan în pâlcuri compacte.
Rezervația de liliac Fântâna Mare () [Corola-website/Science/328937_a_330266]
-
importanță comunitară - Borzont. Aria naturală reprezintă o zonă cu fânețe și mlaștini ce adăpostește arborete de mesteacăn ("Betula pendula") și salcie ("Salix alba"); și conservă mai multe rarități din flora spontană a estului Depresiunii colinare a Transilvaniei. La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum"), coada șoricelului (din specia "Achillea
Piemontul Nyíres de la Borzont () [Corola-website/Science/325400_a_326729]
-
dintre rasa de Saiyani, unul dintre personajele principale din Dragon Ball Z și în cea mai mare parte rivalul lui Goku. El este soțul lui Bulma, tatăl lui Trunks și Bulla, fratele înstrăinat al lui Tarble și stră-stră bunicul lui Vegeta Jr. În afara lui Goku, Gohan și Piccolo, el este unul dintre cele mai importante personaje din serie, care a primit dezvoltarea caracterului după ce a fost indrodus într-un număr de alte personaje. A fost odată un tânăr membru al armatei
Vegeta () [Corola-website/Science/325445_a_326774]
-
lucrat alături de Nappa și Raditz sub ordinul lui Frieza. El se alătură mai tâziu Luptătorilor Z în timp ce ei luptau pe Namek, și se întoarce pe Pământ cu ei precum și în cazul în care acesta rămâne pentru tot restul vieții sale. Vegeta are înălțimea de 5'5"(comparativ cu Goku cu înălțimea de 5'9"). Părul lui este ferm în sus și are vârful văduvei. O caracteristică principală a lui Vegeta că el era singurul Saiyan care a continuat să poarte armura
Vegeta () [Corola-website/Science/325445_a_326774]
-
în cazul în care acesta rămâne pentru tot restul vieții sale. Vegeta are înălțimea de 5'5"(comparativ cu Goku cu înălțimea de 5'9"). Părul lui este ferm în sus și are vârful văduvei. O caracteristică principală a lui Vegeta că el era singurul Saiyan care a continuat să poarte armura tradițională a Saiyanilor (cu referire la patrimoniul său) și a fost văzut purtând forme diferite de armuri, prin urmare armura îl face pe Saiyan asta fiind sinonimul lui, deși
Vegeta () [Corola-website/Science/325445_a_326774]