7,581 matches
-
ajungi, la un moment dat, să conștientizezi că ești singur printre oameni, de multe ori chiar și printre ai tăi. Dar, și repet, dar nu ești singur pe pământ: undeva sus, alături, în jurul tău, peste tot sunt cei care te veghează din nevăzut și care întotdeauna, chiar și atunci când mintea ta nu mai vede nici o soluție, te îndrumă cu iubire și răbdare spre următorul pas pe care trebuie să-l faci. Este la fel de adevărat că majoritatea contemporanilor nu numai că nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența lui Barbă-Rară, figurantul care a uitat să plece acasă, el doar, într-un colț, sub clopot de alamă. Dar veghind peste atelierul acesta, Barbă-Rară, cu amnezia lui, a devenit un strigoi și jumătate. Nu te mira, eu sunt doctor, medicul teatrului. Am văzut cum șovăiai pe scenă, cum te clătinai ca un om lovit sau beat. Cei mulți au crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înscriu în cursa absențelor și obiectele. Ceea ce nu înseamnă că ar deveni inofensive, ci tocmai dimpotrivă, ele sunt astfel și mai amenințătoare: Duhul casei își va desface aripile și se va ridica la cer. Scara, coridorul, odăile fantomatice, lucrurile care vegheau și mă priveau țintă ori de câte ori, neliniștit, le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi, roase de neant, și mâine poate, din această existență și din această prezență n-am să regăsesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
te gândești la moarte; cei tineri nu au timp, ei trec mereu mai departe, pentru ei, ea nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când tristă! Ei au viziune îi chemă orizontul nemărginit, au viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
astrele opale, citea toată vremea romane despre grădinile misterioase ale castelelor medievale. Bunica ageră la minte plângea, doar Tata mare umblat prin lume avea în colțul ochilor altare strivite în lumea aceasta cu treptele trecătoare. Frumosul chip al tatălui meu veghea sever un destin îngenuncheat. Au trecut de la unul la altul un pahar, dar eu n-am băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea, de mică înțelegea suferința; fără mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din altă vârstă chemat. Cine mai știa de această lunecare împietrită în mărgăritare. Poate profesorul meu, cu privirea de zeu, mai veghează, să rămână ce am trăit, peste vremea bătrână, în lumea fără hotare până la zenit. * * * Dacă statuile ar asedia orașul și nu ne-am mai putea mișca după voia noastră neghioabă? Ce s-ar întâmpla? Viața s-ar schimba; după alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
despre amforele de sticlă din lumea ei. Ulcioarele au dispărut, fetele duceau paus cu apă neîncepută din fântână pentru toți morții din sat. Un bocet metafizic s-a desprins din frumosul chip, inteligent și distins al mamei care m-a vegheat. Din zori și până-nserat. Al cui era blestemul în familia mea? Unde și cât s-a greșit în tăietura vieții? Cât a mai rămas în obrazul mic și schimonosit al durerii pe drumul care iese din comună să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
La rândul lui, le spune și el copiilor săi. Și tot așa mai departe...” „- Mămica mea de ce nu are antene?”. „- Are și ea un fel de antene: mâini cu care te hrănește și te învelește noaptea; ochi cu care te veghează când faci febră; gura cu care te învață ce este bine și ce este rău.” „- Aș vrea să zbor împreună cu mama!” „- Dacă te gândești la ea, înseamnă că zbori. Aripile tale sunt gândurile.” „- Eu nu le văd! Vreau să-mi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
reflexiv pentru ca Dasein-ul omului să-și poată locui ființarea, Casă a Ființei, afirmă Heidegger. Imprevizibilitatea interacțiunii dintre cele două stări determină bogăția și impredictibilitatea în receptarea unei creații de artă. Modelul ontologic al lumii umane, însemnând formă, corporeitate, frumusețe este vegheat de spiritul apolinic, care semnifică armonie, seninătate, măsură, proporții, raporturi numerice. Grecii au considerat însă că Dionysos lăsând viața liberă în dezlănțuirile sale și amenințând neîncetat armonia apolinică, era necesar echilibrului. Poezia opera de artă în general, constituie de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
adică închise posibilității omului de a le dezlega vreodată. Imnul cosmogonic rigvedic se încheie cu o dublă ambiguitate: "Și fie că Unul a creat lumea, fie că nu a creat-o, aceasta doar cel a căror ochi din cer ne veghează, el știe... Dar poate că nici el nu știe." Acest final ne aruncă în radicală incertitudine. Pe de o parte, a fost în mod real creată lumea, există lumea sau nu există? Astfel, procesul cosmogonic este conceput ca esențial antitetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La început cu duioșie. Era cald în bucătărie. Dușu meaua licărea roșiatic în asfințit, cu luciri care aminteau că prin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la obrazul neras al lui Musa. Pentru că el e acolo. Mereu acolo. Încercănat și slab. O veghează neîncetat pe străina care moare. Trupul ei, așa cum l-a cunoscut el, nu mai e. Musa abia dacă-și mai aduce aminte de îmbinările lui molcome și cărnoase. Acum e un morman de oase ascuțite, frânte, care împung din toate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spate. Bâjbâie după farfuriuța-cimitir. David aprinde țigara numărul cinci. — Mare sau uscat? Privirea bătrânului, de la un timp mai mereu apoasă, se ridică până la el curată de spaimele și fricile trecutului. De o săptămână Evgheni bolește de friguri și Ivan îl veghează ca pe un copil. Aceasta e prima lor conversație de când rusul i-a admi nistrat celuilalt rus chinina matinală. Cum ați spus, domnule? — Între mare și uscat, ce ai alege? — E totuna. — Crezi? Nici măcar nu ai stat să te gândești
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
astăzi în cazul petrolului și al cuciucului. Niciodată nu a apărut mai justă remarca lui Montesquieu conform căruia marile realizări ale industriei și comerțului reprezintă o parte esențială a afacerilor publice. Rezultă că agenții oficiali, stabiliți în străinătate pentru a veghea interesele comerțului și a acorda asistență conaționalilor, au văzut cum anumite personaje au crescut în funcție: aceștia sunt consulii. În elogiul adus lui Reinhard, fost consul general la Milano, Talleyrand definea rolul acestor funcționari astfel: "Atribuțiile lor pot varia la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
știe cum populația greacă din Anatolia a trecut Helespontul pentru a face loc turcilor din Rumelia; în țările în care aceste schimburi barbare de populație nu au fost posibile, s-a dispus protecția minorităților. Diplomații sunt cei care trebuie să vegheze ca această protecție să nu devină un cuvânt în van. Și, iată un lucru ciudat: tocmai la ora la care principiul naționalităților cel care, după cum se spune, ar fi trebuit să contribuie la instaurarea păcii pe pământ, autoritatea sa a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
exemplu, cum a fost stopat conflictul dintre bulgari și greci, ca urmare a unui incident de frontieră. Această realizare este una de bun augur. Pentru a evita riscurile conflictelor, prima grijă a Societății Națiunilor va fi, obligatoriu, aceea de a veghea asupra respectării tratatelor și, mai ales, de a se opune oricărei tentative de modificare, a proiectului frontierelor consemnat prin Tratatul de la Versailles: "Spiritul uman este un mare făuritor de miracole", a spus Montaigne. Și nu este oare, într-adevăr, un
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mai e decât un pas, un singur pas, de la posesiv la personal, pas prin care durerea se împlinește. Și eu-ul, conceptul de eu.... Văzând cu ce priviri dezorientate îl privește Marina, Avito tace, cufundându-se în propriul eu. * Carrascal veghează la evoluția micului sălbatic, meditând la paralelismul dintre evoluția individului și a speciei, cum se spune, între ontogenie și filogenie. "Mama sa îl va face fetișist își zice n-are importanță! Ca specie, individul trebuie să treacă prin fetișism; eu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
scurme în grădina ministerului nostru. Te rog să ai grijă de asta. JENI: De asta va avea grijă biroul de presă. MINISTRUL: Sigur... Numai că acolo am angajat tot ziariști. Și purceluș la purceluș... Aș fi mai liniștit dacă ai veghea personal. Toate astea mă obosesc. Și e o zi atît de urîtă. JENI: E ziua Europei. MINISTRUL: Da. Adevărat. Ce păcat! Europa merita o zi mai frumoasă. Dar ziua Africii cînd o să fie? JENI: Mă interesez și vă spun. MINISTRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
promis lor, atât de departe pentru ei În viața asta, ca o fata morgana a fericirii. — Ai remarcat că moșierului Îi lipsește un deget de la mâna stângă? a zis cu seriozitate Cristian. Dar tu ai remarcat că la poalele statuii veghează o santinelă? — O ce? — Uită-te mai cu atenție. Nu vezi că de soclu stă spri jinit un individ abțiguit? Nu ți se pare cunoscută figura lui? Într-adevăr, apropiindu-te Încetul cu Încetul de statuie nu puteai să nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vedem marți, la mare. Poate că marți o să-mi poți da măcar atât. Să mă lași să te privesc cum dormi. Asta m-ar face fericită. Să mă uit la tine o oră, să știu că dormi și să-ți veghez somnul. Să mi curgă o lacrimă pe obraz și să-mi cadă în părul tău, să te văd cum tresari în somn. Te gândesc tot timpul. Cuvinte. Puse unele lângă altele. Privirea lui alu necă pe colțul din dreapta-jos al
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de Moldova lui. Veni și iarna cea grozavă cu troienile cât casa.Ningea și viscolea și viscolea și ningea, iar vântul Își făcea de cap.Gerul era grozav.Prin păduri numai lupii umblau după pradă.Brad sta sus pe munte veghind.Era pe jumătate amorțit.Degetele nu și le mai simțea, picioarele Îi erau amorțite.Îl cuprinse o moleșeală și o toropeală strașnică.Parcă amorțise.Încet-Încet adormi. Când se desprimăvară și pâraiele se dezghețară, un pâlc de voinici Îl Însoțea pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
înainte, șopti ceva la ureche lelei Maria și intrară în "camera cea mare", de oaspeți. Totul lucea de curățenie, pereții erau împodobiți cu scoarțe viu colorate, lucrate în casă, mobila era ieșită din mâinile meștere ale badei Ion, din perete vegheau câteva icoane vechi, ferecate în argint. Apăru lelea Maria cu o tavă, pahare, o garafă plină cu ceva închis la culoare. Dispăru pentru câteva clipe și reveni cu un platou mare plin cu tot felul de bunătăți și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la oameni. În lucrarea „Pagini din trecutul medicinei veterinare românești” de C. Simionescu și N. Moroșanu - 1894, se arată că în zonă, la Lespezi s-a înființat Circumscripția Sanitar - Veterinară C.F.R., printre primele din țară. Cei care lucrau în domeniu vegheau la sănătatea oamenilor și a animalelor. Altădată, asistența sanitar-veterinară era practicată de tămăduitorii cu o oarecare experiență și cunoștințe în domeniul sănătății animalelor. Arhivele locale dispărând în al doilea război mondial, nu ne mai oferă nimic. Știm doar că în
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
darul de a avea secrete. Înțelegi ce vreau să spun? Mama a roșit puțin și mi-a zâmbit fermecător. — Dacă secretele tale dau roade bogate, eu nici nu mai vreau altceva. În fiecare dimineață îl implor pe tatăl tău să vegheze, de acolo de Sus, asupra ta și să-ți aducă fericire. Mi-am amintit brusc de plimbarea cu mașina pe care am făcut-o cu tata prin Nasuno și împrejurimi, de impresia pe care mi-a lăsat-o câmpul. Florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dreptul strălucitor. Aveam impresia că era fericită că l-a văzut pe unchiul Wada. Au fost ultimele ei cuvinte... S-a stins după vreo trei ore... în amurgul liniștit de toamnă, în timp ce asistenta îi lua pulsul și noi, copiii, o vegheam. Mama mea minunată, ultima mare doamnă a Japoniei. Chipul ei fără suflu era neschimbat. Când a murit tata, expresia feței i s-a schimbat brusc, dar a mamei a rămas aceeași. Doar respirația i s-a oprit. S-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]