406 matches
-
și cea mai rentabilă escrocherie a antichității, ci și niște diletanți. Hexametrii în care ei tălmăceau bolboroselile Pythiei îl puneau pe zeul poeziei în situația penibilă de a se dovedi un poet minor, un fel de versificator de duzină, un veleitar. Apolo, ca poet, nu era bun decât să-i ducă bagajele lui Homer. În schimb, ideea preoților săi de a stabili că Pythia trebuia să fie, obligatoriu, analfabetă a fost genială. Căci ignoranța ei o apropia de rolul de interpretă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sa Univers cultural și literar vasluian - Dicționar, Editura PIM, Iași, 2008 - pe care nu-l văd, ca de altfel și restul cărților și revistelor care apar astăzi, până și în sate, „ferite de ochii pretențioșilor”, drept operă și rod al „veleitarilor vanitoși, al frustrațilo r”, ci o muncă titanică depusă de niște oameni, care, iată, au posibi lita tea, de nebănuit acum 20 de ani, să spună ceva. Că vorba lui V asil e Iancu „orice tipăritură... făcută cu osârdie „informativă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
tuba Însemnînd pericol, „dacă acum ucid români, și incendiază lăcașele noastre de cult”, ce-o să fie mai departe, mai ales că „Doina Cornea, Octavian Paler și Gabriel Liiceanu sînt agenți străini”, „Europa Liberă și celelalte, agenturi de spionaj”, Nicolae Manolescu, „veleitarul”, „marioneta cu sforile mînuite din afară”, o „biată scursură verde”, „biet geambaș de țară”, iar pastorul Tkes e calificat În acorduri scînteietoare drept „popă provocator, bețiv și afemeiat”. Spre finalul acestui nimicitor Allegro se intonează la clopote și sirenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Magda U. le zice "de carton", cum li se mai zice și miliardarilor cu Tour Eiffel privat, lîngă privata din fundul curții: scriitori de carton. Critici cu suflet bun se lasă impresionați de scrisori de dragoste. Faxați și răs-faxați de veleitari, comit o frază cel puțin flatantă, dacă nu ecomiastică. Urmează, după alte presiuni, cronicheta măgulitoare. Cine-i într-o situație mai critică decît un critic postsocialist? Judecata e colegială, e amicală, e cum vrei, numai de valorizare nu e. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să scrie În jurnal: „În lumea noastră, ceea ce ești tu se cheamă geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sârbu: „Determinările regionale le consider bune în anecdote și în folclor.” De altfel, cele cincizeci și cinci de dialoguri sunt inegale ca importanță, fie ea numai documentară, deoarece, cum spune Cornel Ungureanu, „prea mulți sunt autori de mâna a doua, veleitari care dau sfaturi și fac plângeri”. SCRIERI: Ventuze, București, 1977; Perimetru sentimental. Dialoguri cu scriitori olteni, Craiova, 1980; Fabule, București, 1982; Cartea cu fabule, București, 2003. Repere bibliografice: Grigore Beuran, O culegere de fabule: „Ventuze”, TR, 1977, 26; Laurențiu Ulici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288891_a_290220]
-
reiau însă aceleași argumente: regele folosește o extremă dreaptă minoritară, aceea a lui Goga-Cuza, împotriva alteia aflată în progres, aceea a legionarilor, sprijinindu-și astfel propria putere. Acest personaj pe care observatorii francezi îl descriu, în 1930, ca pe un veleitar, face, în final, în 1938 și 1939, dovada autorității și forței. Istoricul britanic Hector Bolitho, care îl întîlnește în martie 1939, vede în el o siguranță liniștitoare și gustul exercițiului în meseria de rege. Experiența Goga-Cuza este catastrofală atît în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
problematica unui cuplu alienat la fața locului. Mecanismul dramatic al trecerii de la criza de început pînă la catastrofa finală funcționează necruțător, ca un motor în trei timpi: I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al oportunismului veleitar, al muncii mecanice și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade prompt în groapa comună a dezechilibrelor, îndoielilor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fie scris la temperaturi foarte scăzute, În așteptarea apariției cititorului nou, emancipat, pe de o parte, iar pe de alta la temperatueri normale de către ceea ce amenința să devină industria literaturii din zilele noastre. Nici cei mai idealiști, sau ambițioși, sau veleitari scriitori nu mai pot continua utopia criogenică a generației lui Robbe-Grillet. În 1980 mor Sartre și Barthes - două statui ale secolului literar XX francez care n-au intrat În coliziune, pentru că teritoriile lor aveau multe puncte de contact. În 1977
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exemplară și o disponibilitate spre dialog demnă de stimă. Sunt, în bună măsură, cei care au făcut Revoluția, preferând moartea decât să mai trăiască în rușine și deznădejde. Ei reprezintă cu adevărat spiritul acelei revoluții pe care doritorii de putere, veleitarii lumii noastre tind să și-o adjudece azi ca un bun personal. Surzi la reproșul ce vine dinspre mormintele încă atât de proaspete, cu țărâna încă neașezată, ei uită mesajul înalt, de revendicare nonviolentă, propus din capul locului de tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fie confiscată de nimeni, prejudiciind soarta națiunii însăși, e nevoie de resursele disponibile pentru a spori din nou zestrea morală a națiunii. A mărturisi, când ești depozitarul unei experiențe ce atinge fibra etică a societății, nu e un capriciu de veleitar, ci o datorie. "A scrie istoria e o datorie pentru omenire, a o adăugi cu ce ai aflat e o obligațiune pentru fiecare, rămânând ca cei care pot scrie să adune ce au aflat de la cine poate numai vorbi", remarca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Revoluție factorii cointeresați în tipărirea și difuziunea cărții să decline în așa măsură, lăsând ca toate disponibilitățile materiale, tehnice, etc. să fie folosite numai pentru publicațiile de interes imediat, mai ales cotidiane, publicații în care se agită adesea grafomani și veleitari, unii cu o faimă destul de umbrită sub vechiul regim. Ministerul Culturii se derobă, editurile ridică din umeri, neputincioase, în fața valului de publicații care le-au anulat brusc toate planurile, întreprinderile tipografice se plâng la rându-le că nu dispun de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
O contestă vehement Timișoara? I se va opune numaidecât, simbolic, proclamația zgomotoasă de la Podul Înalt. S-a alcătuit la Cluj un forum antitotalitar? Se caută la Brașov mijloace de a instrumentaliza opoziția? Peste tot n-ar fi vorba decât de veleitari incapabili să articuleze un program coerent și care, iată, pot fi denunțați pentru o vină sau alta. Strategia devalorizării adversarilor, însoțită adesea de campanii denigratoare, a izbutit să înșele până acum lumea. A reușit fiindcă aceasta se voia oarecum înșelată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
limbaj care camuflează vacuitatea sensului, în sfârșit, împotriva așa-zisului simț comun. Strict tematic vorbind, textele se situează pe firul principal al curentului optzecist-desantist: abandonul marilor probleme în favoarea banalului, denunțarea mediocrității sufletești și a uzurii morale în zone periferice, deși veleitare, ale socioculturalului. Audiția lexicală bine antrenată a autorului trădează, de asemenea, un stagiu convenabil „la ușa domnului Caragiale”, ca și croiala economicoasă, decisă, tactica regizorală și ritmul dramatic susținut. Cel de-al doilea volum, Liniște. Povestiri din viața mea (1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara Sécession, Constanța, 1908; Poveste grozavă, ed. 2, Constanța,1909; În valuri, Constanța, 1911. Repere bibliografice: D. C. Ollănescu, Florian I. Becescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
din cauze și condiționări istorice precise, o mare tradiție la noi. Și nici un mare prestigiu. A sta cinci, zece, douăzeci de ani, în miezul unei probleme, irită, sperie, pare multora o adevărată monomanie. Acest stil de a lucra umilește pe veleitarul publicist, îi dezvăluie incompetența și incultura, pune în umbră și chiar elimină textele improvizate zise ușor accesibile. Cultura implică și o anume dificultate și rezistență la facilitate, încă un truism, desigur. Necesar a fi reamintit totuși. Am putea da citate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este lipsită și de mari riscuri. împrăștierea forțelor în publicistică, în cazul de față, perpetuează de fapt fenomenul semnalat încă din 1844 al ziarelor fără ziariști (p. 149). Vreau să spun al existenței ziarelor... proaste, cu mulți colaboratori de ocazie, veleitari, nepregătiți etc. Puținele noastre forțe publicistice reale sunt solicitate simultan în prea multe direcții. Evident, cele mai multe publicații nu pot fi, tocmai din această cauză, bune. Dar a te izola complet, absorbit numai în proiecte strict personale și de mare sinteză
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe dedesubt, adept discret al invitațiilor și deplasările plătite de alții. Este definitiv convins că doar el consacră, selectează, introduce în Europa valorile românești. Mica sa mitomanie narcisistă, la limita imposturii, îl face să fie curtat de tot felul de veleitari culturali din țară și străinătate. De unde o infatuare scrobită, o morgă afectată, diplomatică. Ceva între Quai d'Orsay și State Department, doar ros vizibil în coate și fără bani de taxi. Din care cauză, el tapează pe cine poate, cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ne exprimăm astfel. Modelul arhetipic este și rămâne Cântarea României. Imbatabilă încă, în felul său, deoarece corespunde din plin mentalității ruralist folclorice dominante. Plus seducția irezistibilă a țuicii și mititeilor tradiționali. Marele embleme naționale, cartea noastră de vizită externă... Mulți veleitari obscuri confiscă și organizează pretinse congrese ale Românilor de pretutindeni, idee bună în sine, dar degradată iremediabil prin festivism și exhibiționism provincial sub-mediocru. O preselecție a unor astfel de organizatori este însă, în condițiile actuale, practic imposibilă. Iar pe criteriile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
răsturnat. Situația se verifică din plin și după 1989. într-un sistem democratic, pluripartinic, acest om de cultură cu soartă etern ingrată, dificilă nu-și găsește de fapt locul, nici în această zonă. Pare adesea un intrus, un concurent, un veleitar. Ce mai caută și ăsta? Vrea să ne ia locul? Nu de puține ori cei ce fac astfel de reflecții vigilente sunt vechi membri P.C.R., unii chiar și secretari B.O.B. etc. Toate grupările și regrupările civico-politice ale intelectualității
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
stare de neîmplinire: căsniciile eșuează (Fluturi pentru iarnă, 1977, Haina vântului, 1981) sau sunt salvate in extremis de intervenția unui personaj providențial, puțin credibil (La urma urmei, 1986), carierele artistice sau științifice nesusținute de vocație autentică se dovedesc simple tentative veleitare (Cum trece timpul, 1983). Scriind mai multe romane psihologice cu accent pe problematica iubirii, dar și pe opțiunile etice fundamentale, prozatoarea își modifică formula narativă; dacă în Aniversarea (1980) destinul personajelor e reconstituit printr-o succesiune de monologuri interioare, rechizitorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
străbătută pe dedesubt de lava emoției și a pasiunii". Or, autorul "real" pare să fi înșelat așteptările inginerului cu suflet sensibil. Din scrisoarea critică a lui Bizu merită reținută și observația că diferența dintre "romanul" unei vieți oarecare (la îndemâna oricărui veleitar cu memorie bună) și marea literatură (operă de imaginație și de transfigurare) ar ține de "formă", și nu de "conținuturi" (epicul, "amintirile", "documentul" în sine). Așa se explică de ce "forma" romanului lovinescian se cristalizează atât de lent, ca o expresie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o editură română, care să preia întreaga lucrare. Iar selecția s-o facă cererea și oferta, în primul rând. N-are sens a investi bani în cărți ce, evident, n-au nici o șansă. Soluție, știm bine, iritantă, mai ales pentru veleitari, dar care trebuie privită lucid și în față. 2. Reactivarea energică a tuturor revistelor românești de critică, literatură comparată și istorie literară, care apar în limbi străine. Mă gândesc, în primul rând, la Cahiers roumains d'etudes litteraires (de a
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
oho! acum un veac? exclusivitatea helicopterului prezidențial. Helicopterul prezidențial. Helicopterul providențial. Tonic: Buciumul înecat în verdeață veșnic regenerată. Replică post-decembristă la Cîntarea României: molima icoanelor. Golul produs de dispariția dezmățului național-comunist al "artei angajate", în care s-a defulat pletora veleitarilor și afaceriștilor, e umplut acum de sterpii confecționeri de fetișuri cultice. Predominînd, în domeniu, doamnele refuzate de har conceptual, noul contingent a transformat icoana în obiect al tranzacției de tarabă. Uitînd (sau neștiind) în ce regim blasfematoriu se situează. Trist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comuniste. Dacă pictura, care și în comunism cu excepțiile ei reprobabile s-a ținut oarecum departe de ingerințele propagandei, nu mai este pîndită acum de jalnicele derapări, sculptura destinată forului încă este contaminată de trecut. Ca și în epoca depășită, veleitarii și interesații merg tandru, mînă în mînă, nas în nas, cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și pecuniare. Nu poate fi oare eradicată epidemia asta de voievodită, care întreține țării un aer desuet, de teritoriu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]