8,560 matches
-
geamul de pe partea șoferului. Nu merita în nici un caz să meargă la doctorul de circumscripție și să-l mintă în față ca să obțină niște sedative. Celelalte lucruri pe care a fi putut să le facă, de pildă să-și taie venele cu lama, păreau doar niște fapte dintr-un plan stupid, menit să-i rezolve toate problemele deodată. Reflectoarele și camera erau încă îngrămădite în jurul patului soților Clark. Sinuciderea i se părea doar un alt plan agresiv care să-i rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească: Trezește-te, auzi? Își poruncesc să te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încalțe, am apucat un magazin renumit, al lui Găureanu, ce pantofi găseai acolo, ce calitate, ce servire... acum cine să se mai uite la picioarele mele? Și întinse demonstrativ către ei o gamba subțirică, prelungă, străbătură în parte interioară de vene albăstrui, puțin mai evidente, o gleznă mică, delicată. Nu te mai plânge, maman, că te ții bine, a asigurat-o Ovidiu și a privit-o parcă de la mare distanță, surâzător. Zău? A sărit bine dispusă Sidonia, mă bucur să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a privi cu limpezime în jur? A doua zi, când și-au făcut analizele, a fost prima oară când s-au simțit legați și când o asistentă tânără, guralivă, le-a luat sângele, nimerind de prima oară cu acul seringii vena de la încheietura brațului stâng, extrăgând lichidul roșiatic și depunându-l mai apoi într-un flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop roz. Două sticluțe învecinate, identice, purtând ceva din viața lor, cu etichete lipite unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neliniștea și îndoiala păreau să-i macine curajul și dramul de inițiativă, ca dintr-odată, apelul unui telefon, un scrâșnet de frână, pași cunoscuți urcând scara, să i se pară a fi de mare importanță, să-i aprindă sângele în vene iar ea să alerge desculță în hol ca să deschidă ușa. Poate dacă n-ar fi existat profesorii Alexe și pornirea lor maniacă de a clasifica, de-a închide într-un plic un întreg univers, poate dacă nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te lupți cu morile de vânt Știa că avea să plece, chiar dacă somnul lui părea adânc, semăna cu o eternitate. Una mică de tot. Bărbatul ședea cu fața în sus, poziție de om mulțumit. Lipită de el, Carmina îi simțea vena gâtului caldă, pulsând, plăpândă și vulnerabilă. Femeia nu închidea ochii, se temea să nu adoarmă și somnul să-i scurteze această imensă clipă de voluptuoasă tandrețe, nu, nu voia să adoarmă, voia să trăiască cu orice preț, minut cu minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-o dacă nu poate merge pentru trei zile cu ei pe munte aveau un loc liber în cort. E mai bine când sunt mai mulți, a adăugat. Carmina a acceptat repede, prea repede, sângele aproape că a furnicat-o prin vene. A început să-și caute blugii, i-a probat, îi veneau perfect, corpul ei nu suferise nici o metamorfoză și doar îi cumpărase cu opt ani în urmă. Pentru o clipă a fulgerat-o gândul că e sterilă, a căutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuvinte nenumărate, fără punctuație, mare, nisip, plajă, Păianjen, sărut, să nu te-ndrăgostești, am venit pentru că m-ai chemat, buf! Poveștile se înșurubează în capul meu și scrise îmi ies din cap și îmi eliberează tensiunea ca și cum mi-aș tăia venele, scriu și mă scurg în ecran prin degete și odată văzute literele, colcăiala minții se șterge, încet, ca o dischetă virusată ies cu creierul plin de spații goale și plusuri și dreptunghiuri, lucruri simple, merg spre casă cu comoară salvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc. De când a reparat-o Werner, Dumnezeu să-l ierte, nici nu mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata. Iar fiica mea, o târfă! Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar am scos câte un pumn de hârtie muiată, legată cu bandă elastică, fiecare pe punctul de-a se rupe ca un aluat și brăzdat de petele negre ale literelor, de venele albastre ale cernelii. Nu stătusem în ploaie foarte mult, dar la ce cantitate de apă cădea fusese evident destul. Mult prea mult. Camuflajul meu exterior, vesta mea antiglonț conceptuală era de nefolosit. Rahat. Nu, nu era o situație critică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
năștea alt mers. Altul și altul. Cînd la un lat de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de cizme, dacă nu-mi permit o insulă". Mă văd, dacă nu deschid ochii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
metri. Nu mă vedeam din stradă; nu mă vedeam pe nicăieri. Mă mișcam pe muchia dintre viață și cărți‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Și-n strigătul vînzătorului ambulant de lapte descifram un "Hai la caaarte!" Spre dimineață, mobila gemea, în special bătrînul secretaire. În vena vineție de pe mijlocul oglinzii (nu-i crăpată, e doar foarte veche) deslușeam o literă. O altfel de literă decît vreuna din cele 28. Una? Un șir de litere, un altfel de alfabet. Nu-mi mai ajungea cel latin. După ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a prezentat darul. Nu răspunde nimeni... Mai stau ce mai stau și încerc din nou. Niciun răspuns... Mă întind iarăși pe spate în iarbă și aștept să curgă timpul. Timpul foarte gros ce pare că mi se prelinge lent din vene. Foarte aproape de umărul meu, convoiul de furnici înaintează febril și frunzele-vele freamătă ca niște bănuți de argint sub suflarea calmă a vântului. Urmăresc îndeaproape mișcarea lor, mecanismul mic, complicat și negru ascuns la baza fiecărei frunze mobile; observ șirul paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
devenit un cadavru viu și îți dorești moartea, resemnat sau nu. A dormit și a visat un trandafir superb, de un roșu aprins, ce creștea în interiorul ei, ca într-o seră fără aer și lumină. Și trandafirul se hrănea din venele ei și devenea tot mai roșu și mai mare și ghimpii lui creșteau și se apropiau tot mai amenințător de organele ei vitale. Tot mai dureros resimțea apăsarea ghimpilor în organele sale, în timp ce trandafirul devenea din ce în ce mai mare, desăvârșit în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
murmurau cei 50 de îngeri rămași să-i milostivească și să-i echilibreze sufletul chinuit de spasmele dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane, să-i dilueze zbaterile chemărilor sexuale, să-i răcorească clocotul nestăvilit al sângelui ce-i vuia în vene, Mitică Petrache, râcâiau în pântece închipuirile falice ale celor ce o fertilizaseră, Mitică Petrache, scrâșnea seceta pântecului ei neînsămânțat de Mitică Petrache! De aici (ah, Revoluția!), Mioara Alimentară, timp de patru ani, trei săptămâni și două zile își începu, punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care învățase limba plânsului de când se zbătea în lichidul amniotic, speriată de tunetele oceanice, de sunetele onomatopeice în do major, venite de dincolo de somn, se ghemuia în închisoarea mișcătoare, inerția șocurilor îi accelera pulsul, inventa o noua ghemuire acrobatică, prin vene îi curgea frica și sângele o ducea mai departe spre degete, se zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit-o. Frica e un sculptor macabru prin felul în care modelează atitudinile pline de o melancolică morbidețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde bibelourile înviară. Era un înger fără aripi și prin trup i se vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în limba matematicilor superioare, pe baza cărora se construise Universul, vuiau precum cascadele, precum valurile enorme stârnite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde bibelourile înviară. Era un înger fără aripi și prin trup i se vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în limba matematicilor superioare, pe baza cărora se construise Universul, vuiau precum cascadele, precum valurile enorme stârnite de taifun în Arhipelagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stârnite de taifun în Arhipelagul Filipinelor și pe coastele zdrumicate ale Africii, un zumzet înfricoșător, ca al rachetelor lansate de NASA, dar nu erau rachete, ci supernove trasând lumina prin galaxii și globulele de toate culorile din fluidul străveziu al venelor și arterelor îngerului erau, de fapt, planetele strânse în grupuri, fiecare mănunchi de celule era matricea în mic a sistemelor planetare, a galaxiilor, metagalaxiilor, spermogalaxiilor, ovulogalaxiilor, umanogalaxiilor. O ființă uriașă, îngerul, simboliza prin mărunta lui urieșenie toate celulele planetei, moleculele-stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi unul altuia țărm și banchiză. Foamea și setea mea ești tu of, iar mă privește Mama, ochii ei de ghionoaie mă străpung, dar scutul lespezii mă apără, ea e făcută din straturi de așteptare dură, striațiile, nervurile albăstrii sunt venele prin care curge sângele așteptării, cu globulele roșii ale speranței și cele albe ale nerăbdării, mă duc să închid vizeta zâmbind aprig. Clapeta o sprijin cu vârful piciorului, încât și timpul dacă ar vrea să intre și-ar sparge capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bar și asumându-și-o pe cea de cimitir. Oricum, era ferit de spionii Primarului, acoliților et company, care umblau cu gențile diplomat. Bau știa că ei posedă fiole cu depresive și seringile aferente, garoul, în caz de injectare în venă, fiind cravatele lor roșii ca sângele nevinovaților, trimiși fără remușcări, să bea infinitul... D oamne, cum să Te ajut? întrebă Mioara pe Iisus îmbrăcat precum Pitagora, când își scria pe nisip formula începând cu prima literă a numelui Său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ce mimică urâtă are dragostea! Pasiunea n-are nimic frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean. Te doare pieptul ca și cum ai fi o mumie apăsată de lespedea sarcofagului, sângele curge cu durere prin vene, te dor oasele, totul îți pare inimic, superfluu, nonsens. Nu te vezi, nu te privești, nu exiști decât energetic. Mănânci ca-n vis, slăbești văzând cu ochii, bei totul ca și când ai fi o carafă fără fund, nimic nu te îmbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]