828 matches
-
pe seînduri, nu pe scoarță, dezgustul ei astfel coagulat într-o spută amăruie, care, desigur, îi ușura organismul de prisosurile unui dispreț care, neconcretizat, i-ar fi putut face, Doamne ferește, vreun rău. Totuși, disprețul doamnei Vera se refăcea tot mai veninos. Nu ar fi fost de mirare să aibă ceva din partea ficatului. în urma lui Mini, Lina rămăsese pe loc fixând treptele de marmoră cu un aer prostănac. Acolo, în acele trepte, i se părea ei închisă toată problema acelei case noi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că ura aceea m-a dus la mănăstire, nu credința... Te interesează ce-ți spun? Dar n-a așteptat o încuviințare. ― M-aș fi resemnat, poate, cu hotărârea pe care o luasem, dacă n-ar fi existat acolo un fanatic veninos, o stârpitură, cu părul spălăcit și ochii apoși. Avea umărul stâng mai sus decât cel drept, din care pricină, când mergea, era aplecat într-o parte ca o balanță strâmbă. Mâinile îi tremurau, de aceea și le ținea, de obicei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înstelată o stea care să-mi aparțină, în secret. Mă trânteam în iarbă și populam arbitrar acea stea mică, scânteietoare, cât un bob de grâu. Am ajuns, totodată, expert în calitatea ierbii pe care o preferă vitele, în recunoașterea ciupercilor veninoase sau în prevederea timpului, în funcție de forma pe care o luau norii și de înălțimea la care pluteau. N-aș jura că auzisem de inventarea radioului sau de existența luminii electrice, în schimb, înțeleg, poate, mai bine decât alții că mitul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
netoată; și, cine știe, dacă reușea să-l cucerească, poate Îi făcea și ei portretul. Pentru Julius era o dimineață fericită: niciodată pînă atunci Sălbatica nu istorisise atîtea povești, despre pădurea virgină, niciodată pînă atunci șerpii nu fuseseră atît de veninoși, nici tarantulele atît de Înfricoșătoare, nici păianjenul bananului atît de mic și de primejdios. Nilda ignora complet epocile istorice; puțin Îi păsa de cronologia pădurii virgine peruviene; copilăria, tinerețea, vîrsta maturității le petrecuse la Tarapoto, amesteca totul și pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zi trecu s-o vadă, Înspăimîntată, nevasta ambasadorului din Nicaragua; venea de la coafor și se scuză că arată groaznic, apoi o sărută pe Susan și-i povesti că toate prietenele de la clubul de golf rămăseseră abasourdies 1 la vestea Înțepăturii veninoase a scorpionului. Susan o primi cu zîmbetul pe buze, dar cu o expresie de suferință. Merita s-o fi văzut cu voalurile ei țesute de călugărițele din Oviedo! Tenul impecabil, fără nici un pic de fard și atît de bine conservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea în picioare. Mă-nvăluie-n voaluri parfumul de brad dătător de atâta vigoare... sunt pe marea de visuri, la Tușnad, în Rai cu-acesat plai plin de floare... Iulie, 1978 Ale nevolniciei prea multe rele Întunericul din cerul gurii este un semn veninos; moliile rod și-n os, mai ales când sunt ale urii. Invidia-i fată bătrână mereu la pândă, încât pe ndelete ne strânge de gât cu propria noastră mână. Răul hălăduie și nu-i ajunge cu câte blesteme se ncarcă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit, probabil, să se încălzească la soare, pentru că sângele ei e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost, pentru că bate vântul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Rugăciunea măgarului de la Betleem Doamne, cred că te-am supărat prea mult cerându-ți să mă eliberezi de această stupidă viață de măgar într-un sat mic la marginile Palestinei. De câte ori mi-a venit dorința de a deveni sălbatec și veninos ca atâtea alte animale, pentru ca să-i oblig pe oameni să fie mai atenți față de mine, dar tu nu ai avut grijă. Cu o încăpățânată tenacitate am nutrit dorința după libertate, dar nu mi-a fost posibil să fug din această
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mi-am spus, „sau poate că a înțeles...“. A fost ultima noapte când le-am auzit. De atunci, Petru a dispărut pentru totdeauna din viața mea. * Peter Snyman, tâmplar, în vârstă de 26 de ani, a părăsit cușca cu șerpi veninoși în care a trăit timp de 50 de zile la grădina zoologică din Hartebee-Spoort, în apropiere de Johannesburg. 15. Dimineața, când am coborât după pâine, am găsit covorașul lui Petru în fața ușii noastre. De obicei și-l lua cu el
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască și să regrete și mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-am cunoscut în această luptă pentru a-mi cuceri o identitate a fost unul veninos; și singura lecție pe care o învățam zilnic era aceea a urii. Dacă tata încerca uneori, probabil cuprins de remușcări, să mă mângâie, îl respingeam. Eram mai încăpățînat decât el. Când mă bătea, se oprea să mă întrebe: "Mai faci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Andrei că Mopsul mă bîrfea: "Ce, ăsta-i sculptor? Cine a mai pomenit sculptor care să se mulțumească să cioplească pietre funerare?" Eram de aceeași părere, dar nu-mi convenea s-o aud din gura unui individ prost crescut și veninos. Domnul Andrei a încercat să mă consoleze: "N-are rost să vă supărați, domnule sculptor. Pe ăsta nu-l ia moartea, de frică să nu se otrăvească cu el". Tot Domnul Andrei s-a grăbit să le explice celorlalți că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învîrtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; "gîsculița" a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întîmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gândeam ce aștepta Arhivarul. Să-i cer iertare? Nu, asta nu. Aveam și eu un rest de mândrie pe care nu-l puteam călca în picioare. Luând din nou creionul și jucîndu-se cu el, mi se adresă pe un ton veninos: "Poate ne spui ― și mă izbi formula "ne spui" ― ce anume ai căutat în atâtea nopți în sala cu oglinzi". "Cum adică ce-am căutat?" m-am mirat. Și nu m-am putut stăpâni să adaug: "Dar tu ce-ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Jungla” aruncă disprețul asupra faunei politice românești. Elogiind „Frumoasa țară, cu țărani și muncitori și intelectuali cuminți și harnici, cu învățători și profesori dăruiți până la sacrificiu... Și iată că au început a crește la umbra legilor spini și pălămidă, șerpi veninoși și fiare de codru. Vechii lupi s-au băgat printre oamenii cinstiți. Torționarii și stăpânii lor au ieșit la lumina zilei mai hulpavi. Din codri au dat năvală spre așezări omenești hoții și tâlharii, au jefuit bănci și ministere, au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Reilly ăla părea că intenționează să prindă rădăcini în campus, ca palmierii, sau ca băncile. Doctorul Talc îi avusese pe amândoi, în clase diferite, în timpul unui nenorocit de semestru. Îi deranjaseră cursurile cu zgomote ciudate și cu întrebări impertinente și veninoase la care nimeni, în afară de bunul Dumnezeu, n-ar fi putut răspunde. Se cutremură. Va trebui prin orice mijloc să-l găsească pe Reilly, ca să scoată de la el o explicație și o confesiune. Era de altfel destul să arunce o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
american, deoarece timp de mai mulți ani trăise și muncise în China, pornind afaceri și fiind martorul ascensiunii economiei chinezești. Interesant, deși cuvântul taipan înseamnă „negustor străin” în China, el mai poate să aibă și semnificația unui șarpe imens, extrem de veninos, cunoscut pentru colții săi mari. Semnificativ, nu? Cu toate că este cetățean american, gazda mea se folosea de un pașaport chinezesc, care îi era de mare ajutor atunci când călătorea prin țară. Era în business alături de câțiva negustori chinezi influenți și își construise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vizitat nici măcar o dată de când a pus piciorul pe pământ american. Singurul lucru pe care l-am primit de la el, ca dovadă că e Încă În viață, sunt niște vederi pestrițe cu peisajele din Arizona, a spus Asya cu o privire veninoasă. Cactuși În lumina soarelui, cactuși În amurg, cactuși cu flori purpurii, cactuși cu păsări roșii... Tipului ăstuia nu-i pasă de noi nici măcar atât cât să schimbe stilul vederilor. — Ne trimite și fotografii cu soția lui, a adăugat mătușa Feride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
l-am întâlnit niciodată și că nici nu-l voi întâlni. Vă pot spune că i-a fost loial lui Rataziaive. Cu toate astea, mai cred că Rataziaiev s-ar putea lipsi de o asemenea loialitate. Loialitatea unei vipere e veninoasă. ă Admiteți că este un prieten de pe vremea când Rataziaiev juca încă? ă El este de vină! A fost el cel care l-a îmbătat pe Rataziaiev! Mai mult, l-a întărâtat să o facă. ă Am înțeles. și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască și să regrete și mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-am cunoscut în această luptă pentru a-mi cuceri o identitate a fost unul veninos; și singura lecție pe care o învățam zilnic era aceea a urii. Dacă tata încerca uneori, probabil cuprins de remușcări, să mă mângâie, îl respingeam. Eram mai încăpățânat decât el. Când mă bătea, se oprea să mă întrebe: „Mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Andrei că Mopsul mă bârfea: „Ce, ăsta-i sculptor? Cine a mai pomenit sculptor care să se mulțumească să cioplească pietre funerare?” Eram de aceeași părere, dar nu-mi convenea s-o aud din gura unui individ prost crescut și veninos. Domnul Andrei a încercat să mă consoleze: „N-are rost să vă supărați, domnule sculptor. Pe ăsta nu-l ia moartea, de frică să nu se otrăvească cu el”. Tot Domnul Andrei s-a grăbit să le explice celorlalți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învârtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; „gâsculița” a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întâmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce aștepta Arhivarul. Să-i cer iertare? Nu, asta nu. Aveam și eu un rest de mândrie pe care nu-l puteam călca în picioare. Luând din nou creionul și jucându-se cu el, mi se adresă pe un ton veninos: „Poate ne spui - și mă izbi formula «ne spui» - ce anume ai căutat în atâtea nopți în sala cu oglinzi”. „Cum adică ce-am căutat?” m-am mirat. Și nu m-am putut stăpâni să adaug: „Dar tu ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Aș zice că, bineînțeles, acest hibrid monstruos nu provine dintr-un uter matern, ci mai mult ca sigur dintr-un Ephialte, dintr-un Incub, sau din vreun alt demon Îngrozitor, de parcă ar fi fost concepută dintr-o ciupercă putredă și veninoasă, fiu al unor Fauni și Nimfe, mai asemănător cu un demon decât cu un om. (Athanasius Kircher, Mundus Subterraneus, Amsterdam, Jansson, 1665, II, pp. 279-200). În ziua aceea voiam să stau acasă, presimțeam ceva, dar Lia Îmi zisese să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]