1,039 matches
-
Franța și apoi Începu să se gândească și la Germania. Una peste alta, Îi plăcuse mai mult În Germania. N-ar mai fi vrut să plece din Germania. Nu voia să vină acasă. Și totuși, se-ntorsese. Și stătea pe verandă. Îi plăceau fetele care treceau pe celălalt trotuar. Arătau mult mai bine decât franțuzoaicele sau nemțoaicele. Dar lumea În care trăiau ele nu era și lumea lui. I-ar fi plăcut s-o aibă pe vreuna. Da’ nu merita efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da’ n-avea chef să treacă prin toată vorbăria. N-o voia Îndeajuns de tare pe nici una. Deși Îi plăcea să se uite la ele. Nu merita. Nu acum, când Începea din nou să-i meargă bine. Stătea acolo, pe verandă, citind o carte despre război. Era o carte de istorie și acolo se vorbea despre toate luptele la care luase și el parte. Era cea mai interesantă carte pe care o citise vreodată. I-ar fi plăcut să aibă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bancnotă de zece lire. Peduzzi urcă treptele vinăriei. Ușa era Închisă. — E Închis până la două, le spuse cu dispreț un trecător. Peduzzi coborî treptele. Era jignit. — Nu-i nimic, spuse, luăm de la Concordia. Merseră toți trei spre Concordia. Ajunși pe veranda magazinului, unde erau depozitate boburile ruginite, tânărul domn Întrebă: „Was wolen sie?“ și Peduzzi Îi dădu bancnota de zece lire, Împăturită de mai multe ori. — Nimic, spuse, nu știu, orice. Îi era jenă. — Poate niște Marsala. Nu știu. Marsala? Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
valiza-n mână. — La revedere, Jerry, Îmi spuse. Treci prin oraș Înainte de meci? — Nu cred. Păi, atunci ne vedem la meci. Intră În compartiment, conductorul dădu liber și trenul plecă. M-am Întors la fermă cu căruța. Jack stătea pe verandă, Îi scria neveste-si o scrisoare. Venise poșta, așa că mi-am luat ziarele și m-am dus În capătul celălalt al verandei să le citesc. Hogan ieși pe ușă și veni lângă mine. — S-a certat cu Soldier? — N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În compartiment, conductorul dădu liber și trenul plecă. M-am Întors la fermă cu căruța. Jack stătea pe verandă, Îi scria neveste-si o scrisoare. Venise poșta, așa că mi-am luat ziarele și m-am dus În capătul celălalt al verandei să le citesc. Hogan ieși pe ușă și veni lângă mine. — S-a certat cu Soldier? — N-a fost chiar o ceartă. Doar că i-a zis să plece. — Simțeam c-o să se-ntâmple asta. Niciodată nu i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O trimit eu. — Auzi, Jack, spusei eu, tu nu pariai pe mârțoage cândva? — Ba sigur că da. — Știam eu. Știu că te mai vedeam pe la Sheepshead. Și de ce te-ai lăsat? Întrebă Hogan. — Pierdeam prea mult. Jack se așeză pe verandă lângă mine, sprijinidu-se de un stâlp. Închise ochii din cauza soarelui. Vrei un scaun? Întrebă Hogan. — Nu. Mi-e bine așa. — Ce zi frumoasă. E frumos la țară, spusei eu. — M-aș bucura mai mult să fiu În oraș cu nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mi-e bine așa. — Ce zi frumoasă. E frumos la țară, spusei eu. — M-aș bucura mai mult să fiu În oraș cu nevastă-mea. Păi, mai ai doar o săptămână de stat. — Da, așa e. Stăturăm un timp pe verandă. Hogan intrase-n birou. — Ce zici, sunt În formă? — Păi, nu prea-mi dau seama. Mai ai o săptămână ca să fii cu adevărat În formă. Nu mă prosti. — Atunci, nu, nu ești. Nu dorm cât ar trebui, spuse Jack. — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chiar că s-a terminat. Stai tu liniștit, că exact asta o să se-ntâmple. — Da, sunt sigur. Jack n-a dormit nici În noaptea aia. Dimineața următoare era ultima de dinainte de meci. După ce am mâncat micul dejun stăteam iar pe verandă, toți trei. — Jack, la ce te gândești când nu dormi? — Îmi fac griji. Îmi fac griji pentru casa din Bronx. Îmi fac griji pentru casa din Florida. Îmi fac griji pentru copii. Îmi fac griji pentru nevastă. Uneori mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se așezase pe pat, În locul lui. — Mai bea, Jack, Îi spuse John Întinzându-i sticla și paharul. — Nu mai, spuse Jack. Nu mi-au plăcut niciodată priveghiurile. Râseră cu toții. Jack nu râdea. Când plecară erau cam veseli. Jack era pe verandă când cei trei au urcat În mașină. Îi făcură cu mâna. — La revedere, spuse Jack. Mâncarăm de seară. În afară de “Îmi dai, te rog, aia sau ailaltă“, Jack nu spuse nimic tot timpul cinei. Pacienții fermei mâncară cu noi la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
La revedere, spuse Jack. Mâncarăm de seară. În afară de “Îmi dai, te rog, aia sau ailaltă“, Jack nu spuse nimic tot timpul cinei. Pacienții fermei mâncară cu noi la masă. Erau tipi de treabă amândoi. După ce am mâncat am ieșit pe verandă. Se-ntunecase devreme. — Jerry, facem o plimbare? mă-ntrebă Jack. Sigur. Ne-am pus hainele pe noi și am pornit-o. Până la șoseaua principală era un drum destul de lung, și pe urmă am mai făcut Încă vreo doi kilometri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lină și roua Îi răcorea tălpile goale. Sări gardul de la marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea la lumina lămpii. Nick deschise ușa și intră. — Ei, Nickie, spuse taică-su, te-ai distrat? — De minune, tată. A fost un 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la formarea părerii mele despre schi. Eram fericit că mai erau și alte lucruri În afară de asta și mă bucuram că am coborât de acolo, departe de primăvara nefirească de pe munte, În dimineața asta de mai din vale. Hangiul stătea pe verandă, cu spătarul scaunului rezemat de peretele din spate. Bucătarul stătea lângă el. — Schi-heil! ne strigă hangiul. — Heil! Îi răspunserăm, rezemând schiurile de zid și lăsând rucsacurile din spate. Cum a fost sus acolo? — Schön. Cam mult soare totuși. — Da. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai era și o moară de apă. În fața morii vedeam un buștean lung În care tăia un ferăstrău. Părea că taie de unul singur, nesupravegheat. Patru ciori mergeau pe câmpul Înverzit. Alta le privea din copac. Uitându-mă afară, pe verandă, Îl văzui pe bucătar ridicându-se de pe scaun și traversând holul care ducea În bucătărie. Înăuntru, lumina soarelui se răsfrângea În paharele goale de pe masă. John se culcă cu capul pe coate. Uitându-mă pe fereastră, văzui doi bărbați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ardea Încă În drumul care trecea pe lângă casa noastră. I-am ieșit În Întâmpinare. Mi-a dat pușca și s-a uitat la foc. — Ce-i asta? a Întrebat. — Am făcut curat În pivniță, dragă, i-a răspuns mama de pe verandă. Stătea acolo zâmbindu-i. Tata s-a uitat la foc și a dat cu piciorul În ceva. Apoi s-a aplecat și a cules ceva din cenușă. — Adu-mi o greblă, Nick, mi-a zis. M-am dus până În pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zăpadă, dar nu făceau pic de umbră și grânele de pe câmpurile din vale erau galbene; mașinile care treceau ridicau praful de pe drum și toate casele mici de lemn de la marginea orașului se coceau În soare. Un copac făcea umbră pe veranda din spatele casei lui Fontan și acolo stăteam eu, la o masă, iar madam Fontan mi-aduse o bere rece din pivniță. O mașină ieși de pe șoseaua principală și Întoarse pe drumul lăturalnic, oprindu-se În dreptul casei. Doi bărbați se dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ușii din spate. Arăta ca doamna Moș Crăciun, curată, cu obrajii roșii și părul alb, și se legăna ca o rățușcă În timp ce mergea. — Doamne, bună, Îmi spuse. Ce cald e, Doamne. Intră În casă ca să aducă niște bere. Stăteam pe veranda din spate și mă uitam prin coroana copacului la valurile de căldură și la munții Îndepărtați. Erau niște munți maronii, plini de zbârcituri, și se terminau cu trei creste, iar pe una dintre ele era un ghețar care se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În ochi. — La revedere, ne spuse. I-era milă de Fontan. — La revedere. Ne simțeam cu toții foarte rău. Ei rămaseră În pragul ușii, iar noi ne urcarăm În mașină și eu pornii motorul. Le făcurăm cu mâna. Stăteau amândoi pe verandă, Întristați. Fontan părea foarte bătrân și madam Fontan părea tristă. Ne făcu și ea cu mâna și Fontan intră În casă. Întoarserăm mașina și intrarăm pe șosea. — Se simțeau atât de prost. Fontan se simțea Îngrozitor. — Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pescuit, pretinzând că le-a pierdut, l-a biciuit pentru că mințea. După aia se dusese În magazie și stătea acolo cu ușa deschisă și cu arma Încărcată În mâini și se uita la taică-su, care-și citea ziarul pe verandă, spunându-și: „Pot să-l fac praf, al dracu’. Aș putea să-l omor“. În cele din urmă a simțit cum Îi trece furia și s-a simțit stânjenit de reacția lui, având În vedere că taică-su Îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ai păcălit cu petrosinul. Aș vrea ca vișinul și vița ta de vie din ogradă Când trec eu dimineața să nu se mai vadă, Să se usuce mărul și salcâmul Că tu m-ai păcălit cu petrosinul. Iar soba din veranda veche Să scoată fum, să-ți intre în ureche, În nas, pe față să te înnegrești, Alți prieteni tu să nu mai amăgești. Tavanul în odaie să se umezească, Iar printre geam, gândacii să foșnească, Tu petrosin să nu ai
Blestem by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83201_a_84526]
-
fad de hoteluri Înalte, magazine cu un singur etaj și străzi lărgite și modernizate atât de rapid Încât pământul din jur fusese despuiat de orice fel de vegetație. Neoanele Înlocuiseră apusurile. Cu autocarul, prietenii mei trecură pe lângă clădiri joase cu verande lungi unde bărbați, femei și copii stăteau așezați pe scaune joase. O cățea pechineză gravidă stătea Întinsă pe un scaun verde de plastic. Comercianții Îi invitau pe trecători să intre să vadă oferta de televizoare, saltele, casetofoane, oale electrice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
locația izolată care făcea din el un cuibușor de nebunii perfect. O, ia te uită, li se puseseră la dispoziție și lumânări cu parfum de lămâie, câtă atenție din partea hotelului să se gândească la acest amănunt romantic. Ieși pe micuța verandă - acolo se găseau câteva scaune de tec cu spătare care se lăsau În jos - excelent, ideal pentru a sta Împreună și a privi luna, intrând În atmosfera unei nopți fierbinți de amor. Marlena și Esmé ieșiseră din bungalow-ul lor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-l cu cuțitul, de parcă ar fi fost păpușari mânuind sforile unei marionete ca să repovestească una dintre vechile povești Jataka ale birmanezilor. Cel mai tare le era frică de soldați În timpul musonului. Ploaia dădea jos acoperișurile din stuf de deasupra micilor verande ale tribului, iar ei trebuiau să trăiască În noroi și să-și culeagă lipitorile de pe corp la câteva minute. În timpul anotimpului ploios, Își agățau hamacuri din Împletitură de bambus În copaci și acolo stăteau și dormeau. Atunci veneau și soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Rangoon de un vechi și bun prieten, unul dintre căpitanii Raj-ului, care-l poftise să fie martor la curajul soldaților care o serveau pe Maiestatea Sa În jungla sălbatică birmaneză. Phineas s-a Îndrăgostit la prima vedere de Birmania, cu verandele ei și zilele petrecute lenevind, palanchinele și respectul față de britanici. În Birmania, Începuse o mică afacere de export de evantaie din pene, pene smulse de la minunatele și variatele feluri de păsări care trăiau pe acel tărâm tropical. În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
turiști În căutarea plăcerilor În stațiunea Insula Plutitoare. Erau nemți dintr-o suburbie burgheză a Frankfurtului, iar Heinrich vorbea cu ei limba lor maternă. Harry era băut, stătea pe un scaun Înalt la barul sub formă de căsuță tiki din verandă și-i privea fix cu o expresie sumbră. Când Heinrich i-a adus pentru toastul obligatoriu „cu bule“, l-a prezentat pe Harry drept „o vedetă de televiziune din America și acum printre noi“. „Weltberühmt“, concluzionă el - da, așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un premiu, cu o expresie inteligentă și fața acoperită de transpirație. Mai era o poză cu Marlena și cu Esmé când avea opt ani, Îmbrățișându-se la Disneyland, lângă un Mickey Mouse care făcea cu mâna. Heidi era surprinsă pe veranda unui prieten mâncând o Înghețată pe băț. Chiar și o scenă veche din Dosarele Fido constitui repede „o știre de ultimă oră“. De-a lungul Întregii zile, se adunară tot felul de rămășițe de așa-zise știri. Existau dovezi, anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]