399 matches
-
pentru cititor. Așadar, în ceea ce privește gradul sau modalitatea în care realitatea se reflectă în operă, ceea ce îl apropie pe Urmuz de Caragiale este procedeul caricaturizării excesive, iar ceea ce distinge esențial universul său artistic de cel al înaintașului, este intenționata lipsă de verosimilitate a imaginii rezultate. Semnul lui Urmuz ar fi, folosind termenii care i-l definesc pe al lui Caragiale: caricatural și derutant prin neverosimil 35. 6.1.3. De la "lumea-lume" la infralume Domeniul tipologiei este cel care semnalează, înainte de orice, coincidențe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
excesul, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului, a locului comun, a aplatizarii limbajului sufocat de clișee, a discursului încorsetat în chingile inutile ale logicii și ale verosimilității. Dacă marele dramaturg parodia excesul de formă, brodând pe schema stereotip nesfârșite cascade de înflorituri cu scopul de a scoate în evidență procedeul și de a-l anula, așa cum alcătuiește, de pildă, pseudosonetele simboliste, sau basmele Smărăndița, Dă mult, mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
22. 33 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 495. 34 Urmuz, op. cit., p. 22. 35 Formula pare să ilustreze un principiu al futurismului exprimat în Manifestul lui Marinetti din 1915: "E o prostie să ții seama de verosimilitate [...], e o prostie a voi să explici tot ce e reprezentat cu ajutorul logicii, de vreme ce nici în viață nu sesizăm un eveniment în toate cauzele și urmările sale". Nicolae Balotă consideră că Urmuz ar fi putut citi aceste îndemnuri și "se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are o esență proprie, independentă de conștiința celor ce joacă.” Aplicând ideea de joc literaturii, m-am oprit în primul rând asupra ideii de convenție pe care o presupune lectura oricărei opere literare. Cu toate regulile aristotelice ale necesarului și verosimilității (care încă din secolul XIX încep să fie abandonate), în cadrul lecturii cititorul trece conștient granița dintre realitate și ficțiune, intră în jocul-invitație al cărții. Și cum nu putem vorbi de joc fără reguli, regulile și ordinea ce prescriu umplerea spațiului
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
idei și practici politice europene au oferit o bază de la care putea evolua democratizarea. Printre adepții democratizării de mai tîrziu, descrieri ale guvernămintelor populare din Grecia și Roma clasică și din orașele italiene ofereau uneori cauzei lor o mai mare verosimilitate. Aceste experiențe istorice demonstraseră faptul că guvernările subordonate voinței poporului erau mai mult decît speranțe iluzorii. A fost o dată cînd chiar au existat, și, în plus, duraseră secole întregi. Ce nu se realizase. Dacă ideile, tradiția, istoria și practicile descrise
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
decât un catalog de evenimente a căror succesiune dezordonată nu putea decât să obosească publicul. "Printre subiectele și acțiunile simple, cele mai rele sunt subiectele sau acțiunile "cu episoade"; numesc "istorisire cu episoade" cea în care episoadele se înlănțuie fără verosimilitate sau necesitate. Poeții nepricepuți compun acest gen de opere pentru că sunt ceea ce sunt, cei buni, din cauza actorilor; într-adevăr, cum compun piese pentru concursuri, lungesc deseori subiectul fără să țină seama de capacitatea sa, și astfel, sunt obligați să distorsioneze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întâmple voit." (cap. 9) Exigența de logică a spectatorului și înclinația lui către iraționalitate riscă să intre în conflict. De aceea, pentru a la satisface împreună, autorul dramatic poate să meargă până la limitele verosimilului. Există, după părerea lui Aristotel, o verosimilitate a lipsei de verosimil, punct de vedere pe care-l va împărtăși în totalitate Corneille, dar pe care unii teoreticieni ai Clasicismului, ca Abatele d'Aubignac mai ales, îl vor condamna cu înverșunare. 3.2.3. Subordonarea personajului față de acțiune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Acesta este, conform lui Aristotel, criteriul "celei mai frumoase tragedii". Acesta este și motivul pentru care Euripide "se dovedește cel mai tragic dintre poeți". Noțiunea aceasta de greșeală tragică, ce îl nefericește pe eroul acceptabil, dacă ne plasăm la nivelul verosimilității acțiunii, va fi comentată din abundență de viitorii teoreticieni, în special de Racine. Printre cele trei tipuri de relație care pot exista în sânul personajelor, relația de ostilitate reciprocă, relația de neutralitate, relația de alianță, numai cea de-a treia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sumbru 29. Dacă riscați să aduceți în scenă un subiect nou și îndrăzniți să modelați un nou personaj, să fie până la capăt așa cum s-a arătat de la început și să rămână în acord cu el însuși." Dornic de a salva verosimilitatea, Horațiu condamnă, ca și Aristotel, deznodămintele cu "deus ex machina". "Să nu intervină vreun zeu, în afară de cazul în care ne va fi prezentată o intrigă demnă de un asemenea liberator." Din cauza unei supuneri excesive față de arta dramatică a Greciei clasice
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
El dă exemplul omului de bine care comite în mod voluntar o crimă. O asemenea acțiune, chiar dacă este de ordinul posibilului, nu este credibilă pentru spectator. Pentru docți, autenticitatea unui fapt nu ar putea fi considerată drept un garant de verosimilitate. Adevărul nu este întotdeauna verosimil. După Chapelain, care reia, în Prefața la Adone, distincția lui Aristotel, este de datoria istoriografului să relateze ceea ce este adevărat și specific, nu a autorului dramatic care are drept sarcină să arate ceea ce este verosimil
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arate ceea ce este verosimil și general. Concluzia trasă de el de aici diferă totuși de cea a lui Aristotel, pentru că el declară că un subiect "adevărat" nu ar trebui adus pe o scenă de teatru dacă nu este dotat cu verosimilitate. Acesta este și punctul de vedere al lui La Mesnardière în Poetica, din 1639, în capitolul V: "Chiar dacă adevărul este demn de iubit pretutindeni, verosimilul este totuși mai important decât el; iar lucrul fals care este verosimil trebuie să fie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sfătuiește pe actorul care monologhează să-și moduleze vocea, vorbind când tare, când foarte încet, iar pe acela ce ascultă să sublinieze, prin jocul său, neplăcerea de a auzi prost. În aceste întâlniri deci trebuie, fie găsit un motiv de verosimilitate care să-l oblige pe Actor să vorbească cu voce tare, ceea ce mi se pare destul de dificil (căci excesul de durere sau de altă patimă nu este, după părerea mea, suficient; cu adevărat, el poate să oblige un om să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mult este adevărat că Tragedia se consideră în mod deosebit în sine, ca o acțiune veritabilă." (Cartea I, cap. 6, "Despre spectatori și cum trebuie să-i considere poetul") Unitățile de timp și de loc se elaborează pentru asigurarea acestei verosimilități externe. Elipsele temporale, schimbările de loc sunt de condamnat, amintind de joc. Pentru ca spectatorul să poată uita că se află la teatru, trebuie ca acțiunea la care asistă să se desfășoare în timp real și în loc unic, fiindcă el însuși
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să șocheze buna cuviință, pentru a păstra unitatea de loc și legătura între scene." Este soluția adoptată de Corneille în Polyeucte. Acțiunea se petrece într-o anticameră comună cu apartamentul lui Felix și cel al fiicei sale, procedeu care acordă verosimilitate atât întâlnirilor amoroase între Pauline și Polyeucte și între Pauline și Sever, cât și întrevederilor politice între Felix și Sever. Racine concepe spațiul într-un mod analog în Bérénice. "Scena se petrece la Roma, notează el, într-un cabinet ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
desfășoare fără conflicte și fără neconcordanțe într-un loc unic, să o facă; însă dacă trebuie, pentru a obține unitatea de loc, să introducă acolo absurdități, atunci este mai bine să se schimbe decorul și să se păstreze regulile de verosimilitate." (II, 3) Regula îi apare pe lângă asta lipsită de orice fundament. El adoptă, în majoritatea pieselor, "unitatea de oraș" preclasică, situând acțiunea în diferite locuri ale aceluiași oraș, cel mai adesea Veneția, uneori Verona, Chioggia, Florența, Livorno, Milano etc. "Acțiunea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
divine de origine italică amintite mai sus (Selvansxe "Selvans", Satrexe "Satre", Surisxe "Suris", Veivexe "Veive", Anaxe "Ana" și așa mai departe), ajung să se precizeze contururile panteonului etrusc: unele cercetări iconografice sau considerații arheologice au permis atribuirea cu o oarecare verosimilitate a unor funcții și a unei fizionomii celorlalte nume din bogatul panteon etrusc care nu a fost grecizat. Astfel, Culsansxe "Culsans", al cărui nume pare să derive din etruscul culs-, „poartă”, este o zeitate cu două fețe, asemănătoare lui Ianusxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Scrieri alese, 1993), alcătuit „în adâncă ilegalitate” în iarna 1972-1973 și trimis clandestin peste graniță, se remarcă tocmai prin caracterul realist al descrierii unor tablouri și episoade ale vieții românilor și evreilor basarabeni (războiul, deportările care au urmat etc.), prin verosimilitatea prezentării personajelor. SCRIERI: Anicuța, Chișinău, 1953; A licărit o stea, Chișinău, 1957; Treceau cocorii, Chișinău, 1958; Chirică, Chișinău, 1960; Povestiri, Chișinău, 1960; Perdeaua de plopi, Chișinău, 1961; Arbori de veghe, Chișinău, 1962; Creasta pestriță, Chișinău, 1962; Pașii, Chișinău, 1962; Popasuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290611_a_291940]
-
operă clasică vizează deopotrivă latura estetică și etică;gândirea și faptele personajelor au un aspect decorativ, rece și indiferent, fără vreo influență asupra acestora; - creația clasică subliniază necesitatea realizării unei armonii interne a operei, respectarea integrității genurilor și a principiului verosimilității;eroii clasici sunt oameni puternici, proprii lor stăpâni, Își fac mereu datoria, Își Înving propriile sentimente potrivnice. Privită din perspectivă clasică, literatura este rezultatul rațiunii, menită să Îmbine utilul cu plăcutul, să exprime adevărul, identificat cu binele și frumosul. În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În plină acțiune a unor capitole adiacente, precum „Muzica și corografia În timpul lui Caragea”, „Teatrul În Țara Românească” sunt legate de una din preocupările importante ale scriitorului, aceea de cronicar dramatic și publicist), personajele pozitive sunt, În parte, lipsite de verosimilitate. Ele au fost concepute de autor doar pentru a sugera o idee, victoria binelui și a principiilor morale sănătoase, ca În basme. Prezenta personajelor pozitive În roman servește unei idei moralizatoare, dar la vremea aceea nu era posibilă o ignorare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a străzii, a casei lui Costache, În stil tipic balzacian, sunt prezentate personajele, implicate În conflict. Esențială pentru Încadrarea romanului În realismul balzacian este descrierea din primele pagini, prin situarea exactă a acțiunii În timp și spațiu, prin impresia de verosimilitate dată de detaliile topografice și prin tehnica detaliului semnificativ: „Varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii, mărimea neobișnuită a ferestrelor, În raport cu forma scundă a clădirilor....” În plus, o altă metodă balzaciană este aceea a prezentării Însușirilor personajelor prin deducerea acestora din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acestora; ... b) asigura îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană; ... c) verifica legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora; ... d) soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale; ... e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare; ... f) emit titlurile de proprietate pentru cererile validate; ... g) soluționează
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221888_a_223217]
-
2000 , cu modificările și completările ulterioare, comisiile comunale, orășenești sau municipale și cele județene vor verifica existența cererilor și actele doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 , republicata, cu modificările și completările ulterioare, precum și pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte. (2) După analizarea și verificarea cererilor și a actelor doveditoare persoanele fizice și juridice îndreptățite se înscriu de către comisiile locale în anexele nr. 22 - 49 în termen de 45 de zile de la data intrării în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221888_a_223217]
-
acestora; ... b) asigura îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană; ... c) verifica legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existenta actelor doveditoare, pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora; ... d) soluționează contestațiile formulate împotriva masurilor stabilite de comisiile locale; ... e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare; ... f) emit titlurile de proprietate pentru cererile validate; ... g) soluționează
EUR-Lex () [Corola-website/Law/259288_a_260617]
-
2000 , cu modificările și completările ulterioare, comisiile comunale, orășenești sau municipale și cele județene vor verifica existența cererilor și actele doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte. (2) După analizarea și verificarea cererilor și a actelor doveditoare persoanele fizice și juridice îndreptățite se înscriu de către comisiile locale în anexele nr. 22 - 49 în termen de 45 de zile de la data intrării în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/259288_a_260617]