727 matches
-
își fac locul de îndată. „Meșter” neoparnasian într-ale prozodiei, P. încearcă să se sincronizeze cu mai tinerii emuli ai lui Miron Radu Paraschivescu, inovând în sensul lui Ion Caraion sau al lui Geo Dumitrescu, adoptând și el disimetria în versificație și mai ales expresia violent prozaică, ca în Baladă a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci și jumătate precis, / Ceasornicul mă dă afară din Paradis./ Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
rămâne capitolul XIII, Între metaforă și simetrie. Eugeniu Sperantia ancorează relația dintre literatură și arta plastică în conceptul de simetrie: Se poate afirma că simetria sălășluiește în toate artele? Răspunsul n-ar fi greu dacă poezia ar consta numai în versificație și dacă plastica ar fi exclusiv ornamentală. Totuși, cu toate dificultatea de a o descoperi, simetria există și-n poezie și-n arta plastică, chiar când aceasta dă simple copii după natură 41. În ceea ce privește literatura, simetria stă la baza limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
lui lirică devine, în maniera poetică a primilor ani de după 1848, romantică și pesimistă. Definindu-și versurile drept expresie a unui „suflet adesea bolnav”, B. știe, la câțiva ani după ce le-a compus, să le observe și slăbiciunile, erorile de versificație, limba încărcată de latinisme, ideile „incorecte”. Mai originală și mai izbutită, sub aspectul formei, proza lui cuprinde câteva narațiuni istorice și fragmente de însemnări de călătorie, unde se arată un observator penetrant. Preocupat să extragă din multitudinea de impresii o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
lucrat la nivelul acestor legături multiple (Adam 1985: 72-118) însă, așa cum spune Jakobson, expresia cea mai desăvîrșită a acestor forme de legări se regăsește în poezie. Așa se justifică următoarele două scurte analize care urmează, una a unei poezii cu versificație aparent clasică, cealaltă a unei proze poetice aparent emancipată de vers. 3.2. "Furia jocului eufonic"20 în Sonnet d'automne [Sonet de toamnă] de Baudelaire Din cele peste 120 de poeme din Les fleurs du Mal [Florile Răului], 60
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
tipar al "prostiei", aduce cu cea a poeziei versificate cu care acest text se joacă subtil. Fără sonete, ode, epigrame" spunea Ponge, fără versuri în sensul propriu al termenului. Ponge opune virtuozității pretențioase a versificatorului o scriitură debarasată de artificiile versificației. Însă o proză la fel de densă ca și versul în textura sa. Referințe și lecturi recomandate - Jean-Michel ADAM, Jean-Pierre GOLDENSTEIN: Linguistique et discours littéraire, Paris, Laroussse, 1976: 42-59. - Jean-Michel ADAM: Pour lire le poème, Bruxelles, De Bœck-Duculot, 1985: 103-118. - Roman JAKOBSON
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
substanței vitale, aflată în ebuliție cosmică. Primăvara e, de pildă, „grea ca un pântec de bivol”; „ceva [...] / mare, unsuros [...] se prelinge în mine, greu, pe neașteptate”. După Țara fetelor, scrisul poetei va părăsi acest filon, adoptând în mare măsură simplismul versificațiilor proletcultiste, pe care le înnobilează uneori cu talentul personal. Alteori însă, zelul poetic decompensează măsura simțului artistic; rezultă versuri care vor face carieră în zona ridicolului: „Plugul, strungul și condeiul / S-au pornit să chiuie” sau „La masa verde, față
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
zicere") cuprinde totalitatea operelor literare în care un narator relatează întâmplări antrenând mai multe personaje, aflate în conflict. Adeseori este asociat cu termenul proză. Conform DEI, aceasta este o "modalitate de exprimare a literaturii care nu se supune normelor de versificație și care folosește forma obișnuită, literară, firească a vorbirii." Genul epic presupune autor, narator, personaje, acțiune, conflict, relații spațiale și temporale. Ca specii ale genului epic, întâlnim: - anecdota - scurtă narațiune a unei întâmplări hazlii, în proză sau în versuri, cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
C. Pavelescu - rondelul - poezie cu formă fixă, alcătuită din 13 versuri, grupate în trei catrene și un vers independent. Primele două versuri sunt identice sau aproape identice cu versurile șapte și opt, iar versul independent este identic cu primul vers, versificația limitându-se la două rime. Există și rondeluri din 12 versuri (un catren, o terțină și un cvintet). Exemplu: Rondelul rozelor de Al. Macedonski - sonetul - poezie cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri, în general din două catrene și două
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
rector (1995-1997), a Școlii Superioare de Jurnalism, rămânând profesor, apoi profesor consultant, al Facultății de Limbi Străine. Prin cursurile predate, între care se evidențiază cele de istoria limbii și literaturii franceze (mai cu seamă a celei moderne), de stilistică și versificație, de poetică semiotică și pragmatică, M. a adus o contribuție notabilă la promovarea structuralismului lingvistic și poetic, a semioticii generale și literare, a francofoniei universitare la nivel internațional (fiind, între 1979 și 1992, președintele Comitetului pentru Europa Nefrancofonă și membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
să franceză de mai târziu - Orient (1942) - ori în versurile din volumul Amor (1958), scrise în românește și editate în regie proprie, într-o etapă când S. se impusese că o autoritate necontestata în întemeierea unei discipline care viza cercetarea versificației dintr-o perspectivă interdisciplinara, bazată pe exemplele furnizate de marea poezie. Astfel încât s-ar părea că opera lui S. s-a constituit prin participarea a două personalități diferite: un poet ce și-a păstrat candoarea juvenila, exersând cu o plăcere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
care lucrase unsprezece ani, nu i-au apărut, din cauza morții premature, decât unele fragmente, în periodice. Lirica lui A. atestă, prin diversitatea ei (elegii, ode, poeme, cântece în stil popular, pasteluri cu tentă sămănătoristă), un poet prolific, exersat în arta versificației, dar fără un timbru propriu, dominat de surse livrești. A lăsat, în presă, și câteva traduceri din Hugo, Verlaine și Tagore. SCRIERI: Visuri și dureri, Huși, 1919; Volbura, București, 1921; Luminișurile anilor mei, București, 1937. Repere bibliografice: Cezar Papacostea, Const.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
tălmăcire din Mark Twain (Poșta redacției), însemnările apărute sub titlul Săptămâna ș.a. Iscălindu-și publicistica politică mai ales cu litera X, directorul, G. Panu, scrie și cronici literare sub inițiala G. El se arată interesat de evoluția formelor poetice, a versificației, dar urmărește și actualitatea, în primul rând discuțiile în jurul așa-ziselor plagiate ale lui George Coșbuc. Beletristica din Z. îi aparține lui N. G. Rădulescu-Niger. Se mai tipărește o traducere a nuvelei Vrăjitoarea de Karl Emil Franzos. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290743_a_292072]
-
sentențioase. În aceeași modalitate e formulat și crezul artistic (Poetul, De profundis, ambele anticipând „testamentul” arghezian). Notabilă e și preferința pentru simboluri, dar cele mai multe („copacul”, „paianjenul”, „berzele”, „lacul”), nu fără aspecte inedite, sunt explicitate oarecum didactic, impresie accentuată și de versificația clasică, deși suficient de variată. Efectul apare diminuat și de unele stângăcii în desenul tablourilor, de o anume edulcorare în erotică, de unele reflexe epigramatice (Vărul Dionis) și, mai ales, de lipsa de unitate a ciclurilor. Carențele dispar în bună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
exotic (Metamorfoză, Reverie, Paharul fermecat). Erosul e dominant în „fantazii”, precum Moartea Narcisului, o capodoperă a lui A., Scrisoare și Ex-voto... Câteva poezii (Pastel, Fantazie), și ironice, și elegiace, prefigurează maniera lui A. Mirea sau lirica plictisului provincial. În Fantazii, versificația devine mai suplă, apar distihul, trioletul, cvintetul și octava și chiar o formă astrofică, iar lexicul cunoaște o infuzie de neologisme. Un capitol important al activității lui literare îl constituie colaborarea cu alți scriitori, ce reprezenta o soluție la inhibițiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
condusă de o ursită, în care iubirea e o forță imposibil de oprit, iar puterea de seducție a eroului este irezistibilă, toate poartă mai degrabă amprenta lui A. Maniera lui Iosif se recunoaște abia în partitura cantabilă, poate și în versificația poliritmică. Frământările intime ale lui A. se relevă și mai clar în comedia în versuri Cometa, ce își ia drept etalon performanța lui Edmond Rostand, „miliardarul de rime”, încercând osmoza între lirism și verva spumoasă. Protagonistul acestei povești de dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Mihai. Există dreptate? Scrieri cu conținut juridic. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de Eugeniu Safta-Romalo. Iași: Junimea, 1994, 327 p. (Eminesciana; 57) * ZUGUN, Petru. M. Eminescu. Fascinația izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
București, 1951. Repere bibliografice: Raicu Ionescu-Rion, Arta revoluționară, îngr. și introd. Victor Vișinescu, București, 1972, 107-112; Anghel-Iosif, Portrete, 3-9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 482-483, Ist. lit. (1982), 547-548; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 199-200; G. G. Ursu, N. Beldiceanu, București, 1961; Streinu, Versificația, 178-179; Ist. lit., III, 574-576; Dicț. lit. 1900, 95-96; Dicț. scriit. rom., I, 252-254. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
va împlini. Noi ne dăruim, să servim mereu Altarul sfânt de crez legionar. Căpitane, Căpitane, Căpitane, în veci pe drumul tău! Aceste versuri erau simple gânduri versificate și nu aveau nimic din arta poetică a cântecelor legionare cunoscute, alcătuite ca versificație de poeți de talia lui Radu Gyr și muzica de Nello Manzatti (Nelu Mânzatu). în timp ce pregătirile erau în curs, din țară veneau știri că se ducea o politică de oarecare destindere, pentru a capta elemente legionare la guvernare, ca în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ceva ce aparține unei categorii distincte, în care trebuie instanțiați. În cadrul arhitecturii romanului, fiecare strat ontologic prezintă tropii literari ce duc spre conturarea conceptelor concrecte. În acest sens, romanul nu este dependent în mod absolut de proză, pentru că apelează la versificație oricând este nevoie. Proza devine un mod special de exprimare a conținutului spiritual al romanului ce diferă, în formă, de poezie. Romanul nu se limitează la o singură formă compozițională, și nici nu se limitează la proză, oferind spații necesare
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
căpătase un renume uriaș 4; după ce copilul învăța scris-cititul acasă cu un praeceptor, urma această școală unde studia „cele opt părți de vorbire” (nume, verb, participiu, articol, pronume, prepoziție, adverb, conjuncție), ortografia (neinfluențată de intonațiile limbii vorbite), metrica și prozodia versificației clasice și marile texte juridice și istorice 5. „Școala gramaticului” reușea să confere o vastă cultură generală, punând bazele formării paideutice 6. Tânărul absolvent urma, apoi, Școala retorului - o școală de nivel înalt, cu discipline neseparate prin granițe severe, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a surprins întrucâtva la apariția volumului de Teatru (1994). Între îngândurare și surâs, erudiția, trecută prin filtrul gândirii proprii, și o fantezie ce refuză ifosele și crisparea dau consistență unui text lucrat cu un remarcabil simț al limbii, într-o versificație ireproșabilă. Drama istorică Alexandru Lăpușneanu propune o reabilitare a domnitorului pe care alte scrieri l-au zugrăvit ca fiind de o cruzime înfiorătoare. Într-o ambianță de Ev Mediu moldav, reconstituită cu dichis cărturăresc, se urzesc în jurul tronului, la care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
să evoce atmosfera fiecărei civilizații. Izbutite bucăți parnasiene, în genul unui J.-M. Heredia, îndeosebi în Helada și Roma, multe piese de un lirism curat stau lângă altele ce alunecă în livresc și prozaic, alunecare potențată de multiple experimente în versificație și dislocări în topica frazei. Ultimul ciclu, Țara Românească (1944), diferă de cele precedente prin recursul masiv la folclorul național. Însă o parte din poemele în tipar folcloric n-au o semnificație mai profundă și nici nu reușesc să sugereze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
105-110; Lăudat, Ist. lit., I, 138-142; Ist. lit., I, 346-349; Panaitescu, Începuturile, 193-194; G. Ivașcu, Ist. lit., I, 145-147; Virgil Cândea, Udriște Năsturel și începuturile umanismului românesc, RL, 1969, 11; G. Mihăilă, Udriște Năsturel, în LRV, II, 270-272; Diomid Strugaru, Versificația românească până la Dosoftei, în Actele celui de-al XII-lea Congres internațional de lingvistică și filologie romanică, II, București, 1971, 464-467; Dan Horia Mazilu, Udriște Năsturel, București, 1974; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
românismului sunt motive constante, care atestă din ce în ce mai limpede un poet format, un bun tehnician al versului. Influențe bacoviene și argheziene continuă să se regăsească nu numai la nivelul motivelor (spleenul, oboseala, moartea), ci și în imagini, în construcții sintactice, în versificație. Poezia socială este și ea frecventată cu perseverență, avându-și, desigur, punctul de plecare în condiția socială a poetului, dar și în observarea unor diferențe sociale supărătoare, însă fără notele protestatare din modelele pe care uneori le urma. Volumele publicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
ele, acolo, în țara lor de origine, nu sunt decât niște spini netrebnici, parazitari printre zidurile căzute în ruină.” Rubricile obișnuite sunt „Cronica culturală a Bucovinei”, „Încrustări”, „Documente”, „Cronică, bibliografie”, „Necrologuri”. Poezia se păstrează la nivelul unui conservatorism ingenuu, al versificației conformiste, cuminți, ce pendulează între un peisagism delicat și portrete nostalgice de voievozi. Colaborează cu poezie George Voevidca (Adormire), Al. Brateș (La mare), Ion Buzdugan (Vedenii din trecut), Radu Gyr (Rugă veche, Rugă nouă), Nuși Tulliu, Traian Chelariu, C. Zarojanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]