911 matches
-
înălțat, adică a urcat la cer? El ne-a lăsat pentru totdeauna o imagine vizuală a plecării Lui de pe pământ. Ne-a lăsat verticala cosmică, axul lumii, învierea din morți. Aceste lucruri fundamentale privitoare la moartea și învierea Mântuitorului inspiră verticalitatea lucrărilor mele. Reporter: Am participat împreună la Conferința „Creșterea în har”, din 25-28 octombrie 2010, de la sala Romană a hotelului „Napoca” din Cluj, la care invitatul principal a fost scriitorul Philip Yancey. Pentru acea sărbătoare, ai pregătit două lucrări foarte
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]
-
dori așa ceva ?) să copieze, cu agremenetele consacrate, să reproducă, adică, în poezie, facil, ceea ce contingența oferă simțurilor, emoțiilor și rațiunii adaptative spre cunoaștere. Cel dintâi dintre aceste repere ni se pare a fi orientarea spațială. Ea se referă, cvasi-exclusiv la verticalitate, necunoscând (neadmițând, nefiind interesată de) alt vector în afara celui desemnat de binomul sus - jos : Scrie sus dar nu ninge:/ Jos scrie / pretutindeni / scrie/ De asemeni/ Scrie flambat ; scrie ubi sunt dar/ Nu ninge ; scrie tot mai sus:// Nu mai ninge
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
trebuie să insistăm, nedefinit, non-senzorial. Conținutul acestei lumi (am anticipat, de altfel) este însăși dispersia. Asemenea căilor (virtuale) ce succedă semnalelor, asemenea dezaxării, descentrării, eliberării eului de tirania contingenței sarbede și sterpe din unghi intelectual, imaginativ și chiar afectiv-emoțional, aidoma verticalității, care, precum un stâlp nevăzut, susține învelișul acestui recipient de azur, construiește cadrele, eșafodajul de rezistență ale unei lumi sui-generis, ale unei lumi unde zburdă, libere și pure, ființe fără chip, ființe de gând și de spirit, dispersia, numai ea
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
o probează, de altfel, chiar motto-urile, dintre care aș alege și reproduce unul singur, sublim: “Mă-nclin cu evlavie ‘peretelui din mijloc’ al casei - din nevoințele lui Ioan Scărarul”). Formula geometrică, lirico-plastică, a discursului este relația dintre orizontalitate și verticalitate - paralelismul, confruntarea și, în final, sinteza lor. Sunt antrenate, firește, aici, semiotic vorbind, adică la un orizont mai adânc decât cel al separării, curente, convenționale, a limbajelor (lingvistic, vizual, muzical), relee semice precum: teluric - celest, mineral - eteric, material - spiritual, uman
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
din neant: Pilgrinul!... Acest pelerin, acest călător, curios, scrutător, neliniștit, acoperind, cu pasul, orizontalitatea de lut a lumii, are, permanent, în tainița sinelui, dinaintea ochiului său spiritual-teoretic, imaginea neclintirii fizice (dar a super-dinamismului pnevmatic și sufletesc), are obsesia și viziunea verticalității ascensionale, figurate de stâlpnic: Detașându-l de mecanism; eliberându-l - Planat ; filigranat; decupat în aer: surâsul pur, exact - Terapeutic. Neelaborat. Destins: surâs în lungul lumii... Cu spațiul dimprejur - rigoare vie ! Surâs obștesc, identitar, de ‘stâlpnic’ ori ‘stilit’ /apud Efrem Sirul
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
rigoare vie ! Surâs obștesc, identitar, de ‘stâlpnic’ ori ‘stilit’ /apud Efrem Sirul/ Stâlpnic: Ființă depusă vertical pe-un stâlp - Bate clopotul în râpele de sus și bate singur... Lăsăm deoparte surprinzătoarea (și foarte moderna) sincronizare (și sintonie) cu tensiunile orizontalitate - verticalitate din artele plastice contemporane (happening, de o parte, Brâncusi sau Alquin, pe de alta). Notăm însă, și subliniem, simțământul de neîmplinire existențială al ființei aplatizate, orizontalizate (ca să zicem așa), al ființei cufundate, absorbite în imanență și tânjirea ei spre acele
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
saveul Sau Loira: puternicul meu subconștient!... Drama eului constă în aceea că nu poate renuța, în mod fatal, la orizontalitate, la firea sa terestră, nu li se poate smulge acestora, dar, concomitent, adevărul ultim al destinului său se află în verticalitatea ascensională. El știe acest lucru, sau, dacă nu și-a conștientizat, oricât de vag, natura duală, sfâșiată, o intuiește, totuși, a fi astfel, o percepe, tulbure și dureros. Încât, la un moment dat, comunicarea însăși, cu sine și cu ceilalți
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
existențială, o soluție pe care eul o descoperă firesc, o descoperă și în afara sa și în sine, de vreme ce el însuși, om de pământ (ha’adham) fiind, este viu și nepământean prin spirit (prin Spirit). Rezolvarea constă în sinteza orizontalității și verticalității, sinteză pe care i-o oferă, i-o așază dinainte, atât de limpede, de accesibil, de uman, de divin, Cerul*. Surpriza acestei descoperiri îl identifică pe poet stâlpnicului, făcându-l să înregistreze, ca într-o iluminare, densitatea nemărginită a Creației
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
cotidiană orizontalitate - explozia extazului uranic : Ca desert - Cu avioane-n foi de viță Ni se servește Cerul ! - Ce poet ! Și ce poezie ! (Un cuvânt pentru traducători: Andrei Pogány, în germană. Marius Turcu, în franceză). *Semnul (și însemnul) acestei sinteze (orizontalitate - verticalitate) este Crucea. Reproduc un scurt comentariu pe care l-am făcut cândva în legătură cu acest subiect pornind de la poezia lui Mircea Ciobanu : După convingerea noastră, nici clasica sferă, nici modernul (dar și străvechiul) cub, în idealitatea lor strict intelectuală, nu pot
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
și străvechiul) cub, în idealitatea lor strict intelectuală, nu pot asigura, fie singure, fie - cu atât mai puțin - în coliziune, o formulă (și o soluție) de echilibru al lumii (al lumilor). Numai Crucea, model metafizic, sinteză a orizontalității și a verticalității, este în măsură să împace lumea cu sine însăși. “Crucea este în inima relațiilor dintre noi - ea este structurată în lucruri. Este ‚temelia universală’ “ (E. Stanley Jones, Viață din abundență, The Bible League, București, 2002, p. 369) ». (Eugen Dorcescu, Poetica
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
a prezentului aflat “pe nisipurile mișcătoare” ale nesiguranței și al viitorului incert. În acest titlu, “România moluscă”, se ascunde și toată durerea autorului, patriot roman adevărat, nevoit să asiste la transformarea ursului carpatin într-o viețuitoare ce și-a pierdut verticalitatea coloanei vertebrale și s-a retras, resemnat, ca o moluscă, în marea disperare. Și totuși, într-un Post Scriptum, “Speranța nu moare în zori”, nici la generalul (r) Mircea Chelaru. Acesta invocă necesitatea pregătirii celor “gata de asumarea marilor răspunderi
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
a prezentului aflat “pe nisipurile mișcătoare” ale nesiguranței și al viitorului incert. În acest titlu, “România moluscă”, se ascunde și toată durerea autorului, patriot roman adevărat, nevoit să asiste la transformarea ursului carpatin într-o viețuitoare ce și-a pierdut verticalitatea coloanei vertebrale și s-a retras, resemnat, ca o moluscă, în marea disperare. Și totuși, într-un Post Scriptum, “Speranța nu moare în zori”, nici la generalul (r) Mircea Chelaru. Acesta invocă necesitatea pregătirii celor “gata de asumarea marilor răspunderi
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
reprezentat idoli pentru o generatie, să-i prețuiești șiș a le acorzi locul meritat în istorie. În cazul nostrum, Dan Spătaru a fost, este și va fi idol pentru România! Dan Spătaru a fost în sine, un spectacol, emanând decentă, verticalitate, perseverența, reușind astfel, cu timbrul sau inconfundabil, să creeze un anumit tip de folclor urban, de piese care se cântă oricum, peste tot, de oricine, la orice oră . Asta dovedește că muzica să e vie, că spiritul sau e prezent
SERENADĂ PENTRU DAN SPĂTARU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347462_a_348791]
-
aceea cred că a sosit momentul să depășim starea de letargie. Cum spunea doamna Rotaru, ne-am ridicat noi și ne-am așezat poate pe un scăunel, dar va trebui să ne ridicăm până în poziția de drepți, să avem această verticalitate în toate abordările. Eu am spus-o și în cadrul celor două grupuri parlamentare reunite ale PNL-ului că voi susține o nouă constituție care să consacre Monarhia Constituțională. Pe această idee trebuie să încercăm noi să adunăm mai mulți colegi
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
Încercând să dezleg metafora, mai trăgând de limbă autorul, mai trăgând cu urechea la prezentarea făcută de Prof. Univ. Dr. Doina Ișfănoni, am aflat că titlul, aparent paradoxal, este tributar dorinței dintotdeauna a omului de accedere spre înalt, tendinței către verticalitate. Intersectând planul orizontal al câmpiei, unde s-a născut Pictorul Valeriu Stoica (Movila, județul Ialomița), cu cel vertical al câmpiilor sale, se obține simbolul Crucii, atât de prezent și în pictura sa, artistul nefiind numai un simplu pictor, ci și
POEŢI DIN „ZODIA HELIS” PRIN „CÂMPIILE VERTICALE” ALE PICTORULUI VALERIU STOICA de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348863_a_350192]
-
peste cele două cimitire în care se învecinau înghesuindu-se în spațiul atât de strâmt dintre ape toate națiile: evrei, musulmani, greci, englezi, ruși, români, italieni... Solul nisipos, neascultător, se tasa repede, nepăstrând pentru mult timp forma mormintelor și nici verticalitatea crucilor și a gărdulețelor despărțitoare, care dădeau să se plece ca niște cheflii, într-o rână. Și iarba... iarba care creștea așa înaltă și generoasă, gata să acopere în mângâierea undelor sale foșnitoare, toate urmele celor trecuți prin această lume
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
cu nici un răspuns ... Vă cer, public, scuze, dlor. Constanța Bălașa-Donosă și Liliana Năstase Brătescu! M-am simțit atât de frustrată, doamnelor!!!!! Mă înclin , public, cu adânc respect și admirație în fața dnei Viorela Codreanu Tiron și dlui. Emanuel Pope ... a căror verticalitate o admir. Mă veți întreba, și pe bună dreptate, ce am avut cu Mihai Cătrună? De ce m-am înfuriat pe el ... riscând să pierd un prieten de suflet și un colaborator?! Ei, bine, pentru dezinteresul lui, pentru generozitatea de-a
MIHAI CĂTRUNĂ-MAESTRU SPIRITUAL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346732_a_348061]
-
care și-o fac bărbatul și femeia de a-și fi credincioși indiferent de cost, sau de ce se întâmplă. Căsătoria reprezintă un legământ irevocabil, sau o înțelegere ce nu poată fi ruptă. O căsătorie în voia lui Dumnezeu, implică o verticalitate absolută a fiecăruia în parte, în relația lui cu Dumnezeu. Fără ca această relație pe verticală cu Tatăl ceresc să fie bună, cei căsătoriți nu se pot aștepta ca cea de pe orizontală dintre ei să fie bună. Oastfel de căsătorie înseamnă
UNIUNE ŞI CREAŢIE A LUI DUMNEZEU de IONEL CADAR în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346766_a_348095]
-
de faptul că am rugat-o să se oprească, îmi repugnau lamentările ei egoiste. Nu i-am reproșat nimic direct, dar mintea mea era plină de reproșuri, însă am reușit la acea vârstă, să dau dovadă de mult mai multă verticalitate decât propria mea familie și să imi concentrez întreaga atenție pe Maria. Știam doar că nu vroiam să o pierd și că ajutorul meu moral o putea sprijini mai mult decât orice altceva la acea vreme. Toate acestea roiau acum
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
poziția verticală. Mă întreb de când mă știu un lucru pe care știu că îl desenez în memorie de infinite ori... Dacă viața pe pământ stă sub aura întrebărilor și semnul întrebării este veșnic o linie dusă spre încovoiere, mai există verticalitate? Uimirea din semnul exclamării duce la verticalitate. Amândouă simbolurile au câte un punct așternut dedesubt. E fals? Dimineață bună cu vârtejuri de frunze ruginite pe margini și verzi în inima lor... Pe caldarâm, calcă apatic omul cu ochii din lemnul
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
un lucru pe care știu că îl desenez în memorie de infinite ori... Dacă viața pe pământ stă sub aura întrebărilor și semnul întrebării este veșnic o linie dusă spre încovoiere, mai există verticalitate? Uimirea din semnul exclamării duce la verticalitate. Amândouă simbolurile au câte un punct așternut dedesubt. E fals? Dimineață bună cu vârtejuri de frunze ruginite pe margini și verzi în inima lor... Pe caldarâm, calcă apatic omul cu ochii din lemnul de abanos al tăcerii. Ridică o gâză
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
frontiere din vremuri voievodale, din spații ale Athosului, ale Mănăstirilor Râșca sau Slatina, ale universului moderator al artei bizantine sau slave. În sistemul de priorități al Sfinției Sale, tărâmul divinului este frumosul însuși, ființa lui Dumnezeu stăpânind fondul matricial orizontal, săgetând verticalitatea infinitului într-o sinteză de autohtonitate și continuitate creștină. O lume de duminică cu oameni de duminică în aceste construcții sacre în care hieratismul de frescă bizantină străbate cu privirea filtrată prin suflet. Nu este de mirare că în acest
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
rădăcinile în Pământ iar ramurile îndreptate spre Cer - el fiind precum omul însuși, o reflectare a „existenței celor două lumi. Temele simbolice ale arborelui, spunea Mircea Eliade, „se articulează toate în jurul ideii de Cosmos viu, în veșnică regenerare”. E simbolismul verticalității, a raporturilor ce se stabilesc între pământ și cer. În acest sens are caracterul unui centru, ceea ce face ca Arborele Lumii să fie sinonim cu Axa Lumii. O astfel de Axă a Lumii este Mânăstirea Caraiman atât în subteran, cât
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
bucătăriei bunicii” vă las dumneavoastră să ,,gustați”. IV. Anul 2011 pentru Țara Chioarului înseamnă și ... ,,Izvoare codrene” nr. 6 și ,,Izvoare codrene” nr. 7. În cel de-al doilea an al apariției, o dată cu numărul șase, echipa de colaboratori își păstrează verticalitatea. Ce-mi sare în evidență încă din prima clipă, este în caseta tehnică, unde alături de coordonatorul șef, în persoana lui Vasile Dan Marchiș, apare personalitatea lui Gelu Dragoș - coordonator onorific al revistei. Mă opresc preț de o secundă, pentru a
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
între Împărăția lui Dumnezeu și lume, între Biserică și lume, întreg registrul simbolic, întreg registrul sfințeniei, puțin câte puțin se transformă de fapt într-un spațiu laicizat, un spațiu public, se pierde dimensiunea transcendenței divine, tot ceea ce era în ordinea verticalității se pune în ordinea orizontalității, tot ceea ce era în ordinea imuabilului se pune în ordinea transformării. Secularizarea începe în mod real, sau o putem data, odată cu Renașterea, atunci când se trece de la un univers închis la un univers infinit, atunci când, în
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]