3,798 matches
-
mine, n-am vrut... - Nu-ți fă griji. Acum odihnește-te, acesta e lucrul cel mai de seamă... * Nunta continuă. Situația creată de Olga rupsese oarecum firul petrecerii, ștergând de pe multe fețe, mai ales ale celor apropiați de familia Inei, veselia cu care pornise nunta în faptul serii. Părinții lui Alex, ai Inei și câțiva prieteni ai mirilor căutară să ridice tonusul invitaților, să animeze unele momente cheie ale nunții pentru ca evenimentul, socotit un accident nedorit, să se estompeze. Folosind butada
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mereu în preajma tatălui său și-i punea necontenit aceeași și aceeași întrebare: - Te doare rău, tăticule!? - Nu, băiețel, mă doare bine! Râdeau amândoi, deși starea de inconfort a lui Alex, grija șantierului, tainica însemnare din jurnalul Inei, numai motive de veselie nu erau. Luna aceea, supranumită și luna gipsului, trecu nespus de greu. Chiar după desprinderea platoșei albe din jurul piciorului aflat în suferință, Alex călca anevoie. Când calci strâmb nu se poate să nu te doară, reflecta el, negândindu-se doar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
doi frați, mai comenta câte una, câte alta; în rest, dumnezeu cu mila! Acum, toamna asta, venise, parcă, prea devreme, și prea încărcată cu roade. Vasile cel Mare strângea prunele și merele. Pruncii săi, cu nevasta, recoltau strugurii. Era o veselie, și-o hărnicie, pe capul lor, de, mamămamă. Numai, iată că, la poartă, se oprește Vasile cel Mic. Mare, treaba, mare, spune el, în loc să de-a bună ziua. Mare, i se răspunde. Rodul, după cum se vede, la fel de mare. La fel măi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vechi În care citesc, cu plăcere, cît de importantă este această chestiune În, spre exemplu, limbi necunoscute nouă, cum ar fi marathi - idiom vorbit de 40 de milioane de oameni, În India; aici există onomatopee care delimitează tipurile de rîs : veselia bebelușilor se cheamă huduhudu (cînd e gingașă), ori ha dahada(cînd e zgomotoasă). RÎsul vulgar este sintetizat faidifaidi, cel aprobator - hashas; prin hoho hoho se Înțelege rîsul dezlănțuit, În hohote, haia haia numește rîsul de complezență ș.a.m.d. Dintre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Un fel de redactor mai cu ștaif, un stilist, scriitor la bază, eventual", îl lămurește, compunându-și o figură de adevărat profesionist. "Auzi? Da' indivizii de care spui nu-s mai scumpi?" "Ete, mai scumpi, oha! Fac foamea într-o veselie. Intelectualii lu' pește prăjit cu moloz la tavă. Da-s buni și amărâții ăștia la ceva. Le dai textu' înregistrat pe reportofon cu ce a zis vedeta pe care ai intervievat-o, cum ar veni: Diva, Zâna-Zorilor sau nea Gicu-Miliardaru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
răspunsul corect? Ți-l dau eu: citește, mă, citește. Asta face un intelectual." "Și eu citesc, nene!", afirmă convins Bebe. "Bine, mă, și tu citești, da' ziare și rapoarte, statistici..." "Plus legile și normativele, că le schimbă ăștia într-o veselie", adaugă tipul. "Da, corect. Da' intelectualii citesc cărți, înțelegi? Cărți, moșule! Plus revistele alea ale lor, sanchi, de specialitate, de cultură, în care, în afară de datu' cu părerea despre cutare sau cutare chestie de artă sau literatură, se înjură toți, în funcție de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lumânarea și care, în general, sfârșesc prin a o găsi. Sigur, are și asta palierele ei. Mai există beția melancolică, cu manifestări liricoide, care ajunge până la lacrimi și dor de mama ori de cățelul din copilărie, dar și aceea a veseliei debordante însoțită de o limbariță pe măsură. La ultimele două se mai adaugă interpretarea plină de sensibilitate a unor cântece de jale de genul "De ce oare eu te-am cunoscut" sau, dimpotrivă, de melodii săltărețe, cu versificări ad hoc, care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare rasă știu să se încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea.” De fiecare dată când intra doamna Iozefina Sima în bibliotecă, în liniștea aceea cu miros stătut, parcă rămasă rătăcită din alt veac, patronată de cărți vechi și noi, descleiate sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceasul), cântecul de 1 Aprilie, nebunia necumpătată a primăverii. Mihai de Giulești, nobil ereditar, se opri și privi grupul care hohotea de râs și la început, ușor încurcat, le răspunse și el, zâmbind, gata să participe cu voie bună la veselia lor. Dar surâsul nu dură decât o singură clipă pentru că-și dădu seama că râd de el și râsul lor îl făcu să se regăsească, ieșind din fascinație (...) Era el împotriva celorlalți. Și în clipa aceea îl deosebi, pe tânărul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
palide, mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum fețele de mare rasă știu să încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea. Și în interiorul acestui grup de sus era o ierarhie și Mihai o desluși fără greș, ca și cum ar fi știut-o de totdeauna (...) Deci mai făcu un pas înspre ea, până la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea, poruncă...> Superb citat. De milioane! Apoi reiau cuvânt cu cuvânt, și dialogul palpitant și la obiect dintre Mihai și doamnă, pe care intenționam să-l includ neapărat în sceneta mea: < Mihai: Nobilus sum. Doamna (Printre râsete trufașe, fără atâta veselie) - Al cui este satul acesta? Comitele: Este un sat de oameni liberi. Doamna: (Cavalerilor veniți cu ea) - Deci omul acesta nu minte? Comitele: Nu, Alteța Voastră Serenissimă. Doamna (Lui Mihai) - Ai venit să ne ceri ceva? Ai vreo plângere? Mihai: Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înapoi. E vorba, după cum ți-ai dat seama, de treaba mare, că pe cea mică o făceau direct de pe pervazul ferestrei. Se picurau cu boltă imitând fântânile arteziene. Spectacolul acesta ținea zi de zi, noapte de noapte, tot într-o veselie. În același timp, la apeluri, ofițerul ne ținea nouă o morală jignindu-ne și reproșându-ne cât de lipsiți de cultură suntem, cât de nespălați și fără să avem măcar cunoștință de limbi străine, în special de limba rusă. După
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
afective o să se îmbunătățească în mod vizibil. Am înțeles că gândurile pun în mișcare inteligența potențială și înțelepciunea, forțele vitale și energiile latente interioare și în final am ajuns la acea pace lăuntrică, aceasta a alungat orice durere emoțională și veselia a înlocuit tristețea, iar lumina a biruit asupra tenebrelor și am dobândit astfel libertatea spirituală și o deplină încredere în mine. {tiți că doar cinci minute de gândire negativă poate produce în corp multe dezechilibre și corpului (în mod independent
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și încă mai am ținere de minte - cărăușii au alt șef. Chiar noi amândoi, cu îngăduința cărăușilor, l-am uns. Așa că nu mai primesc ordine decât de la șeful cărăușilor. Să auzim ce spune el - s-a arătat Pâcu revoltat, spre veselia celor din jur. Eu n-am s-o fac pe șeful, dar am să te întreb dacă ne mai iubești așa ca altădată. Și dacă ne iubești, ai să ne povestești ceva ce nu ne-ai povestit niciodată, ca să putem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Eu, și nu Antonia, am fost cel care l-am „descoperit” pe Palmer și pentru o bună bucată de vreme, mai înainte ca ea să și-l însușească, mă vedeam cu el destul de des. Îl citeam pe Dante împreună; iar veselia lui relaxată, felul nedisimulat în care își trăia bucuriile, atenua și completa poza mea de melancolie resemnată, fără să o alunge. Palmer îmi părea, în portretul plin de o generoasă admirație pe care i-l făcusem, o ființă completă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe care să-l pot citi și eu? Are vreo importanță? Sau pot să merg mai departe?). Ah, și ce picioare de țărancă avea! Și cum îi atârna bluza la spate, ieșită din fustă. Ce impresionat eram de verva și veselia ei! Și de faptul că în pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i deloc în elementul ei, în apele ei. Primăvara ea le dădea tonul nimfelor de la Antioch care veneau desculțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mesajului, ea rămase cu un ochii pe ceas. Unu treizeci și unu. Unu treizeci și unu și jumătate. — Așa. Ia-ți zborul. Dacă nu l-ai dus până la unu și cincizeci, te raportez pentru luare de mită. Îi rânji cu veselie răutăcioasă, arătându-și dinții lați și mari, apoi o luă pe scări În sus. Unu treizeci și două. I se păru că a auzit un țignal și sări peste ultimele trei trepte deodată. Trenul era În mișcare. Un controlor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l prindă În gara Victoria, la ouăle tari și pâinea de alaltăieri, care o așteptau jos. Mai bine n-aș fi acceptat slujba asta, se gândi ea, preferând acum, când sosise momentul plecării, coada pe scările de la Shaftesbury Avenue și veselia forțată a așteptărilor lungi În fața ușii agentului. Ridică jaluzeaua și se simți o clipă uluită de viteza cu care trecu un stâlp de telegraf, de vederea unui râu verzui, cu tușe portocalii date de soarele matinal, și de dealurile Împădurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mi-a dat un semn de viață În seara aceea, eu eram În acea fază emoțională fals pozitivă, caracteristică genului de dramă „nici o veste de la soț“, când ai plâns și te-ai agitat, ca, până la urmă, să ajungi la o veselie de neclintit. Îmi spusesem chiar, de vreun milion de ori, până când ajunsesem să și cred asta, că În fond, nici nu am nevoie de un soț. Era aproape 7 seara când a dat telefon. —Bună, dragule, am spus pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Înec cu tonul. Sophia era Înapoi În oraș. Iar soțul meu tocmai dăduse fuga să se Întâlnească, zicea el, cu „un prieten din facultate“. Poate că, până la urmă, Crăciunul nu avea să fie chiar atât de plin de căldură și veselie. —Sophiei Îi pare sincer rău că nu a putut veni, spuse Nina când a ajuns, cu punctualitate, la atelier, În ziua următoare, pentru probă. Mie, Însă, nu-mi părea rău. Era ultima persoană din lume pe care doream să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu mine? Când Nina fu fotografiată de un paparazzi ieșind din atelierul lui Thack cu una dintre pungile lui de firmă, s-au Întâmplat două lucruri: primul a fost că revistele de bârfe din domeniu ne-au sunat Într-o veselie, Încercând să afle ce rochie avea să poarte Nina la premiera filmului ei. (Adevărul era că nici măcar eu nu știam. Nina sfârșise prin a lua patru rochii, dintre care două erau de Împrumut și trebuia să le returneze imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care au primit de la zeiță forța Yang (principiul masculin), au devenit bărbați, iar cei care au primit forța Yin (principiul feminin), au devenit femei. Astfel creați, bărbații și femeile se adunau în jurul lui Nüwa și cântau, dansau, aducând bucurie și veselie în lume. Zeița și-a dorit atunci ca pământul să fie plin de oameni și a început să facă, zi și noapte, statuete. Însă a obosit și și-a dat seama că nu poate face această muncă foarte repede. Începu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
feudală a Chinei, Cele Șase Ceremoniale, treptat, au început să nu mai fie folosite. În contrast cu obiceiurile din Occident, unde predomină albul, culoarea dominantă la costumele tradiționale chinezești de nuntă este roșu, culoare care semnifică tinerețea și dă o notă de veselie petrecerii. 3. Obiceiuri culinare Tradiția ceaiului După cum se știe, ceaiul împreună cu cafeaua sunt băuturile cel mai mult consumate în lume. Pe lângă potolirea setei, băutul ceaiului este, ca și în cazul cafelei, un mijloc de socializare. Ceaiul poate fi clasificat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sunt numeroase intrigi de dragoste și întâmplări care ridică probleme de etică socială. După proclamarea R.P.Chineze, au apărut numeroase piese pe teme moderne care descriu viața actuală și momente din istoria contemporană, precum "Valea Chaoyanggou", "Xiao Erhei se însoară", "Veselie mare" ș.a. 3. Piese de operă celebre Orfanul din familia Zhao În perioada Primăverii și Toamnei (între secolul al VIII-lea î.e.n. și secolul al V-lea î.e.n.), pe teritoriul Chinei erau multe state, unul dintre acestea fiind și Jin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
1368-1644) și începutul dinastiei Qing (1368-1911), astfel de picturi inspirate cu ocazia Anului Nou chinezesc au atins apogeul ca dezvoltare, devenind o formă îndrăgită de popor. Picturile erau realizate în culori vii, tematică variată și cu o notă dominantă de veselie și atmosferă de sărbătoare. În acele vremuri apăruseră în China mai multe imprimerii, adevărate centre de producție, trei dintre acestea fiind cele mai reprezentative, din Tianjin, Suzhou și din provincia Shandong. Către sfârșitul dinastiei Qing însă, ca urmare a pătrunderii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]