597 matches
-
tema monarhică și crede în ea, de aceea volumul și-l scrie mai întîi din convingere, și abia apoi din obligație universitară. Potrivit liberalului fugit din țară în 1946, monarhia se numără printre acele lucruri vechi care nu sunt defel vetuste, ci singura formă de organizare statală care conferă omului condiția unei demnități sociale. Monarhul este centrul națiunii și sursa mistică a unității ei, iar o conștiință națională nu poate fi durabilă decît în prezența unei familii regale care să reprezinte
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
lipsit de umor (un subiect după un caz real: o țărancă face trei copii cu trei bărbați diferiți, iar al patrulea - soțul - îi recunoaște pe toți; iar toți, împreună, în aceeași casă, fac un menaj perfect), filmul are un aer vetust, iar opțiunea juriului i-a nedumerit pe mulți. Filmul cel mai special al festivalului, căruia juriul i-a acordat un Premiu special, s-a numit Marele Animal și a fost făcut, după un scenariu scris în tinerețe de regretatul Krzysztof
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
evidente ale impactului cu timpul. Ambele expoziții, atît cea de la pavilion cît și cea de la Institut, au ca prim element de definiție calitatea fundamentală a comunicării. Spre deosebire de multe alte ediții, în care participarea noastră era vizibil defazata, cu un aer vetust și provincial, de această data ea este perfect compatibilă cu mișcarea de idei și cu tipurile de angajament moral din artă contemporană. Asemenea majorității țărilor participante, România nu mai face acum figură de enclava etno-istorică, imuna la provocările timpului dar
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
am mai procedat cu scriitori de altcândva, să-i conturez fizionomia, cu ridurile ei, dar și cu trăsăturile care încă pot trezi interesul". Una dintre aceste trăsături (și ce interes trezește!) se bizuie pe rezumarea plină de delicii stilistice, când vetuste, când sprințare, a romanului Sexul de peste drum, localizând ferm bărbatul ca vis-a-vis al femeii. Deriziunea atinge un punct maxim când criticul inspirat apreciază "cogitațiile drapate în principii morale ale Lucrezziei Karnabatt, asiduă și indiscretă protectrice a sexului de dincoace de
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
și agresivă din care a purces. O retractilitate maladivă, corespunzătoare epuizării unui sistem politic abuziv, și-a pus pecetea și pe o parte din producția literară a "epocii de aur", ce se înfățișa aidoma unui magazin sătesc, umplut cu articole vetuste, oglindind izolarea noastră de lume și interesînd prea puțin publicul de peste hotare. E grăitoare lipsa de ecou pînă și a traducerii franceze a unui roman foarte apreciat în țară, precum Moromeții. Nu e nevoie, credem, a insista suplimentar pe necesitatea
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
și totodată justificarea importanței ei. Cele două texte adăugate de Marius Ghica au o valoare documentara, înainte de orice. Aș merge mai departe afirmînd că întreg volumul are în primul rînd valoare documentara. E posibil ca retorica lui Valéry să pară vetusta astăzi, patosul lui ușor excesiv, ideile de o generalitate prea mare, raționamentele făcute în salturi prea înalte pentru o epocă în care se gusta mai mult analitismul. Nu știu în ce măsură citim această colecție de eseuri cu un ochi sincer critic
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
ta grădină / Ochi de fluture să am; Ah, de ce nu-s pervaneaoa/ Ce te vede prin perdeaua/ Luminatului tău geam;/ Pe când pieptu-ți, Magdalină,/ Alb și plin, se desgrădină..." Mai poate spune un june cititor ale zilelor noastre că Hugo e vetust și plctisitor? ---------------------- Stéphane Mallarmé. Album de versuri. Ediție bilingvă. Traducere, prefață, glose și iconografie de Șerban Foarță. Institutul European, 2002. Victor Hugo, Ballades/ Balade, 1823-1828. Ediție bilingvă. Traducere și glose: Șerban Foarță. Editura Pandora, Târgoviște, 2002. Caută altceva, omule... Generalul
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
impulsivitatea cromatică și ecorșeul psihologic nu sînt decît invocații, jocuri secunde, umbre livrești ale unor tipologii de inventar. Mirela Trăistaru "înrămează" totul într-un decor edenic, într-o lume de arabescuri și de motive florale de un decorativism tandru și vetust. Dacă expresionismul sau este transilvănean sau, mergînd mai departe, nordic, întregul fundal și "cadru" , în totalitatea lui, sînt de origine central-europeană și, în particular, vieneza. Toposul cultural al Mirelei Trăistaru este Sezession-ul austriac în varianta lui cea mai autoritara, aceea
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
Romulus Guga. Ce mai e și asta? Nimic, dragul meu, că m-am zăpăcit de tot după ce am audiat Sonata. Deci (mă, ce-mi place cuvântu^ ăsta), sunt un intrus în lumea asta a veseliei debordante de la sfârșitul săptămânii. Simt vetust și văd monstruozități... Nu parafrazez, vezi-ți de treabă Sunt depășit de istorie, de acest secol care va fi "Surprize, surprize", "Marea provocare" sau nu va fi deloc. Cine-a zis asta? Mao Tze Dun? Malraux? Andreea Marin? Bush jr.
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
onținută în titlu și în subtilu (Bucăți feline în felii strînse la un loc de...) e un prim pas al ludicului, rimînd cu un grațios comportament - cum altminteri? - de pisică. Ilustrațiile semnate de Andrei Gamarț aduc în nota lor voit vetustă, evocatoare a unor reviste "de familie" de odinioară, acel echivoc oportun al raporturilor noastre cu necuvîntătoarele ce prezintă avantajul unei magnifice intemporalități, în fața căreia nervozitățile efemerului omenesc în secvențele-i succesive, agitate de-atîtea și-atîtea pretenții, n-au încotro: bat în
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
prin mici trucuri simpatice, cum ar fi afectuoasele adresări directe ori atenționările tensionate asupra unor... momente ale subiectului, derivate firești ale vocației unui om de teatru obișnuit să acapareze publicul, fac din această carte nu numai cronică sentimentală și ușor vetusta a unei boeme apuse, ci și dovada discretă a unei anumite mentalități. A unui "modus vivendi" dedat răgazurilor contemplative, artei de a cultiva relații ori entuziasmelor în fața operelor de artă. Calități de altminteri indispensabile oricărui slujitor al scenei, observarea proaspătă
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
cu iz revendicativ, a lui Caraion, confrați de epocă ai săi, producția lui Ioanichie Olteanu încifrează o timorare a confesiunii dramatice. E la mijloc un rafinament care nu ezită a așeza la suprafață un strat voit prozaic, de un sentimentalism vetust, pentru ca artificiul acesta regresiv să semnalizeze mai convenabil pudoarea dureroasă a experienței morale care nu acceptă a se devoala pe de-a-ntregul: „Iată de pildă eu, care nutream idealuri,/ amețit sunt și beat ca o barcă pe valuri./ În nici o
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
și ambiguu filosof al derizoriului. Când omul stă sub teroare, amestec de destin și haos, viața e, firește, ca la teatru, „ți se vând doar învelișuri, cu colcăiala din mațe, însă, te duci singursingurel acasă”; „oriunde te uiți, numai decoruri vetuste, decoruri din piese care nu se mai joacă. De fapt, numai culise. Și personaje care n-apucă să intre în scenă. Stau în culise și așteaptă, dar scena e în altă parte.” Îl mai rețin pe Avva Noah, „plurimoventul”, și
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
Virgil Mihaiu Cel puțin aparent, Portugalia este o țară idilică. Blândețea climei, frumusețea serenă a peisajului, șarmul indicibil al arhitecturii, cumințenia locuitorilor, toate dau o impresie, aproape vetustă, de pace și tihnă. Nu-i vorbă, la asta contribuie și temperamentul lusitan, aflat parcă la antipodul celui hispanic (o comparație între fado și flamenco e elocventă în acest sens). Cine își închipuie însă că s'ar putea refugia aici
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
bate în pustiu, că e cu putință îndreptarea unghiului și găsirea țintei serioase Poezia: "Un gând tremurător/ copilăros/ Ca o splendidă răsărire pe pământ/ De fire dulci de iarbă-abia născute/ În medieval avânt/ Spre o lumină fermecată vie/ Din cenușiul vetust/ Spre aparentă ideală veșnicie// Se-ndreaptă strecurându-se spre El/ Pe care îl știa din alte vieți/ Soarbe-nsetat parfumul altei dimineți/ Dă grijuliu peste doi nori grăbiți pământul/ Ca să țâșnească spre a-l lumina..." Finalul scade vertiginos, chiar dacă îmi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
autono-mia esteticului" e o flașnetă menită a întreține mofturile artiștilor scăpătați, "arta pentru artă" e un slogan îmbălsămat cu ifosele retrograde ale saloanelor franțuzești din secolul al XIX-lea, iar pretinsa ireductibilitate a operei literare la contextul social e tresărirea vetustă a unor filfizoni cărora nu le-a fost încă extirpată snaga aristocratică și care, tocmai de aceea, se încăpățînează să creadă că arta nu poate servi unor scopuri politice. Regulile artei vorbește despre regulile neartistice de care ascultă arta. Este
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
pistolul, de Groza, Majestății Sale. Covoare, așadar, peste tot. Și flori. Se oficia, pe la zece, un Te Deum. Nicicând vreo cuvântare. Se intona, în schimb, Imnul Regal. "Trăiască regele, în pace și onor..." Îl știa toată lumea. În simplitatea lui ușor vetustă, avea marea calitate de a fi concis, de o emoționantă solemnitate și inubliabil. Cine a apucat să-l cânte vreodată nu l-a mai uitat. Îl țin minte și acum, text și melodie deopotrivă, spre deosebire de toate cele patru imnuri (3
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
unde rutina și comoditatea amenință să semene confuzie, aplatizarea criteriilor și, implicit, anularea ierarhiei valorilor. Deopotrivă de păgubos este un anumit sectarism, cultivat sub pretextul specificității și duce, practic, la ignorarea interferențelor și cantonarea într-un perimetru pîndit de izolare vetustă, de partizanat tradiționalist." Conform acestui program, în primul număr din 2008 al Realității evreiești, suplimentul pentru "cultura memoriei" îi e de-di-cat Margaretei Sterian (1897-1992) - artist plastic, scriitoare și traducătoare a cărei operă multiformă a îmbogățit patrimoniul cultural al țării noastre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
din Sibiu, cu recenta montare a baletului Giselle, pe muzică de Adolphe Adam și într-o versiune după Jean Coralli și Jules Perrot, prin care se dovedește legat de aceeași tradiție care l-a format. Actul întâi are un aer vetust, așa cum îl știm, încărcat de pantomimă și de convenții specifice epocii, o pastorală, în care țărăncuțele, prietenele Gisellei, poartă spumoase costume de tulle. Acestui act Pavel Rotaru i-a adăugat și un pas de quatre, care nu există în versiunea
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
lepezi de urgențe și cobori la precedențe: înapoi cîteva secole și simți că viața e din nou frumoasă. Așa se face că scîrba de actualitate își găsește remediul în pasiunea pentru filogenii. Coborîrea aceasta nu e evadare într-o ficțiune vetustă, ci ridicarea la conștiință a unei dîre ancestrale ce culminează în generația de azi. E ca un ritual al cărui efect stă în creșterea tonusului psihic: te simți mai întremat cînd vezi ce oameni frumoși și-au risipit oasele pe
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
la libertatea lui, căci orice condiție este o oprimare menită a-l umili. E un rit de trecere inutil. Se ajunge la un delir egalitarist în care autoritățile trecutului sînt spulberate în numele emancipării democratice. Riturile de trecere sînt desființate în numele vetustei tradiții europene cărora le aparține. Urmarea este că în universitățile occidentale nu se mai predau discipline și autori aparținînd tradiției (tradiția este o sursă abuzivă de inechități trecute), ci se predau broșuri multiculturaliste, anchete feministe și divertismente pop. Cultura umanistă
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
memoriei, ale cărei straturi, de o deconcertantă fragilitate, sunt desfoliate cu o migală de herborist, într-o tentativă de exorcizare a timpului, care se transformă, printr-un sortilegiu misterios, în „timp regăsit”. Mioara Cremene se lasă sedusă acum de farmecul vetust al obiectelor vechi, care posedă însă voracitatea domoală a otrăvurilor cu efect întârziat, absorb, ca niște uriașe ventuze, în masa lor spongioasă, umorile calde ale vitalului, ajungându-se, în felul acesta, la osmoza perfectă dintre oameni și lucruri. E lesne
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
cu-nfiorare” (p. 41). Am vorbit până acum despre noutățile pe care le propune acest volum de Gravuri. În pofida formulei clasice a versurilor (care respectă regulile melodice ale prozodiei), Ion Horea scrie aici o poezie cât se poate de actuală. Nimic vetust în ea. Până și arhaismele (atâtea câte sunt) sunt la locul lor. Ce mi se pare însă și mai important decât aceste constatări e că vitalitatea acestei cărți nu e una așa zicând de împrumut. Ion Horea nu-și „împrospătează
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
lui Columb, se desfășoară portul. N-am rămas decât puțin, el fiind la fel ca toate porturile. Mai mult decât o atenție pasageră merită însă aici clădirea "Căpităniei Portului Barcelona": impunător edificiu de secol 19, amintind cu o demnitate ușor vetustă de altă lume și alte vremuri, când locul era intens animat de călătorii cu vapoarele care veneau și plecau necontenit și nu de turiștii care sosesc acum cu avioanele. E ceva solemn și melancolic, de nobil scăpătat, dar păstrându-și
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
mijlocie a Barcelonei începutului de veac 20, am avut tot timpul sentimentul că mă plimb prin apartamentul bunicilor. Redescopăr ca pe vechi cunoștințe o mulțime de obiecte familiare, începând din bucătărie, prin toate încăperile, până în camera copiilor plină de farmecul vetust al unor jucării care fuseseră și ale tatălui meu, pentru a le descoperi apoi eu însumi prin cine știe ce debara. Dau astfel uneori peste câte o enclavă a trecutului, prinsă ca o furnică într-un strop de chihlimbar, și mă înfior
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]