1,227 matches
-
cântul nostalgic împărtășea curajul, puterea, cuvântul. Azi-noapte se făcea ca eram iar mică, Alergând după fluturi pe aceleași coline Îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântec Dar un mă obosi fuga pe cărări uscate, de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpăstiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituri De epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibra de elocvență pe deal. Mă așezai să
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
Veșmânt de zbor de catifea purtând, Oftă ușor, privind spre verdea vale, Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra noastra lăsând O pace adâncă de patriarh îmbătrânit in zale. Azi-noapte am visat pentru întreaga viață, Îmbrățișare de stejar, vrabie și veverițe, la margine de lumi. Și mă deșteptai către amiază împresurată Nu numai de pace, ci de minuni. BĂTĂTORITELE CĂRĂRI Bătătoritele cărări născură o chemare, Un cânt, o stratagemă și o-nțelenită scuză, Pentru un pas pe loc ieșit din defilare Și-
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
vedem cum veneau părinții cu hrană și astâmpărau foamea ciocurilor hămesite care se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să privim salturile mortale ale veverițelor pe crengi, le descopeream și scorburile ascunse între crengi urmărind cu privirile acel dute vino al lor, unde noi reușeam apoi să urcăm și găseam rezerva lor de nuci și ghinde. Alteori descopeream adâncindu-ne în interiorul pădurii vizuini de iepuri
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
a nins grăbit, A-ncremenit sculptată-n gheață valea Și pomul de la geam mi s-a chircit. Aleasă broderie ai, pădure, De franjuri țurțurânde și de nea, Cărări ascunse-n păturile sure Pe care le mai calc cu talpa mea... O veveriță neagră și flămândă Cu frică țopăind spre un pociumb Mai face-un salt, mai stă puțin la pândă Privind înspre știuleții de porumb. Fazanii pe terasă-și au ospățul Și apă beau din vasul meu de lemn, Se-adună mulți
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
omăt ce-a nins grăbit,A-ncremenit sculptată-n gheață valeași pomul de la geam mi s-a chircit.Aleasă broderie ai, pădure,De franjuri țurțurânde și de nea,Cărări ascunse-n păturile surePe care le mai calc cu talpa mea...O veveriță neagră și flămândăCu frică țopăind spre un pociumbMai face-un salt, mai stă puțin la pândăPrivind înspre știuleții de porumb.Fazanii pe terasă-și au ospățulși apă beau din vasul meu de lemn,Se-adună mulți, că a-nceput dezmățulși
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
se învârte printre picioare. Ca dimensiuni, aduce cu o pisică ceva mai mică. După baie, parcă e un șobolan zgribulit - câteva oscioare într-un săculeț lunguieț. Când aleargă prin parcare, roșcată și cu coada stufoasă fluturând, juri că-i o veveriță. Fiind "câine" de apartament, ajunge rar în aer liber. Dar are un simț special, când mă îmbrac știe dacă voi pleca pentru o durată mai lungă sau, dimpotrivă, la cumpărături prin jurul casei. În primul caz mă conduce indiferentă și se
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
gândit să își surprindă fanii din Poiana Mare, așa că, a dat anunț la „Mica publicitate” cum că este angajat într-o mare căutare de talente, căci un teatru este foarte necesar în pădure,-așa că el, se propune impresar. Domnișoara Veveriță a fost prima candidată dar, a susținut frenetic că vrea rolul principal, pentru că ea știe sigur cum că-i cea mai talentată și că în toată pădurea nici nu ar avea egal. Mai apoi, Domnul Bursuc, s-a grăbit să
VÂNĂTORUL DE TALENTE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374843_a_376172]
-
trezindu-se și ele . A venit iar o zi nouă ! Și lumina se mărește pătrunzând întreaga fire . Soarele zâmbind sosește , cald mângâie-n dezmorțire . De prin vremile apuse Babele cu tot soborul șușotesc.Noaptea se duse , iată Sfinxul ... dă onorul ! Veverițe aleargă-n brazi căptușind cămări aparte . Strâng de zor și ieri și azi fiindcă iarna nu-i departe . Fluier scurt răsună-n stâncă dat de țap avertizare spărgând liniștea adâncă : - Ciutelor , pericol mare ! Moș Martin care în noapte mai cotrobăie
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
din karma-i monotonă. Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame, A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă, Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă; O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală - Cunoscuta îmbulzeală, anual o bagă-n boală! Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta lene, Că
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
din primăvara primilor ghiocei până-n iarna dragului Moș Crăciun. Această carte devine la un moment dat un abecedar al vieții, o călătorie inițiatică în lumea copilăriei, printre componentele vieții, prinzându-se în această stare deopotrivă cei mari și cei mici: veverițe, arici, zambile, narcise, garoafe, trandafiri, albine, fluturi, trântori, secetă, ploi, curcubeie... Toate lunile și informațiile vieții redate cu măiestrie, cu dragoste și iubire de autoare, purtând o învățătură specială, cea a evoluției umane deopotrivă cu întreaga creație universală. Și credința
DE EMILIA DABU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372006_a_373335]
-
aceea, mereu au stat chiriași acolo. Ultima casă a fost locuită de tanti Mimi, infirmieră la Spitalul de nebuni, din sat. Avea tanti Mimi un păr lung, până la călcâie; negru, până a murit. Bondoacă, cu sâni mari și ochi de veveriță, fusese iubită cu pasiune de un ofițer rus. Și-a lăsat ăla și familie și țară...pentru muierea asta, care se îmbrăca în părul ei...ca într-o perdea fină. Așa a și cunoscut-o. Era copilă, la scăldat. Din
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
bucătărie, își aducea și ea aminte de scene și mai îndepărtate, ce avuseseră loc în copilăria sa, cum era (așa cum îmi povestise), spaima de urs atunci când se aventura după murele coapte, mirosul nocturn al crinilor aflați lângă ferestrele deschise, cotrobăitul veverițelor prin podul casei după alune, ereți ce-și înfigeau în timpul zborului ghearele în pieptul porumbeilor, detunăturile asurzitoare, urmate de apele învolburate ce se scurgeau de pe versanți, smulgând punțile și tot ce mai întâlneau în cale. Tot stând îmbrățișați, acolo, în
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
de hârtie care îl însoțea, așa că,prima oprire a fost într-o mică prăvălioară de profil, cu produse sută la sută naturale. Un singalez simpatic, nu prea înalt, cu obraji ușor bucălați și cu ochi mici ca a uneia dintre veverițele care ne vizitează terasa, ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze. Este adevărat că îl cunoașteape Klaus, iar prezența lui Lashante a contribuit din plin la amabilitatea lui, fiind o garanție în plus că suntem clienți adevărați și nu vrem
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
30 Ploaie târzie - până și scaietele în reverența 31 Obelisc în soare - șerpuind printre versanți ceață lăptoasa 32 Clopot în amurg - țipatul cocorilor acoperindu-l Ana Urma 33 Câmpul cu maci - veteranu-și mângâie piciorul de lemn 34 stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobica 35 tropotit de cai sub licăriri de stele - mușcată în geam 36 seară cu greieri - împărțind mămăligă mâna bunicii Gabriela Beldie 37 țânțari somnoroși - doar razele de soare pe ,,Carul cu boi" 38 în
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
minciunit. Moș Barbălungă ne vrăjește cu bărbile lui până ne amețește. Și n-avem încotro și intrăm în joc. Fie ce-o fi. Poate să ne creadă lumea nebuni, nu ne pasă. Vorbim cu câinii, cu pisicile, cu șoriceii, cu veverițele și căprioarele, cu iepurașii și cu tot neamul necuvântătoarelor, dacă nu cumva și cu lucrurile din casă. O fi și acesta un semn. Un semn de copilărie. Unde începe și unde se termină copilăria în om? Ea coexistă cu faptele
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
emoționează, fiind crescut de o femeie africană pe nume Anita. Pe meleagurile fanteziei călătorim cu măgărușul Albastru, aflăm și povestea peștișorului auriu și a broscuței cea isteață, aflăm informații interesante despre viața în mușuroi și despre regina furnicilor. Nici Rița-Rița veverița nu ne lasă indiferenți, nici Rică-Iepurică și cățelul Azorică. Dar și istorisiri adevărate cum e cea despre Ion, argat la nenea Culică, pretext pentru autor de a-i sfătui pe copii să nu cumva să prindă darul fumatului. Un deosebit
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
vârful nasului din care ies trei fire de păr. Mai are ochi de bufniță, de fapt ea și are mereu o bufniță pe umeri. Zâna Bună face numai bine și toate vietățile bune sunt supușii ei cum ar fi iepurașii, veverițele, porumbeii, căprioarele, urșii, turturelele, berzele, și multe alte făpturi. Supușii zgripțuroaicei sunt animalele rele cum ar fi: șerpii, viperele, lupii, șobolanii, corbii, și alte jivine dăunătoare. După ce eu și frățiorii mei am venit pe lume, în vizuina noastră care este
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
ciudat. Văzduhul răsuna de cântecul păsărelelor, iar de departe se auzea muzica suavă a unei orchestre nevăzute de viori. În fața palatului, în revărsarea de flori, fluturi și păsări, dansau pomii în floare, dansau izvoarele cu sălcii, dansau căprioare cu iepuri, veverițe cu urși, dansau flăcăi cu fete ale căror picioare nici nu atingeau covorul smălțuit. Cum era năuc de-atâta uimire, Mărțișor îngăimă: “Pană, penișoară, în zbor lin coboară!” Cufundați în fermecata reverie, ei nici nu observară mișcările căpcăunilor de la zidurile
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
să mă gândesc la cele sfinte, dar fără ele este și mai rău. Un cerșetor șchiop bântuie lumea. Și nu mă voi lua după vulturi, semeți sunt ei, dar hrăpăreți. Le plac și mortăciunile, why not? Voi ați văzut o veveriță tremurând? Suntem obișnuiți cu abdicarea. Ce mult ne plac aplauzele-n secret? O clipă mi-am zărit propriul sufklet, minte, ce era nu știu, cum rătăcea pe cer, căuta doar nemurirea, atâta doar, o nemurire, fie și-o clipă. Ce
FOARTE CONFUZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376381_a_377710]
-
În vise le preface Și din ele haine Minunate-si face! Dragă pisicuța, Fii mai hărnicuța Fă-ți cu adevarat Măcar o hăinuța! De va veni iarnă, Așa cum ți-am zis, Îți voi da sa-mbraci Hainele din vis! Rîța Veverița Știe Rîța Veverița Pe o creangă de alun Fructe mici cu miezul bun Și tot țopăie de zor Crengile-aplecind ușor Să culeagă din alun Întreg rodul, cum vă spun! Unde este alunița? Unde este alunița? Se întreabă veverița Cautind-o cu
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 de TELA MOCANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375921_a_377250]
-
preface Și din ele haine Minunate-si face! Dragă pisicuța, Fii mai hărnicuța Fă-ți cu adevarat Măcar o hăinuța! De va veni iarnă, Așa cum ți-am zis, Îți voi da sa-mbraci Hainele din vis! Rîța Veverița Știe Rîța Veverița Pe o creangă de alun Fructe mici cu miezul bun Și tot țopăie de zor Crengile-aplecind ușor Să culeagă din alun Întreg rodul, cum vă spun! Unde este alunița? Unde este alunița? Se întreabă veverița Cautind-o cu guriță, Iute răsucind
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 de TELA MOCANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375921_a_377250]
-
vis! Rîța Veverița Știe Rîța Veverița Pe o creangă de alun Fructe mici cu miezul bun Și tot țopăie de zor Crengile-aplecind ușor Să culeagă din alun Întreg rodul, cum vă spun! Unde este alunița? Unde este alunița? Se întreabă veverița Cautind-o cu guriță, Iute răsucind codită Ce mai țopăie drăguță Întinzînd spre ea lăbuța, Apucînd ușor crenguța, Să culeagă alunița! Vinovăție Dacă bluză nu-i curată Doar pisica-i vinovată Că în loc să toarc-alene Poate bluză să mi-o spele! Și
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 de TELA MOCANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375921_a_377250]
-
cam atât... Am ieșit bucuroasă, dar și uimită Piciorul mă durea în continuare. În dimineața următoare, repetând întruna n-am nimic, n-am nimic, n-am nimic,am mers voinicește spre izvorul 24. Aerul tare, cântecul pasarelelor de tot felul, veverițele care săltau voioase dintr-un copac în altul, m-au făcut să uit complet de picior. Citisem eu undeva că mișcarea înlocuiește toate medicamentele, dar medicamentele nu pot înlocui mișcarea... În drumul spre izvorul 24 a venit către mine o
ÎN STAȚIUNEA OLĂNEȘTI CU...LORELAI, POVESTIRE DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376627_a_377956]
-
o motivație clară, fără un beneficiu direct. Plăcerea de a beneficia de plimbatul ursului nu ne-a fost dată, în schimb am avut parte de întâlniri amuzante cu căprioare, care nu se lasă deloc impresionate de prezența omului și cu veverițe deosebit de amuzante, dresate parcă să facă reclamă în sensul atotprezentului îndemn la relaxare: „sit back, relax & enjoy life” cu care ne-au dirijat grijulii voluntarii dispuși oricând să răspundă la întrebări. Lăsând la o parte fauna locurilor, o mențiune tristă
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
floare albastră la marginea zării, dar parcă mai bine ar fi să fiu o sabie, un paloș, un dinte de Archaeopteryx, în aceasta zi bolnavă de toamnă, mustind de obsesii, îmi vine să arunc cu nuci în scorburi să omor veverițele, pițigoii, să-mi iau ochii în mâini și să mă-ntind în toată nefericirea-mi pe-un strugure. Referință Bibliografică: Accente grave de toamnă târzie / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi
ACCENTE GRAVE DE TOAMNĂ TÂRZIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372713_a_374042]