528 matches
-
pal; pepene; plăcere; plăcut; pol; pom; pom, viață; de post; primăvăratic; proprietate; prosperitate; prospețime; purpuriu; renaștere; salcîm; sănătate; sex; sidef; smarald; stejar; stele; suflet; timp; timpul; tot; trecere; trifoi; undă; urît; urzici; uscat; vacă; vara; vară, viață; vernil; viața; vioi; vișiniu; vopsea (1); 800/153/54/99/0 vesel: fericit (102); bucuros (97); trist (73); bucurie (70); zîmbet (58); copil (40); fericire (31); bine dispus (12); zîmbăreț (9); zîmbitor (9); eu (8); voios (8); om (6); vioi (6); amuzant (5); clovn
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui, de la răsărituri la apusuri, măsurat, în descântec, de pietrele întemeietoare: "Soare negru, / Soare alb, / Soare vișiniu, / Soare sturungiu, / Soare di la prânz, / Soare de la amiaz`, / Soare di după amiază, / Soare di la chindie, / Soare di după chindie, / Soare de 99 de sori, / Tu să nu coci, / Să nu răscoci, / Pi su` mâna mea să-ntorci, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nopțile de iarnă". Imnul lui Ioan Alexandru este o specie aparte, o împletire de imn și elegie, de psalm și cântec popular. Este o "voce care vine din pământ", desprinsă din lumea albastră a cimitirelor în care morții dorm cu vișinii și cu prunii la căpătâi, unde iarba crește luxuriantă ca-n paradis, unde turmele pășeau înfricoșate de glasul poruncii în altă limbă. Un trecut de dureri ancestrale, ce făceau și "hora mai domoală", în cântecul lui Goga, concentrează această ritmică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
glob. Fain, l-a întors pe toate părțile. Ai fost acolo? Nu, a fost un prieten de-al tatii și ni l-a adus. Da' uite la ăsta! a spus Radu, înșfăcînd de pe alt raft un pumnal într-o teacă vișinie cu un model dintr-un metal aurit. A scos lama strălucitoare din teacă și l-a înțepat în fund pe Alin. Alin a țipat, frecîndu-și partea vătămată. Radu n-a fost mulțumit. Nu-i adevărat. I-o imitație. Dar tot
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
inima frântă și mâna-nghețată/ direct pe pielea întinsă a sufletului/ cu o peniță bine ascuțită/ înmuiată într-un sânge gâlgâitor/ ca izvorul când vine dimineața// de ziua Mamei a sosit Abadon". Deși poetul simte în permanență "chinuitoarea apăsare/ teascul vișiniu al pustietății", el întoarce împotriva chemării neantului armele redutabile ale oricărui poet autentic, iar atenția lectorului este adesea dirijată înspre acest gen de metafore-simbol ale rezistenței ori supraviețuirii. Din acest motiv putem descoperi, de pildă, frecvent în textele antologice din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cutia cu panglici cineva deschide corpul meu ca pe o cutie cu panglici amintiri cu cerceluși de plastic de când eram fetiță îmi zdrăngăne la ureche mă rujam cu violetul spre verde al mamei mă încălțam în pantofii ei din lac vișiniu mă îmbrăcam în rochiile cu paiete pe care le ținea în geamantan crezând că voi ajunge femeie de ambasador pe degetul mare de la mâna stângă îmi puneam mereu zurgălăi scoteam limba-n oglindă și-mi ziceam că-s circăreasă tatăl
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu un lanț de aur petrecut peste cămașa neagră, se așeză lângă preot. - Neam nenorocit, oftă el. Sunt sigur că ei mi-au furat pleierul. L-am adus special pentru dumneata părinte, să vezi și
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
istoriei literare îl constituie cartea Ioanei Pârvulescu, Alfabetul doamnelor. Și Kimon Loghi reușește ilustrarea unei état d'âme de factură simbolistă în Tristia (ulei pe pânză 1898, 0,555 x 0,463 cm, cota 69737/7677, semnat dreapta sus cu vișiniu: Kimon Loghi). Aici, atât maniera de a trata portretul, cât și expresia chipului contribuie la crearea unei atmosfere melancolice într-un spațiu aparent natural. Ca și în Prințesa bizantină, Loghi realizează portretul decupat în bust al unei femei cu umerii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nici tuleele pe sub nasul lung, borcănat la început, în continuare subțire, ca apoi să se termine cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre vișiniu. Era îmbrăcat într-un costum ca de cioclu, adică negru, iar cravata, musai roșie, era sucită trist spre dreapta; părea așa, ca o bănuială nedusă până la sută la sută. Înalt și subțire ca un plop canadian, călca puțin săltat și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
catifea de diferite culori, cu mobilierul adecvat pentru fiecare, avea un aer enigmatic dar și de măreție. După ce trecură prin câteva camere, au intrat într-un cabinet cu draperii grele purpurii, pereții tapisați cu atlas azuriu, pe jos persane groase vișinii, în care se îngropau picioarele până la gleznă. Pe masa grea de stejar, existau diverse ustensile de magie albă, baghete de lemn, cristal sau cuarț, cristale de pietre prețioase, casete, sipete, păpuși de ceară, săbii, eșarfe multicolore, jobene, mantii de toate
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Henț cu mâna, Sandule, henț cu mâna! Ah, ce-mi place cum sună... Să nu mă luați cumva cu pleonasmele, că mă mut la altă masă! Gore stă cu ziarul de sport În dreptul ochilor, tolănit pe scaun. Are o șapcă vișinie pe al cărei cozoroc stă scris Rapidulețul, gustul ciorbei, iar lângă scrumiera burdușită cu chiștoace se odihnește o bere pe jumătate golită. Gicu, care trăiește viața În roșu-albastru și suferă intens fiindcă Lăcătuș pare a-și face din nou bagajele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
v-aplaud; Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut. {EminescuOpIV 202} PUSTNICUL Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi și roze vișinii, Și ceruită strălucea podeaua Ca și-aurită sub lumine vii - Lumini de-o ceară ca zăharu - o steauă, Diamant topit pe-oricare din făclii. Argint e-n sală și de raze nins E aerul pătruns de mari oglinzi. Copile dulci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de scurtă durată. Am ajuns în cameră. De fapt, am deschis ușa, după care am închis-o brusc. Am rămas în fața ușii. Nu știam ce să fac. Nu aveam unde să mă duc. Camera era oribilă. O mochetă murdară, cândva vișinie, plină de pete solide ce parcă îi schimbau și structura, și care nu primea umbra mobilierului ori din cauza murdăriei, ori din cauza becului, prea slab chiar și pentru o cameră atât de mică. E clar că am rămas, dacă reușesc să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
teren românesc, cu ajutorul sufixului -iu < lat. -ivus, atât de la cuvinte de origine latină (arămiu, argintiu, auriu, brumăriu, cânepiu, cenușiu, fumuriu, ruginiu), cât și de la cuvinte de origine turcă (cafeniu, cârmâziu), greacă (stacojiu < stacoj „rac“ < ngr. stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit de toate limbile romanice, numai în română și în alte două limbi surori (un dialect al retoromanei vorbite în Elveția
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu siguranță nu o puteai caracteriza drept un „om cu apucături matinale”. Astăzi purta o pereche de pantaloni negri și evazați și, deși nu era deloc înaltă, pantofi sport și fără toc. În plus, o bluză fără mâneci de culoare vișinie, care lăsa să se vadă mușchii foarte bine conturați. Kara terminase un liceu unde arta și științele politice aveau prioritate asupra cultivării unui fizic armonios; dar, după absolvire, începuse să frecventeze o sală de fitness aparținând lanțului Gold’s Gym
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
autorii pieselor. Am adus vorba despre asta la prânz. — Mă întrebam... am început eu. Dacă piesa îl transformă pe soțul dumneavoastră într-un personaj negativ, poate este la fel de nedreaptă și cu alte personaje. Dădu din cap și își așeză vârfurile vișinii ale degetelor pe mâna mea. Sunteți un tânăr foarte isteț, domnule Wolfe. Piesa e un travesti. La fel și filmul. O știți pe mamă, nu doamna Frank, cealaltă, doamna van Pels, cea căreia îi spun doamna van Daan? Am încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-mi desființeze ființa... Căci după cum cred că se vede, sunt un cronometru cu mecanismul foarte delicat. De pildă - spuse Mariana care, aplecându-se peste mine îmi acoperi fața cu sânii ei micuți și abia ghiciți, ascunși sub bluza de mătase vișinie, - bunăoară dacă ai încerca să mă contrazici, firește că m-aș pierde, privindu-ți ochii verzi cu genele plecate de greutatea viselor, sau, ca de tigru, alteori, atunci când mă sperii cu ei. Sunt chiar momente în care vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe toată lumea, chiar și pe mine. Poate din pricina pianului de familie, poate din pricina iubirii a țipat și și-a sfîșiat bluza de spital două nopți la rînd, la 76 de ani, tot la Vitan BÎrzești, a ajuns acolo odată cu gîndacul vișiniu migrator, cu un an Înaintea bunicului. Se pare că au omorît-o colegele de salon, cu vreo cinci, șase pastile de diazepam. Nu mai puteau dormi. De la ea am rămas cu această năprasnică dragoste de semeni. CUPRINS Jurnal 4x4. În loc de epilog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari și negri și vârâte în papucii moi de pâslă vișinie, de-a latul încăperii celei mari, prin vestibul, către bucătărie. Deschide ușa după bunul ei obicei, încet și puțin, atât cât să-și strecoare trupul subțire, cu privirea mai mult în pământ, îngânând niște sunete care nu seamănă deloc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele când toți dormeau, își vâra cu atenție picioarele în papucii de pâslă vișinie, pe atunci noi, mergând în lung și-n lat de la dormitorul ei la bucătărie și înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească de lucrurile cărora le știa cu exactitate locul, speriată când ajungea în dreptul unui scrin sau fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pernele sprijinite de tăblia patului, privind lucrurile din jur, pe îndelete și îndelung, de parcă le-ar fi văzut prima oară sau trebuia să-și reamintească rostul lor. Neapărat cobora după aceea din pat, își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie, târându-i încet prin toate camerele, mergând la ferestre, pe rând, și privind în lumina fierbinte, ațâțătoare, plină de miresme, obositoare a orașului, oprindu-se în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de pâslă vișinie. Probabil au gândit același lucru, pentru că le tremurau în același fel buzele și au spus aceleași cuvinte, încercând s-o convingă să nu se sperie. Dar mai mult s-au înțeles din priviri și vorbele esențiale nici n-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
astea la un loc era ca și cum și le-ar fi spus din nou când o sprijineau de brațul și umărul tremurător, ea de o parte, Andrei Vlădescu de cealaltă parte, așteptând, răbdători, să-și vâre picioarele în papucii de pâslă vișinie și s-o conducă la baie. După care Andrei Vlădescu a închis ușa, lăsându-le acolo, dar așteptând la câțiva pași pentru drumul în sens invers și auzind toate zgomotele neputinței răbufnind și răsunând între pereții băii și șoaptele înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i povestească din gândurile ei - și era suficient s-o privești și să înțelegi. Alături de ea, pe aceeași terasă, lată și joasă, înaintând spre parcul neîngrijit, într-un șezlong identic, ședea altă femeie, pe umeri cu același fel de halat vișiniu, probabil o altă pacientă a clinicii. I l-a prezentat pe Andrei Vlădescu drept băiatul ei cel mic și cealaltă femeie l-a privit câteva clipe, apoi interesul i-a pierit și a continuat să povestească despre un doctor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]