6,708 matches
-
11. Când diferențierea a dispărut, nu mai rămâne decât să ne mulțumim cu mecanica sexuală: să practici sexul fără pasiune, sau mai rău, să nu îl practici deloc, să îl înlocuiești cu sexul virtual, cu obiecte, cu vid. Tot despre vid e vorba când am în vedere corpul virtual. Alienarea e mult mai gravă decât cea a personajelor din filmul Simone, care prezintă istoria unei actrițe virtuale perfecte (puțin din Meryl Streep, puțin din Audrey Hepburn). În realitate este vorba despre
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
Ele, ideile, doctrinele, sistemele filozofice, ele sînt vinovate de tot răul din lume și edificiile lor trebuie de îndată dinamitate. În linia unui nihilism enorm, ni se propune o alienare definitivă, deconstrucția, renunțarea, pentru ca, exclusiv cu un creier mai degrabă vid, să orbecăim pe superficia vieții, eficienți însă precari." (pp. 6-7). Ion Papuc este unul din cele mai pro-occidentale spirite pe care le știu. Este încredințat că locul României nu poate fi decît în Europa, dar o Europa curățată de formele
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
minte al) poeziei poate fi, practic, orice (ritmuri, cuvinte izolate, ori, dimpotrivă, sensuri cuibărite în "imaginația auditiv-verbală") și că factorii favorizanți ai creației pot fi simplul creion, o hârtie potrivită etc., Paul Valéry sesizează fericita consonanță cu acestea a unui vid ce atrage poezia ca realizare efectivă. Marius Ghica stabilește cu justețe conexiuni între acest vid ce captează, de fapt, plinul, adică forma poetică emergentă, și gândirea chineză ori versurile uimitoare ale poetului medieval Wilhelm IX de Aquitania. Invenția, alt concept
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
imaginația auditiv-verbală") și că factorii favorizanți ai creației pot fi simplul creion, o hârtie potrivită etc., Paul Valéry sesizează fericita consonanță cu acestea a unui vid ce atrage poezia ca realizare efectivă. Marius Ghica stabilește cu justețe conexiuni între acest vid ce captează, de fapt, plinul, adică forma poetică emergentă, și gândirea chineză ori versurile uimitoare ale poetului medieval Wilhelm IX de Aquitania. Invenția, alt concept operațional, ia în stăpânire, prin cuprindere, lumea, utilizând orice material, inclusiv durerea și negația. Ea
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
supradimensionat amenințător. Este viziunea unui atac de panică, a unui acces de agorafobie, o viziune deformată și iarăși întrebarea revine, este Erica o excepție sau în ea se trezește accidental această a doua vedere care alienează, care sesizează umbrele, inconsistențele, vidul existențial? Alienarea dublată de frică o determină pe Erica să cumpere de pe piața neagră un pistol - nu aceasta a fost reacția tipică a americanului de rînd după atacul de pe 11 septembrie, cînd cele mai bine vîndute au fost steagurile americane
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
așa... caută-n pădurea deasă doar un Prieten de mătasă... distanța, mai ales distanța de aș putea s-o țin! și javrelor umane le mai arunc un os, e ultimul și gata! mă înarmez cu bățul! cu inima strânsă parcurg. vidul adevărat. vidul fals. neutrinii. criptomnezii. comut la "școală"... multiplul autoportret al lui Duchamp cu pipa-i... împăcări. o componentă puternic africană. pigmentări. rarefieri. les âmes découragées de la vertu. să ocultezi. aveau dreptate (într-un fel). îi știi prea bine. la
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
-n pădurea deasă doar un Prieten de mătasă... distanța, mai ales distanța de aș putea s-o țin! și javrelor umane le mai arunc un os, e ultimul și gata! mă înarmez cu bățul! cu inima strânsă parcurg. vidul adevărat. vidul fals. neutrinii. criptomnezii. comut la "școală"... multiplul autoportret al lui Duchamp cu pipa-i... împăcări. o componentă puternic africană. pigmentări. rarefieri. les âmes découragées de la vertu. să ocultezi. aveau dreptate (într-un fel). îi știi prea bine. la ușă trebuie
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
apare decât pentru a dispărea în final, o formă totuși robustă, plină de energia care face să vibreze podeaua scenei atunci când crape-fantoma dansează bătând din picior. În nÜ regăsim, încă o dată, tensiunea dintre imaterial și material: pentru a întrupa imaterialul, vidul de substanță, crape (actorul) trebuie să stăpânească arta cântului și a dansului, a suflului și a mișcării. Al treilea și ultimul exemplu despre care aș vrea să vă vorbesc este cel al lui Kantor. Kantor ocupă un loc aparte în
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
compensator care face ca sufletul să rămână întotdeauna senin. Nefericirii în iubire i se opun frumusețea și înțelepciunea naturii, integral recuperabile prin intermediul poeziei. Poemul țărm este, în acest sens, un excelent exemplu: "vino la mare/ lasă-te lunii/ care de vid e// fii ca de sare/ peste păunii/ nopții lichide// oarbă-n culoare-i/ limba minunii/ ce ne divide// țărmuri pustii/ și poezii/ te țin în sine// stau mărturii/ coralii vii/ raiuri marine// va fi să vii/ sau să nu vii
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
riguros în limba franceză. De aceea, în versurile fără rimă, echivalențele lui Miron Kiropol tind spre perfecțiune. Spiritul poeziei Constanței Buzea este păstrat integral: "vino la mare (viens a la mer)/ lasă-te lunii (abandonne-toi a la lune)/ care de vid e (qui est faite de vide)// fii ca de sare (sois comme du sel)// peste păunii (sur les paons lesquel)/ nopții lichide (sont nuit liquide)" (pp. 58-59). Lucrurile se complică sensibil atunci când este vorba de poeme cu rimă. Înțelesul este
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
luciditate face Alexandru Paleologu diferența dintre dicteul automat al suprarealiștilor și absurdul pieselor lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu pe dicteul automat, ci pe automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât de suprarealiști. Scrie Alexandru Paleologu: "... ceea ce Ionescu știe este însă cu câtă luciditate necruțătoare a pătruns Caragiale alienarea, vidul, dezumanizarea, automatismul și proliferarea verbală, haosul logic. Primul act din
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât de suprarealiști. Scrie Alexandru Paleologu: "... ceea ce Ionescu știe este însă cu câtă luciditate necruțătoare a pătruns Caragiale alienarea, vidul, dezumanizarea, automatismul și proliferarea verbală, haosul logic. Primul act din Rinocerii atestă în modul cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și Eugen Ionescu. (...) nu e Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
care să stau prea multă vreme, și cum m-am mutat de peste douăzeci de ori în viața mea, și cum mesele mele de scris au fost de toate soiurile și improvizate, m-am obișnuit să scriu oriunde, atunci cînd fac vid în capul meu sau în momentul în care în capul meu se stabilește o ecuație de echilibru propice scrisului. Îmi amintesc de lecturi foarte intense pe care le-am avut chiar și în metrou. O anumită stare de urgență mă
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Tudorel Urian Ce se întâmplă cu lumea în care trăim? O întrebare care este/trebuie să fie pe buzele filosofilor, teologilor, politologilor, jurnaliștilor, intelectualilor cu adevărat responsabili. Confuzia de valori, lipsa de repere, consumismul, vidul spiritual, "conflictul civilizațiilor", "sfârșitul istoriei", atentatele teroriste, încălzirea globală și efectele ei, vulgaritatea generalizată, degradarea relațiilor umane la nivelul societății, criza familiei sunt obsesiile vremii noastre, temele care încing periodic opinia publică, terenul unor dezbateri aprinse în mass-media, simpozioane, colocvii
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
a Franței ar fi suferit de "absența unei puternice culturi filosofice, în cumpănă cu solida pregătire clasică". Excepție făcînd Taine, ceilalți critici francezi ar fi manifestat "tendințe de autodidacți", atrași de voga cîte unui singur curent de gîndire. în acest vid filosofic s-ar fi produs artificii ale unilateralizării. Sainte-Beuve a preconizat "un program arhitectonic, de istorie naturală, pentru clasificarea scriitorilor în familii de spirite". Brunetiere a adoptat o optică darwinistă, considerînd genurile drept un soi de specii naturale, Hennequin s-
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
poate exista un model universal al dezvoltării, ci numai modele alternative, instituțional specifice (Tașcu-Stavre, 2011, p. 22). Cu alte cuvinte, nu pot exista soluții miraculoase pentru depășirea problemelor de acțiune colectivă pentru că nici statul, nici piața nu lucrează într-un vid instituțional. Nu am să repet aici structura logică a demersului și nici concluziile parțiale ale analizei, ci am să fac doar câteva constatări, pe care le consider relevante în eventualitatea unor cercetări viitoare. Tind să afirm că meritul lucrării este
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
ce am vedea din alcătuirea lui secretă? celule ale trecutului în care înmuguresc, ca bacteriile necunoscute, clipe ale viitorului, hrănite cu sângele prezentului mai mult sau mai puțin inspirat. doar că timpul, aseptic, își păstrează aura abstractă, necontaminarea învelită în vid. nerv al universului, înfrigurat sau stors de arșiți, călătorește prin noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite în anotimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de zăpadă. ca infinitul într-un strop de ploaie nimeni și nimic nu moare, spun unii care-și închipuie că materia li se dezvăluie sibilinic. totul trece doar într-o altă viață, într-o formă neașteptată. aștept, așadar, clipa de vid, când din nou mă voi naște, secunda dinaintea primei respirații, când tot ce am fost într-un punct cutremurat se va contrage. strâmta vamă îmi va fi mamă, păcălind, pentru a câta oară, onesta moarte dantelată-n adâncul meu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tăcere absolută.“ Această probă de sinceritate, pe care o aflăm în Tratatul despre Sfânta Treime al lui Augustin (sfântul) (cartea a V-a, capitolul 9), dovedește că înțelesul noțiunii de cre dință, împreună cu tot câmpul ei semantic și teologic, este vid sau inventat și pe mai departe trăit cu investiții fatale. * În primii ani după Hristos, Pilat era considerat creștin în suflet, iar unul din textele de căpătâi ale primilor creștini era Faptele lui Pilat, text menționat până și de înverșunatul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
organizat, o formă de proprietate sau o investiție obligată să producă rezultate. Intelectualul, știm bine, este un individ care își ia iluziile drept adevăruri. Și cum se consideră vechilul unui spațiu ideologic nelaîndemâna oricărui muritor, în care timpul capătă identitatea vidului advers și domesticit, această „materie“ trebuie modelată organic, împotriva delirului, a oricărei deraieri care ar descalifica micul demiurg. Timpul, de altfel, este un argument în favoarea libertăților neintelectuale, un pierde-vară este mai avut în timp decât universitarul sfâșiat de obiective. În
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să faci altceva. Și Baconski începe să facă altceva ("o, anilor, anilor,/ Să vedem odată care pe care), care va-ncepe să se vadă, fără putința de a mai crede că este același, că scrie la fel, în Cadavre în vid (1969). Poezii mai scurte și mai directe, chiar dacă lumile din care vin au altfel de soare. "Nu mai vreau să zîmbesc, vreau să fiu" e despărțirea violentă, expresionistă, de convenție. De manierele care ne fac viața suportabilă și falsă. Și
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
derulării unui traseu absurd pînă la spectral al reificării umanului. Comicul lui Andresson ca și cel ionescian sau cel al lui Beckett sau, de ce nu, cel al lui Caragiale, mutatis mutandis, nu este deloc inocent. În el transpar angoasa și vidul existențial, astfel că întreg eșafodajul burlesc al regizorului se concretizează într-o fabulă de natură să ne proiecteze cu o cruzime latentă în mecanica maniacală a obișnuințelor și a căutărilor fără răspuns. Și încă un lucru, niciodată, în filmul lui
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
complet lipsită de orice afect. Tyrell se dovedește un Pygmalion derealizat în era supertehnologiei, creînd superoameni performanți dar constrînși genetic la o viață foarte scurtă. De aici și încercarea acestor ființe lacunare de a plomba compensatoriu un deficit constitutiv, un vid "existențial", de aici și somația tragică a unui carpe diem. Fotografiile exercită pentru aceștia un fascin special pentru un trecut pe care nu-l au, al unor amintiri care lipsesc. Prelevate din pînza îngălbenită a unor chipuri de femei de la
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
care este gara pentru cei doi. Ei înșiși simt și înțeleg că fuga de lume, ieșirea din timpul socio-istoric nu repre-zintă, în fond, o soluție. Rezistența individului, valoarea umanității lui se verifică și se măsoară la presiu-nea Istoriei, nu în vidul dinafara ei. Refugiul în grotă nu este absolut inocent, punând pe fruntea potențialei victime umbra complicității morale cu călăii: "Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini". Pe latura sa istorică
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări revin speriate/ la cuiburi care nu mai sînt" ( Se doboară un copac în pădure). Textul este emblematic pentru dispozițiile crepusculare ale poetului, atent la tot ce, în sine sau în juru-i
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]