1,712 matches
-
lateral de axul pieței, în timp cea biserica ortodoxă a fost amplasată pe axul central. În 1736 a început construcția "Catedralei episcopale romano-catolice", arhitect fiind vienezul Fischer von Erlach (fiul). Între 1745 și 1748 a fost construită în stil baroc vienez și catedrala sârbească. În 1754 a fost ridicată clădirea Prefecturii vechi (actualul "Palat Baroc"), fiind inițial sediul guvernatorilor civili ai Banatului. Atât în Piața Unirii cât și în Piața Libertății s-au păstrat o serie de clădiri din secolul al
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
clădirea fiind terminată complet abia în 1774. Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care era fiul lui Johann Bernhard Fischer von Erlach. Ambii au fost reprezentanți de seamă ai barocului vienez, Fischer von Erlach tatăl fiind arhitectul unui mare număr de palate din Viena. Printre realizările celor doi se numără și sala monumentală a Bibliotecii Naționale din Austria, proiect care a fost conceput de tată și realizat de fiu. Clădirea are
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Alecsandri, cât și spre strada Gheorghe Lazăr, prima fațadă fiind mai scurtă și mai bogat ornamentată, în timp ce a doua este mai lungă și mai sobră. Monumentul a fost construit între 1906-1908, stilul arhitectural fiind caracteristic acelor vremuri, Secession, o variantă vieneză a "Jugendstil"-ului. Arhitecții au fost Marcel Komor și Dezsö Jakab, doi elevi ai lui Ödön Lechner. Inspirația clădirii vine din motive ale folclorului maghiar. Ușile masive sunt decorate cu motivul albinei. Pe locul ambelor clădiri exista încă din a
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
în 1809, între malul drept și cel stâng era o distanță de patru până la cinci kilometri, însă insulele ocupau o mare parte din acest spațiu. Spațiul întins și deschis dintre Aspern și Essling practic nu mai există. Odată cu dezvoltarea aglomerației vieneze, ruta care leagă cele două sate este încadrată de case aproape pe toată lungimea sa. Cu excepția celor două căi ferate care traversează câmpia Marchfeld, ea nu s-a schimbat aproape deloc până astăzi. Majoritatea satelor din această câmpie există și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
profesori pe Grigore Cobâlcescu și Petru Poni. În septembrie 1894, își ia licența în științele naturale, iar în toamna anului 1895, obținând, prin concurs bursa „Vasile Amandachi” acordată de Academia Română, pleacă la Viena, în vederea specializării în geologie si paleontologie. Universitatea vieneză, centru recunoscut al geologiei europene la acea vreme, dominat de figura marelui geolog Eduard Suess, i-a oferit lui Simionescu condiția ca, printr-o muncă susținută, să-și poată prezenta, la 21 Iulie 1898, teza de doctorat cu titlul "Uber
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
al țării lor de origine. Specifice stilului brâncovenesc sunt și tablourile votive. De la Mănăstirea Hilandar se mai păstrează câteva obiecte de patrimoniu, primite în dar: o cădelniță suflată în argint în filigran, un potir inscipționat, un relicvar ornamentat după stilul vienez conținând oseminte poate din osuarul mănăstirii, o candelă de la 1856, câteva file dintr-o evanghelie în limba greacă, iar la Muzeul Mitropoliei Olteniei se află o cruce din lemn ferecată în argint. Consolidarea structurii de zidărie se impune ca primă
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Biserică Reformata cu Cocos (în ) este un monument istoric și de arhitectură, operă a arhitectului Károly Kós. Edificiul a fost construit în anii 1913-1914 în stilul Secesiunii vieneze. Se află situat pe strada Moților nr. 84, în municipiul Cluj-Napoca. Turnul sudic al bisericii este decorat la vârf cu un cocos, de la care provine și numele edificiului. Până în secolul al XIX-lea pe locul actual al bisericii de astăzi
Biserica cu Cocoș din Cluj () [Corola-website/Science/303670_a_304999]
-
Mocod, inclusiv văile laterale Rebra, Sălăuța, Zagra. Certificatul de naștere al comunei Măgura Ilvei este datat cu anul 1762, odată cu Ilva Mare, așa cum reiese din consripția militară din anul 1763/64, privind localitățile militarizate din Valea Rodnei de Curtea -Imperială Vieneză în cursul anului 1762. Localitățile de pe Valea Ilvei s-au constituit ca unități administrative separat de Maieru, Ilva Mare și Rodna, în condițiile favorabile militarizării Văii Rodnei. Măgura era numită în vorbirea populară "După Măgură", pentru că măierenii așezați aici cu
Comuna Măgura Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310231_a_311560]
-
științifice moderne (Karin Knorr-Cetina, Bruno Latour), care urmărește să cerceteze comportamentul de cercetare real al savanților în laborator și în afara lui. Astfel, datele obținute prin această observare și analiză contrazic vehement presupunerile științifico-teoretice clasice ale lui Popper sau ale Cercului vienez despre natura cercetării științifice. Constructivismul merge mai departe și respinge teza falsificaționismului, potrivit căreia modificările în curs de desfășurare ale tezelor falsificate duc la o apropiere asimptotică către realitate. Relativismul consideră paradigmele științifice drept o chestiune de credință, aceste paradigme
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
în limbaj politic și juridic, a fost numită "Cisleithania", adică, din perspectiva celor de la Viena, țara de dincoace de râul-graniță Leitha. "Ungaria regală" era cunoscută în limbaj administrativ ca "Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan" sau, tot din perspectivă vieneză, ca "Transleithania". Termenul "Austria" ("Österreich") ca termen global pentru regiunile cisleithanice a fost introdus pentru prima dată ca denumire oficială în 1915. Apelativul literar "Kakania", imaginat de Robert Musil în romanul „Omul fără însușiri”, derivă de la prescurtarea k.u.k
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
proprietăți și de a continua stăpânirea națiunilor nemaghiare ale Ungariei. Negocierile cu Regatul Ungariei asupra Compromisului au fost încheiate la începutul anului 1867. În 17 februarie 1867, Francisc Iosif I a numit noul guvern maghiar sub conducerea contelui Andrássy. Negocierile vieneze au fost încheiate o zi mai târziu. În 27 februarie 1867 a fost reinstaurată Dieta Ungariei. În 15 Martie, contele Andrássy și guvernul său din Buda au depus jurământul de credință împăratului Francisc Iosif I. Concomitent au intrat în vigoare
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
popoare și granițe, era însă adesea amestecată cu politică modernă, care aparent acorda atenție dorințelor poporului, dar care în realitate nu era decât o mască, o formă goală de conținut. Istoricul Gary W. Shanafelt admite că, pe lângă toate deficiențele diplomației vieneze, în situația Primului Război Mondial, în contextul pasiunilor acestui război și al ireconciliabilelor probleme ale naționalităților Austro-Ungariei, nici măcar abilitățile unui Metternich nu ar fi ajuns, fie printr-o întoarcere a armelor pe front, fie printr-o retragere din război și prin adoptarea
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
1914, compania a transportat, printre altele, 101.670 emigranți din Austro-Ungaria în Statele Unite. Avântul economic al Monarhiei Dunărene este legat în special de numele lui Francisc Iosif I, care poate fi citit, ca mai demult, pe inscripțiile multor mărețe clădiri vieneze construite în vremea lui. După ce în 1857 împăratul a ordonat demolarea fortificațiilor medievale ale Vienei, s-a făcut loc pentru un bulevard care să înconjure în întregime centrul orașului. De-a lungul acestui bulevard terminat în 1865 și numit Ringstraße
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
importante cercetări făcute de Sigmund Freud, în timp ce preda la facultatea de medicină a Universității din Viena, au avut loc în jurul anului 1900. Pe tărâmul artelor vizuale, Gustav Klimt s-a dezvoltat din pictor decorator al "clădirilor de pe Ringstraße", dincolo de secesiunea vieneză, într-un premergător al picturii moderne. Retragerea împăratului i-a permis arhitectului Adolf Loos să construiască în anul 1910, exact în fața intrării baroce în curtea interoară a Hofburgului imperial, disputata lui primă clădire de locuit lipsită de ornamente și decorații
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
drept „capitala muzicii”, Viena a ocupat, ca mai înainte, o poziție preponderentă și influentă atât în domeniul muzicii culte (în special în muzica orchestrală, prin compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler și Richard Strauss), cât și în muzica ușoară (valsul vienez al dinastiei Strauss, opereta vieneză a lui Johann Strauss (fiul) și a lui Franz Lehár). În ultimii ani ai Monarhiei austro-ungare, Arnold Schönberg a dezvoltat muzica atonală, prin care a devenit unul dintre cei mai influenți și mai cunoscuți compozitori
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
ocupat, ca mai înainte, o poziție preponderentă și influentă atât în domeniul muzicii culte (în special în muzica orchestrală, prin compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler și Richard Strauss), cât și în muzica ușoară (valsul vienez al dinastiei Strauss, opereta vieneză a lui Johann Strauss (fiul) și a lui Franz Lehár). În ultimii ani ai Monarhiei austro-ungare, Arnold Schönberg a dezvoltat muzica atonală, prin care a devenit unul dintre cei mai influenți și mai cunoscuți compozitori ai secolului XX. Istoria filmului
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
și 1811 și a fost dedicat Arhiducelui Rudolf von Habsburg-Lothringen, patronul și elevul lui Beethoven. Premiera concertului a avut loc pe 28 noiembrie 1811 la Gewendhaus în Leipzig sub bagheta lui Johann Philipp Christian Schulz, solist fiind Friedrich Schneider. Premiera vieneză a concertului a avut loc pe 12 februarie 1812 în interpretarea lui Carl Czerny, un alt elev al lui Beethoven. Numele de "Imperialul" nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni. În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
Rebreanu în regia lui Liviu Ciulei. Pictează în Sibiu și Sighișoara. 1971 - Participa la salonul pictorilor și sculptorilor din București organizat la Ateneul Român. 1972 - Face scenografia la spectacolele "Patru oameni fără nume" de Radu Bădilă și "Povestiri din pădurea vieneza" de Ödön von Horwath. Participa la Salonul de Pictură și Sculptură dedicat celei de-a 25-a aniversări a Republicii. 1973 - Deschide o expozitie personală de pictură la Galeria Simeza - catalogul expoziției este semnat de Traian Stoica. Primește ordinul "Meritul
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
înalte din capitala moravă Brno, desenul a fost principalul său hobby încă din copilărie. El a realizat picturi decorative în Moravia, în principal decoruri de teatru. În 1879 s-a mutat la Viena pentru a lucra la o mare companie vieneză ce realiza decoruri de teatru, timp în care și-a continuat educația artistică la nivel informal. Atunci când un incendiu a distrus afacerea angajatorului său în 1881, el s-a întors în Moravia și a lucrat în mod independent ca pictor
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
relansata sală TNO (închisă după incendiul din 2005), într-o formulă mai restrânsă (cu doar 260 de locuri), dând astfel posibilitatea artiștilor TNO de a-si relua activitatea la sediu. Reprezentant de frunte al ultimei perioade de glorie a operetei vieneze, Emmerich Kálmán a rămas în sufletul tuturor prin felul armonios și original în care a îmbinat acordurile suave ale muzicii sentimentale austriece cu ritmurile energice ale Ungariei natale. Opereta Contesă Maritza (creată în 1924) este una dintre cele mai îndrăgite
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
fost în Austria sunt desenele care au rămas istoriei cu peisajele realizate în împrejurimile Vienei, Linz-ului (Mathausen) și a zonei montane a regiunii Salzkammergut (Gmunden și Hallstadt). În opinia lui Ionel Jianu, singurele documente certe care au rămas din perioada vieneză a artistului, sunt cele păstrate în mapa cu lucruri netrebuincioase care s-a găsit în anul 1901 la biblioteca vechii Academii Române. Din studierea acestora, au rezultat două concluzii: prima, că Iscovescu se ducea prin târguri și orășele de provincie
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Austria șapte ani. Cum, niciunul dintre biografi nu au precizat sursele care să indice cu certitudine astfel de informații, este de presupus că Ionel Jianu să fi pomenit anul 1839 ca plecare la Viena deoarece a făcut în expunerea vieții vieneze a artistului ipoteza ca Iscovescu a locuit permanent la Viena până în anul 1845 când s-a întors în Banat de-a lungul Dunării și a realizat în același an portretul lui Gherasim Olaresku Chierna. Dan Grigorescu, a socotit perioada de
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
II-lea, Împărat Roman, Mariei Carolina, regină a Neapolelui și a Mariei Antoinette, regină a Franței. A fost al optulea copil al împărătesei Maria Tereza și a împăratului Francisc I. Născută la palatul imperial Hofburg, ea a crescut la curtea vieneză a habsburgilor. Ca și frații ei, ea avea întrevederi dese cu mama ei. Maria Amalia, ca toate surorile ei, a fost educată în principal pentru a fi o soție ideală, a luat lecții de artă și cum să fie ascultătore
Arhiducesa Maria Amalia a Austriei () [Corola-website/Science/317789_a_319118]
-
ale unor concerne industriale din Europa și în Oravița a luat naștere o filială a concernului Autoliv care se ocupă de sistemele de siguranță a pasagerilor (volane, centuri de siguranță). Clădirea Teatrului din Oravița a fost construită în stil baroc vienez în anii 1816-1817. Calea ferată Oravița - Baziaș a fost prima cale ferată construită pe cuprinsul României, dată în funcțiune la 20 august 1854. În prezent linia mai este funcțională doar pe sectorul Oravița - Iam. Calea ferată Oravița - Anina este una
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]