1,701 matches
-
uzând de mijloacele istoriei, sociologiei, psihologiei etc., deci ale științei, în paralel cu decuparea din opere literare a reflectării lor artistice. Rezultatul, de fiecare dată, nu e numai surprinzător, ci și tulburător, ca, bunăoară, în cazul suicidului, a cărui particularitate vieneză, una din ele, e numărul mare de personalități ilustre care au recurs la el într-o perioadă relativ scurtă. Recitesc cele scrise până aici și constat că n-am reușit decât să enumăr descriptiv și simplificator câteva excelente eseuri care
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
Cu totul recent, la Ateneu, în compania colegilor filarmoniști, a dirijorului Jin Wang, ne-a dăruit una dintre primele lucrări concertante ale instrumentului său, Concertul pentru clarinet și orchestră de Frantisek Kramar, lucrare ce aparține zonei stilistice a casicismului muzical vienez și prezentată în primă audiție la Filarmonică. Se poate spune că Aurelian Octav Popa supraviețuiește prin muzică, cu un entusiasm, cu un farmec ce constituie apanajul celor aleși. Șase decenii de activitate profesională constituie pentru compozitorul Dan Mizrahi traiectul unor
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
acel clișeu comunist privind evazionismul moral și edulcorarea burgheză a expresiei, uitîndu-se un lucru esențial, și anume acela că disprețuitul pictor este reprezentantul unic al unui anumit gen de simbolism tardiv, în care intră și o interesantă componentă de secession vienez. Ceea ce Loghi oferă privitorului prin pictura sa atît de specială, nu este un simptom al neputinței, așa cum cred încă mulți exponenți ai realismului socialist adormit, ci o viziune proprie asupra lumii într-o perspectivă estetică pe deplin asumată. Alte surprize
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
Cînd, în vara lui 1870, Macedonski ajungea la Viena cu gîndul de a urma acolo cursurile Facultății de Litere, Eminescu se afla deja de cîteva luni în capitala Imperiului, aspira avid cultura germană și cultura universală, profita de fiecare zi vieneză. S-ar zice că respingerea reciprocă a avut loc chiar atunci. Cunoscător doar aproximativ al limbii germane, Macedonski părăsește curînd Viena într-o opțiune concomitent geografică și simbolică: după doar cîteva luni, el lua drumul Italiei, al Sudului și al
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
o opțiune concomitent geografică și simbolică: după doar cîteva luni, el lua drumul Italiei, al Sudului și al latinității, alegînd boema strălucită și fără de griji, pe care o va practica pînă în 1872, anul în care Eminescu își înceta stagiul vienez. În decembrie 1870, Macedonski trimitea la Sibiu,pentru a fi publicată, poezia sa de debut Dorința poetului. Cîteva luni mai devreme, tot printr-o scrisoare de la Viena, sosea la Iași - adresată redacției "Convorbirilor literare" - poezia tînărului debutant necunoscut intitulată Venere
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
gândim la Adolph von Menzel, prin asemă narea pe care o găsim cu interioarele baroc în care-și desfășoară acesta întregul arsenal de reconciliere cu realitatea. Am putea să notăm aici că biografia lui Gheorghe Fikl provine dintr-o descendență vieneză, că atmosfera Timișoarei vechi, dar și a Clujului în care și-a pornit educația plastică, sunt suficiente motive să credem că a fost amprentat de scenariul baroc al unei existențe cândva strălucitoare. De altfel, pânzele sale au ca motiv permanent
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
făcându-mi semne pe care în cele din urmă le-am priceput -, îmi oferise astfel ultimele rodii care crescuseră pe insulă, înainte de a fi înghițită de ape... * Dunărea este mai întâi albastră, dacă va fi fost vreodată, ca-n valsul vienez, nemuritorul, în desuetudinea lui. Intrând însă la noi, fluviul descrie cert o acoladă, iscălindu-se pe teritoriul României cu o parafă de hrisov vechi, străduindu-se să imite semnul „Pi". Ca și cum înainte de a tăia, inginerește, Carpații Meridionali, și-ar fi
Insula scufundată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6035_a_7360]
-
Michael Roll, mai tânărul lor coleg Yundi Li, pianistele Katia și Marielle Labeque, mult mediatizata clarinetistă Sabine Mayer, violoncelistul Antonio Meneses, membrii Cvartetului de coarde „Fine Arts”, dirijorii Antonio Pappano, Adam Fischer și Franz Welser- Möst, actualul director al Operei vieneze, violoniștii Vadim Repin, David Garrett, Isabelle Faust, Mihaela Martin... Alte evenimente? Este cu totul captivant ciclul de momente susținute sub genericul „Enescu și contemporanii săi”, anume evoluțiile camerale ale unor minunați coechipieri, Mihaela Ursuleasa și Patricia Kopatchinskaja, Luiza Borac și
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
Radu Lupu... E drept, o asemenea structură, cum este actuala ediție, nu e ușor de echilibrat; o face cu mare abilitate directorul executiv, domnul Mihai Constantinescu. O face cu anume diplomație directorul artistic, domnul Ioan Holender, fostul director al Operei vieneze. După numeroase insistențe, „Concursul Internațional George Enescu” s-a îmbogățit cu o secțiune nouă, cea de violoncel; dar lipsește încă cea de canto, secțiune care ar pune în lumină cântul cultivat promovat încă de la primele ediții, anume cultura în zona
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
recunosc, un veritabil spirit colocvial de cordială comunicare a dominat evoluția celor trei pianiști muzicieni ai familiei Valentin Gheorghiu; alături de Roxana, de Valentina Gheorghiu, maestrul Valentin menține în continuare nivelul unei adresări de emoționantă consistență artistică. Bună dispoziție, muzică predominant vieneză de sensibilitate romantică, un fermecător spectacol violonistic, a oferit Gabriel Croitoru în compania fiicei sale Simina, un program adresat unui public larg, participativ. Tineri ce acced spre zonele înalte ale profesionalismului, ale maturității artistice, se dovedesc a fi membrii Cvartetului
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
Viktor Ullmann s-au născut în ultimii ani ai secolului al XIX-lea; amândoi au fost elevii lui Arnold Schönberg, părintele avangardei secolului XX, părintele atonalismului și al serialismului, sisteme de creație ce au marcat estetica expresionistă a noii școli vieneze a secolului al XX-lea. Inițiatoarea proiectului, doamna Heidemarie Ambros, mărturisea că are „misiunea de a-l aduce pe compozitorul Norbert von Hannenheim înapoi, la el acasă, la Sibiu”. În adevăr, Hannenheim face parte din comunitatea sașilor aduși aici cu
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
din Roșia, la sinagoga din Făgăraș, la cea din Brașov, la Muzeul de Artă din orașul de la poalele Tâmpei, un altul la Biserica Neagră, concerte pe parcursul cărora creații ale compozitorilor amintiți au fost juxtapuse momentelor importante, cunoscute, ale literaturii clasicismului vienez, unor importante pagini beethoveniene, de asemenea marilor creații ale muzicii secolului XX, lucrări datorate lui Arnold Schönberg, unor compozitori actuali din România, cum este eruditul maestru Hans Peter Türk, totul a definit atmosfera unui climat evocator al normalității, climat de
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
larg context european. „Diversitate în consens și nu nivelare a valorilor”, ne spun constituțiile europene. Nu ne europenizăm cu sporită grăbire lipind unde este cazul și unde nu, titulaturi în limbi de mare circulație. Valsuri și polci din repertoriul predominant vienez al secolului al XIX-lea au încântat un public numeros care - mirare mare? - nu s-a arătat jenat de faptul că programul susținut de Orchestra Națională Radio, de dirijorul Tiberiu Soare, nu a inclus nici măcar un singur opus românesc. În
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]
-
identitate” europeană a veacului XVI, desfășurând ghemul poveștii sale simultan în mai multe direcții, dar pe o axă comună: dinspre margini spre centru, orientând călătoria mamei dinspre marginea sălbatică (Transilvania) înspre centrul civilizat (Viena), și apoi din nou dinspre centrul vienez (de astă dată pustiit de ciumă) înspre extremitatea portugheză, prin călătoria copilului elefant spre turnul de la malul mării. Se pot spune multe despre referințele (José scriind călătoria elefantului este înghițit în „dulcea” poveste, nu lipsesc fascinația buzzatiană a deșertului, personajele
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
fără a permite accesul mass-media la reuniune, despre cum ar putea crea o Europa a națiunilor, strâns legată de Moscova, despre stoparea "lobby-ului satanic al homosexualilor" și restabilirea vechii ordini, date de Dumnezeu. Tema oficială a fost istoricul Congres Vienez, care în urmă cu exact 200 de ani, prin fondarea "Sfântei Alianțe", a adus continentului "un secol al liniștii relative și al echilibrului geopolitic", cum s-a scris în invitație. În realitate, s-a vorbit puțin despre istorie și mult
Naționaliștii europeni și ruși, întâlnire de taină la Viena. Ce vor să facă cu Europa by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54089_a_55414]
-
de birouri. Au fost învinse de o singură lege, cea a pieței. Ziua de Cluj arată cum au murit brandurile românești. 1. Fabrica de mobilă clasică, din lemn masiv, Libertatea Și-a început activitatea în 1870 ca producător de piane vieneze, fiind întemeiată de meșterul vienez de piane Franz Triska. După 100 de ani a produc mobilă clasică, din lemn masiv, și a exportat în peste 20 de țări. În anul 2010, după 140 de ani de funcționare, fabrica a fost
Cum au murit brandurile românești: Clujana, Ursus, Libertatea, Flacăra by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/51151_a_52476]
-
de o singură lege, cea a pieței. Ziua de Cluj arată cum au murit brandurile românești. 1. Fabrica de mobilă clasică, din lemn masiv, Libertatea Și-a început activitatea în 1870 ca producător de piane vieneze, fiind întemeiată de meșterul vienez de piane Franz Triska. După 100 de ani a produc mobilă clasică, din lemn masiv, și a exportat în peste 20 de țări. În anul 2010, după 140 de ani de funcționare, fabrica a fost închisă de Sorin Dan, proprietarul
Cum au murit brandurile românești: Clujana, Ursus, Libertatea, Flacăra by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/51151_a_52476]
-
fructe confiate. În fiecare zi alcătuia o listă de bunătăți pentru familie și în fiecare seară îi ducea pe câte trei, patru dintre ei la teatru, să vadă Ingomar sau Doamna cu lei. Buzunarele paltonului îi erau doldora de ciocolată vieneză, pe care o oferea invitaților săi, în timp ce buzunarele pantalonilor plesneau de monede de aramă și de argint. Cumpăra daruri pentru toată lumea; și-a schimbat aspectul camerei, a formulat dispoziții în scris, a răsturnat ordinea cărților în bibliotecă, cerceta tot felul
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
se îndreaptă spre operă și nu spre biografie. Muzica lui Schubert e pe atît de magnifică, pe cît de plicticoasă i-a fost viața și ți-ar trebui o patologică înclinație spre exagerare ca să faci din efemera biografie a compozitorului vienez o epopee captivantă, presărată cu aventuri ilicite. Schubert a trăit puțin și cu precădere retras, cu o notorietate mărginită mai curînd la cercul prietenilor, potriveala ingrată a istoriei respectînd clasica regulă că, în materie de lauri, gloria vine postum. În
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
era neprotocolară și consta în recitaluri, dans, mîncare și băutură. Stampele și gravurile din epocă redau cu fidelitate detaliile întrunirilor, un ochi expert ca al lui Gibbs putînd identifica fiecare personaj din anturajul lui Schubert. Participanții aparțineau cu precădere aristocrației vieneze și numărul lor varia de la cîteva zeci pînă la o sută, farmecul întîlnirilor dînd naștere chiar unei vorbe de spirit ce circula în epocă: „mă tratez cu o Schubertiadă din cînd în cînd“, cum notează Kupelwieser în 1928. Schubert a
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
și devenit preot practicant, exponent totodată al avangardismului celui mai îndrăzneț. Este scriitorul și regizorul original Ion Cărmăzan, fratele talentatei (și frumoasei!) poete șaizeciste Vera Lungu. Este Ioan Holender, omul de teatru timișorean care a condus zeci de ani opera vieneză. Și sunt mulți alții, poeți, artiști plastici, actori, consonanți sufletește cu Petre Stoica, antrenați să ilustreze, ca și el, aspirația intelectuală și morală către eurocentrism. Nu doar ca bănățeni au făcut-o, dar nici fără legătură cu această determinare. Pentru
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
a intronat cultul muncii, cultul muzicii drept mijloc de socializare, de apropiere între oameni; așa cum, în diocezele romano-catolice, filiera latinității a contribuit la cultivarea unei anume subțirimi de natură aristocratică a spiritului, aspect pe care îl dovedește prioritar mediul intelectual-artistic vienez, spre exemplu. Astăzi, contrar unei atitudini distant aristocratice îmi pare a se orienta suflul cel nou pe care îl aduce secolul XX, după primul și mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial; mă refer la democratizarea relației dintre
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
conduși prin muzee de la un tablou la altul, urmărind explicații ale profesorilor, ale ghizilor, grupurile de studenți urmărind în fața unui grup statuar o anume tematică, sunt aspecte ce constituie în ansamblu un fapt cotidian. Am aflat cu uimire că palatele vieneze, de asemenea, sediile somptuoase ale celor aproape trei zeci de sectoare ale orașului, dispun împreună de aproximativ 300 - da, trei sute! - de săli publice de concert în care se cântă periodic. Totul ne dezvăluie existența unui sistem coerent de a transfera
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
însă redat cu maximă fidelitate. Cu totul recent, cu câteva săptămâni în urmă, la Berlin, în partea istorică, de est, a orașului, la Opera de Stat de pe bulevardul "Unter den Linden", am avut prilejul de a asista la premiera operetei vieneze Liliacul de Johann Strauss. Faptul că directorul artistic al instituției este, de ani buni, Daniel Barenboim, faptul că Zubin Mehta se afla la pupitrul dirijoral al producției, aduceau garanții importante. Din punct de vedere muzical spectacolul era absolut valabil; lipsea
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
Johann Strauss. Faptul că directorul artistic al instituției este, de ani buni, Daniel Barenboim, faptul că Zubin Mehta se afla la pupitrul dirijoral al producției, aduceau garanții importante. Din punct de vedere muzical spectacolul era absolut valabil; lipsea, poate, savoarea vieneză a muzicii. Din punct de vedere scenic, regizorul Christian Pade a încercat o translație în contemporaneitate; realizarea se dovedește a fi sărăcăcioasă, stearpă, lipsită de imaginație. Mai mult decât atât, momentele centrale ale spectacolului, balul oferit de prințul Orlofsky, feeria
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]