590 matches
-
precum salvarea animalelor - de companie sau nu - rămase izolate la înălțime sau căzute în spații subterane deschise, dar și înlăturarea pericolului provocat în unități publice, parcuri, locuri de agrement de către animale - domestice și sălbatice - sau insecte (roiuri de albine sau viespi). „Salvo“ s-a dezvoltat continuu, numărul membrilor ajungând de la 14, cât număra la început, la 43 în prezent. Există în momentul de față o echipă de cercetare-căutare pe cursuri de apă, echipa de salvare la înălțime, echipa de cercetare canină
Agenda2005-36-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284161_a_285490]
-
lumea materială de sus, și vede cum coprul cu răni precum cele ale lui Lazăr, trupul său, odată perfect, acum se divide în monade. Ca într-o inginerie genetică. Miliarde și miliarde de femei pe nume Martina Sâmbure, stau ca viespii în fagure, în nava fostei basilici cisterciene. Cuminți, la locul lor, sunt și relicvele. Undeva, în fundal, s-a trântit o ușă și magia dispare brusc. Martina a revenit la starea inițială. Este un pic obosită, îi este greață, încolo
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
devenit-a fund... [Geminae frontis...]) etc. Ar mai fi de observat că pe tulpina împrimăvărată a epigramei, Ion Pachia-Tatomirescu a altoit exemplar nu numai autoepigrama (supra), ci și epitaful: Pe-al meu mormânt zac multe oale sparte - / că doar de viespi în viață-avusei parte ...! («Epitaful epigramistului Ioan Viespan» / Ion Pachia-Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 134). Tot în revista Tim 17 (nr. 2, 27 februarie 1990, p. 8), Ioan Viespan, adică Ion Pachia-Tatomirescu, publică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
noastră, vagonul părea pustiu. M-am prins de bara ruginită și, ca-ntotdeauna, am făcut un salt grozav. Pe culoar un iepure c-o tașcă verde după gît m-a privit uluit. Am intrat în compartiment, era cald, se auzeau viespile ce-și agățaseră fagurii în plasele de bagaje rupte și parfumate. De pe insulă nu venea nici un zgomot. M-am așezat pe burtă și-am așteptat așa pînă seara. Pe urmă m-am dat jos, m-am scotocit prin buzunare, am
Adio, Robinson Crusoe (6) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15711_a_17036]
-
pasta uscată la gura tubului nu mai e cald colțul mesei nici litera nici cuiul care se înfige în perete într-o totală anestezie nu mai zic pasăre mașină de tocat zic și amestec cărțile mama avea o talie de viespe i-am tăiat-o cu foarfeca eu și tu și balotul vesele clopote la biserica neagră eu și tu și intenția între noi un balot căruia nu-i ghicești conținutul ca un fîlfîit bezmetic în tunel nufărul pune alt lac
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
prin trup sub privirile îngerilor - stăteam cu tine în pat ca într-o mare liniștită peștii, ne înveleam cu aceleași mîini, trăiai din trupul meu, trăiam din trupul tău, în jurul nostru pluteau păsările și ciuguleau, ca într-o grădină cu viespi, roi după roi, nici zi, nici noapte, nici somn, nici trezie, de parcă în fiecare zi moartea pleca supărată că nu poate croi prin sîngele nostru albie învolburată de Styx, o jucam la bănuț, eram la fel de buni ca ea cînd mocnea
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
am izbăvit din mîna lui Balac. 11. Ați trecut Iordanul, și ați ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat împotriva voastră: Amoriții, Fereziții, Cananiții, Hetiții, Ghirgasiții, Heviții și Iebusiții, i-am dat în mîinile voastre, 12. am trimis înaintea voastră viespe bondărească, și i-a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împărați ai Amoriților: nu cu sabia, nici cu arcul tău. 13. V-am dat o țară pe care n-o munciserăți, cetăți pe care nu le zidiserăți, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
bar trendy din Cartierul European, unde eșuaserăm, Le Goupil en Chaleur. Zvâcnind din șolduri pe ring, menada ne privea, și amândoi am ridicat paharul spre ea, rânjind. A venit direct, traversând mulțimea stroboscopică într-o impecabilă linie dreaptă, ca o viespe nocturnă. — Vă uitați la mine, zice, pronunțând cu accentul ăla italian care te mișcă în șale. — Semeni cu o dansatoare etruscă, îi strig, deși, așezat cum eram, aveam fața la nivelul pieptului ei. Nu înțelegea ce țipam, dar o privea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de secundă, suficient însă ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
goi zac în nisip tăcuți, ca-n propria lor cenușă. În joc cu piatra cîte-un val și-arată solzii de pe pântec. Între slavă și veninuri mă-ncearcă boală ca un cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strânge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mână crispată, amarnicul spin. Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. Din Hades cântând privighetorile vin, s-așază pe masă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de aur, mici zei de apă, luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ochii, de minunile și semnele, de mîna tare și de brațul întins, cu care te-a scos Domnul Dumnezeul tău. Așa va face Domnul Dumnezeul tău, tuturor popoarelor de care te temi. 20. Domnul, Dumnezeul tău, va trimite chiar și viespi bondărești împotriva lor pînă la deplina nimicire a celor ce vor scăpa și se vor ascunde de tine. 21. Să nu te înspăimînți de ei; căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare și înfricoșat. 22. Și Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
înfășoare vietatea, iar în final a reușit. În altă zi, un copil dorise să-i strice pânza și așa a și făcut; seara, păianjenul s-a ambiționat și a început să își repare pânza. Pe parcursul anului, l-au atacat călugărițe, viespi, albine, alți păianjeni, dar el le-a ținut piept, ba chiar pe unii i-a și mâncat! La începutul iernii, el era mai mare decât un capac de sticlă; scăpase din multe primejdii și se dovedise a fi puternic. Vântul
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
mine. Venea seara și-mi dădea cu pietre-n geam. Și io aveam niște cozi lungi împletite și-mi făcuse mama-mare o rochie din postav bleumarin cu năsturași albi și guler cu broderie spartă. Și aveam, mamă, o talie... De viespe, nu alta! Și mă strecuram afară, în spatele casei, să ne pupăm. Că pe vremea mea asta făceau tinerii. Acum... Și ne mai vedeam duminica la biserică. Mergeam, ăștia tinerii din sat, să cântăm în cor. Da’ de cântat ne ardea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
strig: voi sunteți de vină Că nu pot fi cum aș dori, ci doar eu însumi. Soarele izbea-n carte păcatul cel dintâi. Și-adesea, când în iarbă răsuna amiaza, Îmi închipuiam cum noi doi, cu vina mea, Călcam o viespe sub mărul raiului. Norii Nori, norii mei grozavi Cum bate inima, ce jale și regret al țărânii Nori, nori albi și făr’ de slovă, Mă uit la voi în zori cu ochii plini de lacrimi Și știu că mă mână
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
vârfurile plopilor plini de puf și crenelurile morii Dîmbovița), cu fața ei subțire ca a mea și cu pielea moale, vorbea mai mult pentru sine, atentă în interior, vocea amestecîndu-i-se cu cântecele guguștiucilor și cu parfumul verii. Înfundam câte o viespe în miere și o priveam cum se zbate acolo, greoi, cu o bulă de aer rămasă între fălci, pe când mama povestea veșnicele ei povești, copilăria ei la țară, cu "tătica și mămica" pe care-i visa aproape-n fiecare noapte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu nuanțele, și aproape și gustul de cireașă putredă, de fistic fistichiu, de naramză, cu pipăitu-ntre degetele pleoapelor de covor persian, cu forma lor florală și avântată, cu cozile lor de rândunică, cu ochii lor de păun, de dihor, de viespe, de păcătoasă și de nevăstuică, aripile întreceau în ape și răsfrângeri până și crinii câmpului, care nici nu torc și nici nu țes, dar, de la Matei citire, sânt îmbrăcați mai măreț decât Solomon în toată slava sa. Pretutindeni, pe toată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în bucătărie, am avut impresia că intru într-o hrubă sinistră. În umbra adâncă mama părea o țigancă uitată pe un scaun, lângă aragazul ei, toată întunecată și transpirată, în afară de globii ochilor, care prindeau învălătucirea orbitoare a cerului de vară. Viespi împlătoșate în galben foiau peste tot, căci își făcuseră cuib în fereastra de aerisire și se strecurau printre barele ei de metal. Pe corpul mamei, ca pe al unei ciudate dresoare, și în părul ei fin și rar, care avea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cuib în fereastra de aerisire și se strecurau printre barele ei de metal. Pe corpul mamei, ca pe al unei ciudate dresoare, și în părul ei fin și rar, care avea să rămână întotdeauna castaniu, neatins de încărunțire, se plimbau viespi mari cât degetul, mișcând din puternicul aparat bucal și rotindu-și aripile ca niște ventilatoare. I-am spus că mă duc să mă plimb, m-am îmbrăcat și am ieșit în căldura orbitoare de afară. Cămășile mele cu mânecă scurtă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
serviciu, pe unde ucenicele intrau de obicei în clădire, o priveliște înduioșătoare li se înfățișă. Maria n-avea s-o uite niciodată, și avea s-o povestească de nenumărate ori, în pacea bucătăriei invadate de fulgi de la plopi și de viespi, pregătind cartofii cu rântaș pentru Mircea și răsfrângând în priviri crenelurile prăfoase ale morii. Și acum, în tramvai, pe când brusc începuse să ningă cu fulgi leneși și pufoși, Maria își aduse aminte de acea dimineață de după bombardament și zâmbi mișcată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și, pentru că nu avea cu cine să mă lase acasă, mă internase și pe mine la o secție de copii. Cel puțin așa mi-a spus întotdeauna. Încercasem s-o descos mai târziu, în verile fierbinți petrecute la bucătărie, privind viespile care intrau și ieșeau prin aerisirea de deasupra aragazului, dar rezistase cu încăpațînare, la fel ca atunci când mă interesam de alte lucruri, imagini și fapte care persistau în memoria mea, dar care, inexplicabil, dispăruseră dintr-a mamei. Bunăoară, mă văd
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
agățat de gigantica frunză cu șase piciorușe subțiri ca firele de păianjen. Plonjam către el până când ocupa deodată tot ochiul lentilei, [...] urletul morii se amplifica imediat ce deschideam ușa de la bucătărie, pentru că, vara, mama ținea întotdeauna deschisă cealaltă ușă, de la balcon. Viespi mari și puternice zburau peste tot, prin ninsoarea fulgilor de la plopii din spatele blocului, care pătrundeau până și la noi în bucătărie, formând grămăjoare prin colțuri. Nu mi-o pot aminti pe mama din acea epocă decât așa: mică și asudată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și la noi în bucătărie, formând grămăjoare prin colțuri. Nu mi-o pot aminti pe mama din acea epocă decât așa: mică și asudată, în veșnicele ei rochii de diftină ieftină, în aerul acela albăstrui de la prăjeală și plin de viespi. Prin ușa de la balcon intra strălucirea verii, vară adâncă și leneșă, cu miros de cărămidă încinsă de la clădirea morii de vizavi și cu nori în dezvoltare încremenită, orbitor de albi în adâncimea cerului. Deasupra aragazului, în aerisirea cu grilaj, neagră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]