574 matches
-
zece-cincisprezece minute, am intrat pe poarta spitalului, am coborât și am mers la camera de gardă unde se afla doctorița. Aceasta luată prin surprindere întrebă: - Dumneavoastră ce probleme aveți? Speriat și alb la față răspund: - Am fost înțepat de o viespe și vă rog să-mi faceți o injecție pentru că sunt foarte alergic. Cu mișcări destul de greoaie doctorița a început să caute în dulapul de medicamente, apoi cu o față roșie și transpirată mormăie: - Nu avem hemisuccinat de cortizon, dar vă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
să-și facă efect medicamentul. Nu peste mult timp am simțit o schimbare în bine, mă ridic din pat și întreb: - Putem pleca? - Da, și să fiți sigur că nu veți avea alte neplăceri, doar dacă o alta albină sau viespe nu se va îndrăgosti de dumneavoastră. Trecând pe strada principală am ajuns în dreptul farmaciei, am oprit și pentru măsuri de siguranță am mai cumpărat niște seringi și fiole. Grăbiți, ne-am întors din nou pe baltă și ne- am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
puține (Tanner 1981:169-190) însă, chiar dacă strămoșii noștri cei mai îndepărtați erau relativ singuratici, studiile asupra primatelor non-umane sugerează că traiul în grup caracteriza organizarea socială primitivă a umanității. Spre deosebire de animalele uniforme din punct de vedere genetic, precum furnicile și viespile, strămoșii noștri, care trăiau în grup, aveau interese atît individuale, cît și sociale. Cooperarea implica încredere și, drept urmare, dezaprobare față de nesinceritate, însă talentul machiavelic, esențial în cooperare, putea fi folosit în avantajul individului. Astfel, nesinceritatea a persistat în ciuda faptului că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc 158 acoperit cu vâscoasa mătase a broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu, a insulei vrăjite, vipere cu limba despicată și șuierătoare, broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în stare să audă pasul cel mai furișat, bufnițe, crustacee. Însă Caliban, cel mai expus la astfel de neajunsuri, este și cel care știe în amănunt locurile bune ale ostrovului său, mănoase îndeobște sau prielnice
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
usturătoare, spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc acoperit cu vâscoasa mătase a broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu, a insulei vrăjite, vipere cu limba despicată și șuierătoare, broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în stare să audă pasul cel mai furișat, bufnițe, crustacee. Însă Caliban, cel mai expus la astfel de neajunsuri, este și cel care știe în amănunt locurile bune ale ostrovului său, mănoase îndeobște sau prielnice
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ca inițiere. Ei foloseau terapeutica știută, în forme rudimentare care au evoluat în contact cu medicina avansată a altor popoare. Din experiență directă evreii cunoșteau și dizenteria, litiaza vezicală, hemoroizii, varicele, icterul, psihopatiile. Iudeii se temeau de mușcăturile de câini, viespi, șerpi. Operau cezariene, puneau ventuze, vindecau entorse, luxații, puneau proteze, castrația era interzisă și pe animale. Foloseau somnifere, analgezice. Căsătoriile cu alienați, epileptici, hemofilici erau interzise ca și cele privind pe contagioși. în Levitic și-n Cartea numerelor se prescria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
încăierări. Lipsa oricărei cenzurări impuse de normele bunei cuviințe indică un comportament mahalagesc inconfundabil. Prin Margareta, Mircea și Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de viespi. În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care oglindește logoreea "lumii-lume", notăm că la Tudor Mușatescu rețeta caragialiană este urmată îndeaproape, cu minime ajustări, în stilul epistolelor și al rapoartelor oficiale sau al declarațiilor din ciclul Post-restant. Toate aceste texte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
odinioară erau atârnate coșurile. Dar acele zile erau de mult apuse. Iarba creștea acum În șanț, blocând scurgerea și făcând ca apa să dea pe dinafară. Ușa nu mai văzuse un strat nou de vopsea de ani buni. Vremea și viespile Îndepărtaseră ultimul strat, lăsând lemnul gol și decolorat și un număr din fier prins cu șuruburi În mijloc, dar ilizibil acum din cauza ruginei și a mizeriei. Nici clanța nu arăta mai bine. Și deasupra, era acel număr șase, mare, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toamnă, e bine, nu ți-e rușine că stai cu spatele atât de aproape de ei și, fără nici un motiv, o iei la fugă În timp ce ei strigă să te oprești, tu fugi, fugi mâncând pământul, ca un cal nebun, mușcat de viespe, sfâșii toamna cu un șuierat sinistru ca o furtună. Toamna, În care Plenara C.C. al P.C.U.S. Îl desărcinează pe Nikita Sergheevici Hrușciov din toate funcțiile și Îl alege pe Leonid Ilici Brejnev În funcția de prim secretar al C.C. al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca Bozan În Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol dai nas În nas cu Cristian Țopescu Îmbrăcat În uniformă militară. Steaua joacă În deplasare. La restaurant se bea puternic. Vermut, Quik și vin la kil. În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cea a lui Ronnie. Toată lumea era de acord că i se potrivea ca o mănușă felului ei de-a fi gălăgios și cu mult tupeu. Purta haine bine croite și largi și scumpe, care Îi scoteau În evidență talia de viespe dar nu se strângeau sau nu se lipeau de corp În locurile unde nu trebuie. În seara asta era elegantă În mod special; purta o rochie cloche cu talia Înaltă și cizme asortate cu vârf ascuțit, din piele Întoarsă. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În toată valea s-ar găsi un singur ciob de sticlă, ar călca desculț În el. Dacă În toată Grecia ar exista o singură piatră liberă, În capul tău ar cădea. Dacă În tot ținutul Balcanilor ar fi o singură viespe, pe tine te-ar Înțepa. Când cântai la flaut lângă coliba țăranilor sau la intrarea În peșteră simțeam uneori că trupul tău nu e trup, ci gândire. Și invers, de fiecare dată când ne vorbeai noaptea despre gânduri, ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simte În nări mirosul brânzei putrezite despre care vorbise casierul. Apoi se opri În ușa unei prăvălii cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să hoinărească pe străduțele astea Însoțit de Dimi. Putea simți căldura degetelor băiețelului În palma lui goală. Și Încercă să-și imagineze ce remarci inteligente ar putea auzi de la micul Challenger, fiindcă el nu fusese binecuvântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-se fiecare cum poate cu păcatele lui. Nu-i bine ca oamenii cinstiți să devină călăii celorlalți. Comandorul mai avea de trăit doar câteva luni; la ce să i le mai amărăști, denunțându-l și stârnind În zadar cuibul de viespi al avocaților, judecătorilor și comisarilor? Pujato, 4 august 1942. Victima lui Limardo În amintirea lui Franz Kafka I Don Isidro Parodi, deținutul din celula 273, și-a primit vizitatorul oarecum scârbit: „Alt gagiu care vine să mă sâcâie“, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și greu. Mă apuc totuși să citesc. Acțiunea se petrece În apropierea ruinelor de la Port-Royal-des-Champs. Deși povestitorul eșuează din prima pagină ca hangiu, bucătar și cititor, Don Juan Îi intră cu motocicleta În zid, aterizînd În grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de poliție, de pompieri, plus ambulanțe. Don Juan observă Înainte de căderea-n scenă o pereche de Îndrăgostiți (și ei motocicliști) care fac dragoste cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aceasta a fost o poliție mai minuțioasă, numai plină de rîvnă, mai îndrăzneață, sub ale cărei lovituri nenumărate Clerul catolic a fost martirizat cu supliciile primilor creștini, care acoperiți de miere și expuși razelor soarelui, mureau lent sub înțepăturile muștelor, viespilor și tăunilor. Un astfel de sistem nu a fost perfectat dintr-odată. Vasta sa construire a fost opera îndelungată, obositoare și doctă a oamenilor legii, a acestor perfizi adulatori ai tuturor guvernărilor; dar gîndul inițial și general al acestei opere
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în fru moasa mea rochie colorată, așa cum am înotat prin aer cu tine, Edo, atunci când mi-ai vorbit pentru prima și singura dată. Să simt pe pielea mea, acum, când fiecare celulă din mine mă înțeapă ca un ac de viespe, ca să-mi dea de înțeles că e vie, dureros de vie, să simt ce înseamnă să te înalți în aer și apoi să te pogori lin pe pământ... îmi revine din senin o amintire a unui vis din copilărie. Cred
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Unele sunt ca niște banderole largi, care pot fi ridicate și Înlocuite. Singura culoare În afară de verde, bronz sau roșcat, de cenușiul trunchiului sau cafeniul bogat al lemnului În putrezire, o dau mărgelușele trandafirii de pe trunchi, viitoarele mere În care vreo viespe și-a depus ouăle pe o nouă mlădiță. Însă tăcerea, așteptarea pe care o degajă Întregul loc, este obsedantă; o calitate pe care toate pădurile o au câteodată, Însă care aici este copleșitoare - o dramă, de o durată Însă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
băștinoase la luptă. Tutulor, multă sănătate, multă fericire! Bani de avion și de vapoare, când a face plopul pere. Pentru a vă întoarce în țările voastre, descurcați-vă dialectic, în chip comunist, ca adevărați revolțonari! le spuse el. Ca niște viespi înnebunite, soitarii multicolori, scoțând țipete metalice, se simțiră izgoniți, pe nepusă masă. Din "tovarăși și pretini" deveniră dușmanii Cărpănosului, ai lui Zgârie-Brînză, dar și ai poporului nevinovat. Se dedară la multe blestemății, din care nu lipsiră jaful, înșelăciunea, comiterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spori furia și adversitatea, imprimându-i pelerinului solitar o mișcare intenționată de tirbușon. Era o furie atâta de mare în exercitarea de vârtecușuri ale crivățului, încât pelerinul simți cum se înăbușă sub năvala fulgilor, ce căutau ca un roi de viespi să i se bage în nas, în gură și în străfundul sufletului. Instantaneu își dădu seama că, în momentul acesta destul de puțin propice ales pentru întreprinderea celebrei călătorii pe drumul bravilor cruciați de odinioară, vlaga i se diminuase și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
țâșnește sânge. Linia albă a nemților are un moment de ezitare. Mulți se culcă la pământ. Von Streinitz vede imediat de unde vine pericolul. Evaluează atent distanța și fără să țină seama de gloanțele care îi șuieră pe la urechi ca niște viespi înfuriate se apropie în fugă. Trage siguranța grenadei prinsă la centură și o aruncă spre grupul partizanilor. Se trântește la pământ, acoperindu-și casca cu mâinile. Vuietul exploziei plutește o clipă pe deasupra văii ca apoi totul să devină tăcere. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zgomot infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre clădire, Marius se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca România să sângere din nou. Nu destul s-au purtat soldații noștri degerați și flămânzi pe câmpiile Bulgariei, nu destul că și-au vărsat sângele pentru cauze și interese străine; acum România e menită a intra în cuibul de viespi pregătit în Dobrogea, unde tot după zisa fanariotului se vor vărsa milioanele noastre pentru a face șosele pe apă și poduri pe uscat, căci visteria geme de bani, birnicul nostru nu mai știe ce să-și facă capului de mulțimea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
urmări pe cei doi și se interesă de pregătirile în curs și de încărcare. Văzuse mai multe navete militare la televizor, dar pentru prima dată avea una în fața ochilor. Aspectul ei o mai îmbărbătă: înarmată și blindată, ca o uriașă viespe neagră. Tocmai se încărca la bord un vehicol de transport de trupe cu șase roți, urât și funcțional. Simți o mișcare în stânga și se dădu în lături. Prost conducea către ea o paletă încărcată cu material. ― Atenție, îi zise politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Românul” ș.a.) a mai publicat schițe și nuvele, monologuri satirice, poezii și cronici literare. Timp de aproape un an (1885) a dirijat „Revista literară”, în 1889 conduce „Revista românească”, iar în 1893-1894 este proprietar și redactor al publicației „Albine și viespi”. V. respinge critica arogantă, judecătorească, la fel ca și pe aceea pedantă. După el, critica este o artă. Inspirată de frumosul dintr-o operă, ea nu se mărginește să judece și să dea verdicte, ci devine, la rându-i, creatoare
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]