1,691 matches
-
le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici care se iubesc prin cimitire. CÎnd rostești numele unui mort, imaginea chipului său Îți apare mereu În aceeași ipostază, de parcă din toate fotografiile cu el nu mai găsești decît una singură. Daniel, un copil palid, cu o căciulă rusească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene, culoarea mov, piersicile, frisonul de la ora cinci, lingurițele de argint, meciurile de football auzite la radio, cînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
epic, la a emite cuvinte despre ceea ce văd toți și așteaptă de cînd și-au descoperit graiul să le fie mereu confirmat. Cred că vocația unisonului, lipsa capacității de a ne plictisi naște În noi o gravă perversitate - sîntem niște vietăți exclusiviste; nu ne acceptăm decît prin repetabilitate, și care este elementul cel mai dotat pentru garantarea repetabilității, cel mai limitat În excepțiile lui, dacă nu cuvîntul? Ce consolatoare stabilitate. Nu, fără Îndoială, am pierdut partida pentru că nu știu să povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era statică, amenințătoare, ca și cum casa s-ar fi izolat într-un mod bolnav de restul lumii, infectând aerul din jur. Lucrurile care nu erau folosite putreziseră și parcă infestau toate împrejurimile. M-a trecut un fior. Dacă ar trăi vreo vietate sub această grădină, nu aș vrea să o întâlnesc nici măcar la lumina zilei. Stephen părea să nu fi avut obiceiul de a intra în studioul lui Lee; i-a luat zece minute să găsească cheia potrivită într-un mănunchi enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în plină noapte, într-un loc retras și, după cum bine știau, aceasta ar fi putut apare oricând. O rugase să fie atentă la orice schimbare din jur. Cea mai bună metodă era să urmărească zgomo tele nopții: insectele și celelalte vietăți încetau să mai scoată orice sunet când aceasta se apropia. Apoi, mai era ceața. Deși, odată ce apărea negura, însemna că bestia era deja lângă ei. Imediat ce ajunseseră în Baia de Sus și scăpaseră de pupăturile coanei Maria, Cristian îl trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi fost ființa aceea, era acolo cu mult timp înainte ca ei să se apuce de săpat, închisă în măruntaiele muntelui. Într-adevăr, ei fuseseră cei ce o eliberaseră. Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ziua-i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se tîrăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sînt gemene (gîndea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trăit Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui. Când venea bancul de pești, băștinașii se îngrămădeau cu sulițele și țipând zgomotos, străpungeau vietățile speriate în graba lor de a ajunge la mare. Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu hrană pentru păsări în șorț cască gura. Iarba începe să‑și lase sucul, fiindcă simte apropierea verii. Malul apei năvălește spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai întâmplă nimic. Vietăți zburătoare o șterg în zbor razant, cu vacarm, care însă nu se aude din cauză că motorul mașinii face prea mult zgomot. Paricidul combinat cu suicid se dezumflă în ultimul moment, pentru că omul e prea laș ca să‑și pună capăt vieții înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa că nu era În măsură să protesteze. În nici un caz nu Înnebunise, doar că nu știa ce să facă. Simțea cum, ascunse sub pielea de pe piept, toate măruntaiele, interiorul gurii, pereții vaginului parcă prindeau viață independent de ea, ca niște vietăți care creșteau Încolăcindu-se În ritmul bătăilor inimii ei. Nu-și mai putea controla dorința sexuală, care Îi acapara Întregul trup. Însă bărbatul pe care-l iubea cel mai mult nu făcea nimic ca să o ajute, ba dimpotrivă; Noriko Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nyssa afirmă că, din cauza constituției sale fiziologice, acest animal nu poate să-și ridice capul și să contemple cerul. Așadar, nu are cum să devină un animal platonician în stare de o ascensiune dialectică care să-l transforme într-o vietate extatică orientată spre contemplarea ideilor pure; el rămâne o creatură grosieră condamnată să râme cu râtul în pământul cel mai murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. în bestiarul filosofic, porcul e condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
douăzeci de metri era întinsă o masă pe care se aflau bucăți de peșterumenit și presărat cu usturoi, iar pentru fiecare oaspete o cană cu vinlocal.Cât despre țânțari...toți cei care se aprovizionaseră cu sticle pline de lichidcontra acestor vietăți sburdalnice și neomenoase au rămas păgubași!!Primăvara, în mai și începutul lui iunie, țânțari nu s-au trezit la viață. Referință Bibliografică: DELTA DUNĂRII / Paul Leibovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08 iunie 2017. Drepturi de
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
din teroare URAGANUL SANDY Vine uraganul - zgomot de șenile Arborii pădurii se zbat în neștire Negurile nopții țipă și recheamă Pasărea furtunii orfană de mamă Cerul nu se vede, nu se văd nici nori, Uraganul Sandy e la trecători Nicio vietate nu ar îndrăzni Să-l privească-n față, mai bine-ar muri! Urlete lugubre aleargă-n galop Toată lumea crede că-i “noul potop” Pus-a stăpânire pe-un pământ pierdut Uraganul Sandy, cum s-a și văzut În scurte reprize
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară înghițiți de ape A venit potopul, adio agape! Ascunse în grinduri vietăți de ceară În zadar se roagă soarelui s-apară Nimeni nu cunoaște ce gândește Sfântul Căci s-au luat la harță cerul cu pământul. AȘTEPT ZÂNA MĂRILOR Aștept la hotar de ape să văd zâna mărilor Poate va veni pe
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
mai insistă, screme-te, așa, încă puțin, bine, bine... bravo,gata, ușor, ușor, nu te mai văita, iată că ai scăpat, ai o fată frumușică foc. Stai să mă uit dacă seamănă cu tine. Istrate tăie cu foarfecul ombilicul micuței vietăți apărută într-o nouă lumepentru ea, printr-un țipăt strident și prelungit. Îi legă cordonul ombilical și înfășură noua vietate într-un prosop luat din dulapul din scândură ne lăcuită. - Vezi, femeie, că nu ai murit? Ce atâta teamă? Nu
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
scăpat, ai o fată frumușică foc. Stai să mă uit dacă seamănă cu tine. Istrate tăie cu foarfecul ombilicul micuței vietăți apărută într-o nouă lumepentru ea, printr-un țipăt strident și prelungit. Îi legă cordonul ombilical și înfășură noua vietate într-un prosop luat din dulapul din scândură ne lăcuită. - Vezi, femeie, că nu ai murit? Ce atâta teamă? Nu se moare dintr-o naștere decât în cazuri speciale, când copilul nu iese normal și nu este cineva de specialitate
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
minunăție! Vezi? Dar ce păcat fiindcă este trecător! Adăpost își are acolo o căprioară Acolo, în frunzișul des și mai ferit; Se bucură natura că este primăvară Culorile sunt vii, totul e-nflorit! Colo-n luminiș zboară libelule Și multe vietăți micuțe, drăgălașe, Frigul este-nchis departe în celule, Acum că este cald, toate sunt voioase! Sub soarele călduț al lunii mai Macii înfloriți se leagănă alene; Să privești natura, ai tot mai vrea să stai, Să simți cum bucuria pătrunde
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
una dintre narațiunile lui Moisescu, moare singur, încondeiat cu denigratorul adjectiv calificativ „ciudat“, fiindcă singura ființă ce l-a înțeles - care a fost, ca el, de părere că omul are spirit, vise și năzuințe spre a se deosebi de restul vietăților - s-a căsătorit cu altul. Carol și Antonia, personajele altui text, duc o viață grea în mediul rural, întăriți în fața greutăților de dragostea ce o simt unul față de altul. Iliuță, fiul lor, visează să edifice în sat o fermă modernă
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
strălucirile acelea sclipitoare?! Atunci,câte un cârd de tupiliciîși ridicau căpșoarele și cu o mișcare pe cât de lină pe atât de elegantă le înălțau spre puntea vasului. Salutul lor grațios,ți-l adresau ție ! Cu privirea le înconjuram pe micile vietăți care uneori își scuturau trupușorul firavdepărtându-se de privirea mea. Pe malurile depărtate câteva rățuște numai ce se treziseră și au pornit+o în căutarea ,,mesei de dimineață''! -Uite cu cât elan au pornit-o la drum! Își desfășurau aripile adeseori
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
când va licări luna,/ Aici vor veni în șirag să s-adape/ Una câte una căprioarele./ Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să tac./ Amețitoare apă, ce limpede te clatini!/ Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri/ La ceas oprit de lege și de datini.[ ... ] Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, / Știam ca va muri și c-o s-o doară. / Mi se părea că retrăiesc un mit / Cu fata prefăcută - n căprioară. De
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
coarne, / Și-am tresărit tăcut și alb când tata / Mi-a șuierat cu bucurie: - Avem carne! / Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să beau. Amețitoare apă, ce-ntunecat te clatini! / Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit / La ceas oprit de lege și de datini... [ ... ] Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau să trăiesc și-aș vrea .... / Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Și codrul, ce
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
de trei ori, apă sfințită de la Botezul Domnului“; b. Rugăciunea la sfințirea vasului spurcat; c. Rânduiala ce se face la țarini (holde), la vii și la grădini, când se întâmplă să fie stricate de sălbăticiuni sau de alt fel de vietăți, la care se face stropirea cu Agheasmă de la Botezul Domnului și undelemn din candele de la icoanele sfinților protectori ai holdelor, viilor și grădinilor. 5. Stropirea cu apă sfințită în cazul unor boli sau neputințe: a. Pentru oameni, astfel de stropiri
LUCRARE SFINŢITOARE A DUHULUI SFÂNT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363003_a_364332]
-
o „înclinație vie însoțită de plăcere pentru obiectul studiat ori profesia exercitată”. De altfel, în Dicționarul Explicativ al Limbii Române se menționează că pasiunea este o „stare afectivă și intelectuală”, ceea ce ne duce cu gândul la existența și a altor vietăți ori lucruri spre care se îndreaptă sentimentul de afecțiune, precum și la activități concrete raportate la orice acțiune menită a asigura, în ultimă instanță, desfășurarea vieții, deci nu numai la persoanele de sex opus. În această accepție putem înțelege că pasiunea
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
care ne-am putea contempla sufletele: „Unitățile de măsurat sufletul / Sunt necunoscute” (Rândașii zarafilor de odinioară). O carte. O revelație. Că și omul poate fi creator, zămislind o lume de cuvinte-șotron, o lume în care să încapă adulți și copii, vietăți, lucruri și fenomene, deopotrivă. CEZARINA ADAMESCU 7 decembrie 2013 Referință Bibliografică: UN ALT FEL DE TABLETE ȘOTRON. MELANIA CUC, Mersul pe apă , Editura Nico, Târgu Mureș, 2013. Cronică de Cezarina Adamescu / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]