1,115 matches
-
amenințător, ca o cavalcadă, că era deja destul de frig, și că probabil va fi furtună, ceea ce procuratorului i se păruse foarte ciudat pentru că doar cu puțin timp mai înainte cerul era aproape senin și nu părea că se stârnește vreo vijelie prea curând de undeva. Și totuși așa era. Privi pe fereastră dincolo de draperiile roșii de lână și văzu cum norii se și adunaseră deja. Nu răspunse și nu dădu atenție sclavului care îi ceruse îngăduința să se ducă cu ordine
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
O energie de necurmată revărsare e aceea transmisă de admirabila actriță a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, Adriana Trandafir - transmisă cu ochii ce ard ca filamentele și inepuizabil de veseli, cu glasul febril, cu jocul trupului față de care sunt lente vijeliile. E destul a fi privită întâia oară, ca necunoscută și transpare de la ea că nimic notabil nu i-ar cădea mai bine ca actoria. Singurele cu verva sa sunt tot actrițele de la „Tănase”. Fiecare dintre ele au un ceva propriu
ADRIANA TRANDAFIR. HARUL TEATRULUI E ÎN FIINŢA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353640_a_354969]
-
Dumnezeu. La orizont a apărut elicopterul. Grupul uman s-a rupt pe ierarhii, iar cei responsabili au cules ultimele scame de pe covorul roșu întins pe iarba dealului. Tovarășul a coborât din elicopter la capul covorului dar a trecut ca o vijelie pe lângă primul secretar care aștepta cu mâna întinsă. Tot grupul a urmat în pas alert iubitul tovarăș spre masa pe care de afla macheta. După ce a dat o privire peste machetă, apoi în zare pe frumosul porumb, pe combinele din
ISTORIE CONTROVERSATĂ 1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354104_a_355433]
-
-o carte de povești de spus la gura sobei, la poalele muntelui unde era casa noastră părintească, trăia un moș împreună cu baba sa într-o gospodărie veche, nu prea săracă, dar foarte veche. Șindrilele casei amenințau să zboare la fiecare vijelie mai puternică. Oarecum, casa era apărată de furiile vântului de livada destul de întinsă din preajma gospodăriei. De cum s-a topit zăpada, în jurul gospodăriei lor răsăriră flori rare de primăvară, sălciile începură să scoată muguri mari și moi, ca niște mâțișori, iar
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
Am returnat-o însă goală. Sâc! Ce ne dă Domnul Dumnezeul Nostru ca să ne arate tuturor că suntem oițele sale dragi pe care le păstorește cu mare plăcere? Păi, așa la vederea oricărui votant, Dumnezeu ne oferă din belșug cutremure, vijelii și potopuri. Jucându-se cu trăsnetele sale Dumnezeiești ne mai dă pe ici pe acolo minuscule incendii. Vrea probabil să arate că poate mai mult ca nobilii și politicieni care fură numai mii de hectare de pădure. Popii spun că
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
mâna la gură. Ne-am gândit amândoi la același lucru. - Du-te! Ai grijă de tine. Te așteaptă copiii, nu uita! Am sărutat-o scurt și am năvălit pe scări. De la etajul patru până în fața blocului am trecut ca o vijelie în câteva secunde. M-am apropiat de gard. Pe poartă era mult de ocolit. Făceam aproape un sfert de oră ocolind o parte din cartier până la muzeul Iulia Hașdeu, vecin cu intrarea principală în Școala de Poliție. M-am săltat
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
ne proiectăm sau când ne aduc reparații lucrurile converg toate spre un singur vector o entitate care mai întâi susține apoi contrazice neagă reneagă pulsul dar până atunci contracție și se scurge timpul Uneori împăcăm și omul în ciuda atâtor fumuri vijelii nisipuri mișcătoare ploaia mângâie și ea uneori vise în renaștere tăceri ne chinuie și închid ferestre ștergând întâlniri cu păpădii un tremur într-un nou început suzana deac Referință Bibliografică: Tăceri ne chinuie și închid ferestre / Suzana Deac : Confluențe Literare
TĂCERI NE CHINUIE ŞI ÎNCHID FERESTRE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357412_a_358741]
-
preoteasă și cu învățătorul Stoia, fiecare având în mâini ramuri crude de salcie. Cu părintele și domnul Stoia în fruntea noastră și cu doamna preoteasă în urmă, intram în sat, iar cei mai mari cântau: Iată zile încălzitoare / După aspre vijelii / Vin Floriile cu soare / Și soarele cu Florii // Ceru-i plin de ciocârlii / Vin Floriile cu soare / Și soarele cu Florii // Isus vine cu blândețe / Ca pe popor să-l învețe / Cu uceniciipe cale / Așternând hainele sale”. În dimneața Floriilor
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
în această lume și poate să dispară, fără ca prin aceasta să se piardă vreo notă din armonia cea mare a civilizației universale”. Dar noi, poporul român, nu vom pieri. Pentru că, de-a lungul istoriei noastre, după cum bine spune Alexandru Vlahuță, „vijelii cumplite au trecut peste noi, la toate am ținut piept, și nu ne-am dat, ș-aici am stat. Ca trestia ne-am îndoit sub vânt - dar nu ne-am rupt”. Prof. Ion C. Hiru Referință Bibliografică: A FI PATRIOT
A FI PATRIOT... de ION C. HIRU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357903_a_359232]
-
cu mine, toanto! a ridicat avocatul vocea, cu obrajii roșii de mânie și indignare nejustificată. - Porcilor! a mai avut Adriana puterea să țipe, mânioasă și umilită, ridicând geanta strânsă cu un gest de disperare la piept. A ieșit ca o vijelie trântind ușa cu putere, după care, la numai câțiva pași, scotocea în geantă și nu mai vedea batista din cauza lacrimilor pe care nu le mai putea stăvili. Nu era sigură dacă merge pe drumul cel bun de întoarcere, dar nici
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
2OOO, Devine-o amintire, În suflet mai suntem copii, În cuget și-n simțire. . . Ne bucurăm, cu albul tău Împodobești pământul, Acoperi ce-i urât și rău, Te înțelegi cu vântul Când încingeți în nopți cu ger Un dans cu vijelie, La gura sobi-aș sta stingher, Să scriu o poezie. Dar n-am să pot. Doar peste-un an mă vei găsi acasă, Pe plaiul meu, bucovinean, Tu ești și mai frumoasă! =15 noiembrie 2000= Ninsoarea a acoperit pământul. Mă bucur
IARNA MEA FRUMOASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358157_a_359486]
-
de urcat pe drumul ce mi-a fost destinat, prin ceruri...pe pământ... prin vise...prin gânduri...! Mai am de numărat cioburi de viață pe care mi le-am adunat într-un colț al sufletului...! Mai am de îndurat furtuni...vijelii cumplite ce-mi vor lăsa la sfârșit de drum, răni spulberate de dureri adunate. La capăt de drum... oare cine-mi va putea așterne un covor de vise aurite, oare cine-mi va spune cu bucurie în glas: bun venit
MAI AM...PÂNĂ LA CAPĂT DE DRUM...! de NELIA VIULEŢ în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357588_a_358917]
-
de urcat pe drumul ce mi-a fost destinat, prin ceruri...pe pământ... prin vise...prin gânduri...! Mai am de numărat cioburi de viață pe care mi le-am adunat într-un colț al sufletului...! Mai am de îndurat furtuni...vijelii cumplite ce-mi vor lăsa la sfârșit de drum, răni spulberate de dureri adunate. La capăt de drum... oare cine-mi va putea așterne un covor de vise aurite, oare cine-mi va spune cu bucurie în glas: bun venit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357592_a_358921]
-
am de coborât, mai am de urcatpe drumul ce mi-a fost destinat,prin ceruri...pe pământ...prin vise...prin gânduri...! Mai am de numărat cioburi de viațăpe care mi le-am adunatîntr-un colț al sufletului...! Mai am de înduratfurtuni...vijelii cumplitece-mi vor lăsa la sfârșit de drum,răni spulberate de dureri adunate.La capăt de drum...oare cine-mi va putea așterneun covor de vise aurite,oare cine-mi va spunecu bucurie în glas: bun venit!? Nimeni, nimeni nu se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357592_a_358921]
-
venit și rândul cititorilor de limbă engleză să cunoască proza lui nea Mișu. Așa cum ne-a bucurat și pe noi, românii, și pe alți cititori de pe alte tărâmuri îi va bucura. Ei vor descoperi astfel o proză vâlvătăie, o proză vijelie, o proză incitantă și tulburătoare în același timp, o proză de un realism crud amestecat cu o nebănuită dar atentă sensibilitate. Vor afla despre oameni, locuri, fapte, unele care astăzi ar părea grotești, dar care, din nefericire, constituiau realitatea în timpul
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
Acasă > Literatura > Narațiune > DUPĂ RĂZBOI, MULTI VITEJI ... Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului E totul vraiște. E că după o vijelie. După furtună. După taifun. E totul în devălmășie. Avem o țară. Ce facem cu ea? Avem un popor. Ce facem cu el? Ne știm între noi? Presupunem. Ne cunoaștem? Bănuim. Știm câți suntem? Ne imaginăm. Una este pe hârtie. Altă
DUPA RAZBOI, MULTI VITEJI ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358784_a_360113]
-
scornit mișelul; Răsună-n mine nechezat de cal... Dar, tot aleargă caruselul Destinului viclean și amoral. Vă e rostu-mbujorat și viu, Și-n spargul nopții, moale blândețe. Copil cărunt azi, nu mă abțiu Să-mprumut din voi o tinerețe. Eram vijelie și zburdând Cu voi, răscoleam nopți stufoase, Iar acordeonul meu cântând Vă schimba în globuri de mătase. Am astăzi zborul împietrit. Se pierde părul, parcă și pasul... Prin secole ce-am absolvit Și-a pierdut și-acordeonul glasul. Primim o
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
bătrân și neputincios, sunt dac Și frică nu am și nu pot să tac Dochia, Dochia, de n-ai știut... DECEBAL Spune, unde-i? Altădată erai limbut. OLACUL ...de îndată ce-ai plecat la bătălie A urcat suișul muntelui oe vijelie Și pe cine, mărite rege, ai iubit Pe munte înghețul la-npietrit! DECEBAL Ce vorbești bătrâne smintit!? OLACUL Alături a însoțito și celelalte preotese. Acum sunt a zeului mirese. DECEBAL Dochia! ... Dochia ... A mea iubire! Oooo! Nu este cu putință atâta
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
o trimitere la zeul Zalmoxis. Un credincios e aruncat în sus și apoi cade între sulițele ținute în mâini voinice ale oștenilor.). Scena 1. TEMNICIERUL E gata prea bune îngrijitor? ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI E gata! Aștept semnalul de sobor. Furtună, trăznete, vijelie Și fulgere așteaptăm să vie. Porunca este dată, Când norii se vor înălbii, de dată Toți dacii de la stăpân la slugă Să ia parte la rugă. În ascuns, unul dintre ai noștri a nesocotit Ce regele a poruncit. O să dea
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
ȘI AL OȘTENILOR Râurile în munți, Păsările sub soare, În câmpuri fierbinți, Slăvesc cuminți Numele tău mare! CORUL FECIOARELOR Zalnoxis prea bun, În restriște este pământul străbun! Mică-I Cetatea Țării, Dușmanii întunecă lumina zării. Împotriva lor îndreaptă Furtuni, aprige vijelii, Semnul tău să fie faptă, Apără pe ai tăi fi. CORUL FECIOARELOR ȘI AL OSTAȘILOR Râurile în munți, Pământurile sub soare, Preoții în altare, În cânturi fierbinți, Slăvesc cuminți Numele tău mare! VEZINAS Tot ce gândurile încântă, Tot ce-i
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
vezi... semne s-au arătat pe ceriu... furtuna mântuirii au început! Cinge-ți coapsa, țară română... și-ți întărește inima... miază noapte și miază zi, apusul și răsăritul, lumina și întunericul, cugetul desbrăcător și dreptatea s-au luat la luptă... Urlă vijelia de pe urmă... duhul Domnului trece pre pământ!”. S-ar putea ca, până atunci, stimați jurnaliști din amfiteatre și din industria media, să mai fie un bob zăbavă. În hăul dintre minuni, ne-ar trebui, fiecăruia, câte un luceafăr. Îmi place
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște inexplicabilă îmi macină ființa. Mă apropii de fereastră s-o închid, mi-e teamă să nu răcească mama.” „Cine-mi va fi de-acum sprijin ?” Nu întâmplător, „Cartea mamei” se deschide cu imaginea icoanei
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
peregrinari prin agonia altuia. Astăzi am știut că e ușor să fii apostolul credinței când încă mai e loc de sperat. Astăzi am descoperit că am o sută de rugăciuni de vreme însorită și n-am măcar un rest pentru vijeliile care rescriu jurnalul unor vieți. Astăzi am știut că uneori nu știu nimic și e onest să recunosc asta. Astăzi am stiut, privind cu neputința agonia ei, că moartea Ta n-a fost obligatorie. Și nici agonia. Nu trebuia să
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
tinde înspre albe zări Zămislim din doruri undele luminii Și-aruncăm arpegiul unei noi visări. De dorm licuricii verilor albastre Când în suflet ducem iarna cea târzie, Drumul ni-i o urmă sinuos de albă, Troică prea nebună dusă-n vijelie. Și troiene grele iute se-nfiripă Și ni-i drumul nostru aspru și mai greu, Viforul ne prinde sub a lui aripă, Și prin albe-omături suntem: tu și eu Leonid IACOB Referință Bibliografică: singuri în iarnă / Leonid Iacob : Confluențe Literare
SINGURI ÎN IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360656_a_361985]
-
clocot de vis dărâmat Neputând să învingi, ți-ai curmat Nemurirea de zeu chtonian, Nu puteai să fii sclav la dușman. Din Columnă privești înțelept Rostul Daciei noi, rostul drept. Tăvălugul ne-a dat din tării Forțe noi să-nfruntăm vijelii. Ne veghezi peste veac fără moarte, Tu ești soare ce raze ne-mparte, Ești un clocot, un vuiet, un dor, Rege dac, veșnic nemuritor! Referință Bibliografică: Odă lui Decebal / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 227, Anul I
ODĂ LUI DECEBAL de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360663_a_361992]