485 matches
-
și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o cascadă de curcubee rotitoare, apoi dădea un ocol potolit, ca să ocrotească minunea de flori a poienii. O răsuflare albastră dintr-o uitare deplină de sine binecuvânta acel loc clipă de clipă, de veacuri. O picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chipul Mariei-Luiza. Tăcută, mult mai ușoară, plină de un farmec insidios. Trecea încet peste pajiștile de la Malmaison. Adevăratul lui cămin. Fericirea. Împlinirea și norocul lui. Valul înalt al dorinței pentru Josefina - soție, amantă, dar ce amantă! - nu-l mai purta vijelios către ea. Dar umbra acelui val încă mai avea puterea să-i încălzească sângele și să-l susțină în aceste stepe nesfârșite și reci, în mijlocul dezastrului. Ce prostie să renunțe la femeia vieții lui! Tot norocul îl părăsise din clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ele. Ferestrele, apărate de niște grilaje cu arabescuri, dădeau spre o curte goală, udă, umbrită de pini, la rădăcinile cărora se zăreau pe alocuri pietre mari, cenușii. Foșnetul coroanelor lor se auzea din grădină la cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înăcrit, firimituri și insule lipicioase pe masă. Uneori Nina, cuprinsă de o fervoare misionară, Își sufleca o mânecă, Își punea o mănușă de cauciuc și, cu o țigară aprinsă În colțul gurii, parcă lipită de buza de jos, se arunca vijelios asupra frigiderului, dulapurilor și faianței de pe pereți. Într-o jumătate de oră era În stare să transforme Calcutta În Zürich. În timpul acestei lupte Fima stătea rezemat de ușa bucătăriei, inutil și plin de bunăvoință, discutând cu ea și cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aerul inspirat i s-a părut cumva bolborosit, ca și când o mare de lacrimi i s-ar fi acumulat la baza gâtului, un vârtej lichid care, în taină și nu prin forța violenței, era mai periculos decât un curs de apă vijelios. Jina a grăbit pasul către casă, s-a chinuit să-și controleze tremurul mâinii și-a scos cardul. A achitat cartea. L-a găsit pe Danny ascuns sub căștile din secțiunea rap. Părul roșu i se scutura pe ritm, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici mult mai altminteri. Coborîndu-i din tren, i-au legat cu lanțuri unul de altul și i-au Îmbarcat pe niște șlepuri cărora le-au dat drumul În josul apei. Era la vreme de primăvară, apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
această verighetă pe degetul corespunzător de la mâna stângă. Eu am introdus-o deja, observi? Oferirea buchetului de flori din vază este ultimul gest care-mi este permis să-l mai fac pentru tine!“ (Constantin Buligoanea) „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ (Marin Beșcucă) „[Două prietene
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai are nici o șansă să-i intre în grații. Mult mai înțelept ar fi ca Petre Berea să-și încerce norocul dăruindu-i iubitei o carte de versuri de Emil Brumaru. DacA bun-gust nu e... „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ Frazele de mai sus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rămână lucizi și cu lumânarea aprinsă în mână. Atunci cred că am auzit primul pocnet în inimă și-n țeastă. Cordul creștea, creierul împingea, punea în funcțiune zona aceea cu celule în plus, pe care contăm în ziua ce vine vijelioasă.“ Vasăzică cordul creștea, iar creierul împingea... În aceste condiții era greu, într adevăr, ca Melania Cuc să reziste presiunii interioare și să nu scrie. În schimb rămâne de neînțeles faptul că experimentatul editor Vasile Igna a acceptat să publice cartea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al cărui nume nu și-l amintea, dar cuvintele lui Îi răscoliseră sufletul și măruntaiele, le simțise arzând În el, ar fi vrut să devină atunci o forță a naturii, să spulbere dușmanii ca o furtună sau ca un fluviu vijelios, ar fi vrut să fie Dumnezeu, ca să orânduiască altfel lumea, dar apoi Își spusese că Dumnezeu există și că se află acolo unde trebuia, pesemne, să se afle. Iar el, Ștefan, se afla la Vaslui, fiindcă acolo trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mirositoare, și uneori Îi Înfigea, răsucindu-le ușor, ace subțiri de lemn Între degetele de la picioare. Cosmin Întinerise cu cel puțin zece ani. Era efectul tratamentului și al bucuriei. - Vreau să spun... adică... m-am tot gândit... . Ușa se deschise vijelios și Alexandru apăru În prag, gâfâind. Privi o clipă spre tatăl lui, apoi spre Erina, făcu un pas Înapoi și Închise ușa la loc. Ștefănel ridică o sprânceană, a nedumerire. Din bucătărie venea un miros imbietor. Atunci de ce nu intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tot grupul părea ostenit. După cîteva culmi mai mici, pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt perete de stîncă, mai mic decît Piatra Domniței, în care se contura un fel de intrare întunecoasă. De aici izbucneau vijelioase apele rîului pe malul căruia veniseră. Se opriră înfiorați și din pieptul fiecăruia izbucni același strigăt: Peștera! Într-adevăr, în fața lor răsărise, ca din basmul celor 1001 de nopți, Peștera Liliecilor. Spaimele întunericului I ntrarea în adîncul peșterii nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în care s-au adunat atâtea lacrimi, că dau în afară, de plină ce e. Nu mai pot, nu mai pot...! Și Ina izbucni într-un plâns care-i zgudui întreaga ființă, asemenea unui copac aflat în calea unor vânturi vijelioase. - Tu crezi că eu nu sufăr? Dar ce pot să fac, ce putem face noi amândoi? - M-am hotărât! Mă voi duce eu în fiecare zi la Miliție. Colonelul Priboi trebuie să înțeleagă că suntem într-o situație disperată și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de către Ina părându-i-se prea puțin. Acum putea vota cu oricine. Se înregimentă nechemată, în rândul oaspeților și susținu partida de alto în cântecul deja pornit de : Mulți ani trăiască! în cinstea sărbătoriților. Cu brațele pline de flori, intrând vijelioși în casa încărcată de sărbătoare Mihăiță, Vișinel și Alex o căutară asiduu cu ochii pe Ina. Găsind-o, făcură cerc în jurul ei. Băieții îi sărutară mâna, dar ea, lovită de neașteptata surpriză, părea o stană de piatră, care avea totuși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cel purtat de sforul apei negre l-a tras cu el Cu ochii căscați de groază l-am urmărit, privindu-l neputincioși pe Cărare, cel căruia i se spunea "francul și pasul", fiind scump la mers, cum se ducea, înaintând vijelios, zbătându-se între buștenii întunecați, tot mai departe și mai departe Și așa răcnea săracul, de să te ferească Bunul Dumnezeu! și așa se ducea pe apa neagră ca Moartea și noi cu nimic nu mai puteam să-i sărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atacând pe o coastă și cobâlțâindu-și whisky-ul din el. (Măi Vladi-mire, când te repezi așa, par-că ești fotbalistul ăla, brazilian, Ga-rincha! observa, cu umor, amicul Nae Calaican, ori de câte ori îl prindea într-o astfel de stare). Într-adevăr, Vladimir demară vijelios, ca un fotbalist din naționala Braziliei, năzuind, prin noapte și prin zăpadă, în direcția unde bănuia că ar fi halta de la Sans-Souci. Crucindu-se de paraponul nejustificat și de hachița oaspetelui, ce i se păruse blajin, cum se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Je roule molo! Dădu drumul distihului în franceză ca și cum ar fi persiflat acea cunoscută reclamă de tip capitalist, de pe ecranele Televiziunii române libere, rămasă în memoria românilor, prezentând un cavaler medieval în armură, care năvălea într-un sabat vrăjitoresc, apostrofând vijelios: v-am prins, vrăjitoarelor! Reclama era știută, pentru ineditul ei, până și de cei ce nu aveau încă televizor, fiindcă o bătuciseră toate canalele de sute de ori pe zi. Domnule Vladimir, am să vă duc la un hotel-trufanda, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
glas. Nu l-am ascultat, măria ta, și am greșit. Iartă-ne nesăbuința, mărite! Vom vedea noi care-i adevărul după ce îți face voi cele ce v-am poruncit. A patra zi - după cum a hotărât - Ștefan vodă a intrat cam vijelios în sala tronului, unde îl așteptau marii boieri. Bine v-am găsit! Să trăiești, măria ta! au răspuns boierii într-un glas, cătând cu fereală la chipul lui vodă, pentru a vedea cam ce făină se macină la moară... Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
curiozitate aproape suspectă. Sandu rotește paharul cu Tămâioasă Între degete, Îl privește ca și cum ar dori să calculeze cu ce viteză se va duce pe gât lichidul rămas, și continuă... Mă, Gore, mă Gicule, și când s-a pornit vijelia aia vijelioasă că ziseseră ăștia că e cod, că să fim pe fază, să pregătim pelerine, saci cu nisip etc, da’ vezi că la copaci nu s-au gândit să-i lege cu ceva și i-a luat vântul, a dat cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
adevăr, din moment ce el a obținut acest cap. Atâta doar că nu el a fost cel care a executat sentința. Iar eu, care am urmărit după aceea afacerea până la lichidarea ei, exclusiv, am avut cu acest nenorocit o intimitate mult mai vijelioasă decât a avut-o vreodată tatăl meu. El trebuia totuși, conform obiceiului, să asiste la ceea ce se cheamă într-un mod cuviincios ultimele clipe și care trebuie totuși numit cel mai abject dintre asasinate. ÎNCEPÂND DIN ACEASTĂ ZI N-AM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu tine la fel, Tom, care stai aici fără să zici nimic, de parcă n‑ai nici o legătură. Și voi așa credeți că trebuie să vă purtați cu ea. Haide, Graham. Plecăm. O clipă mai târziu, o văd pe mama ieșind vijelios din cort, cu tata în urma ei și cu pălăria ei glaben‑verzuie clătinându‑i‑se pe cap. Se îndreaptă spre poartă și știu că se întorc la noi acasă, unde o să bem cu toții o ceașcă reconfortantă de ceai. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se taie, chir de n-o porți. Dădu să-i răspundă. Apucă doar să icnească, sufocat. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul, cuprins subit de furie, se avântè vijelios înainte ca si cum ar vrea sè sarè la gâtul cuiva că sè-l omoare, Viclean, dușmanul nevèzut al bețivului, judecând dupè direcția atacului acestuia, pare sè se fi ascuns undeva chiar în spatele meu, Din lipsè de alte probe valabile, singurul meu argument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spre bine, presupun. Plictisindu-se, probabil, de urmărit fulgii, își întoarse capul și îmi tasă părul ciufulit. Așa e mai bine. Mhm... Din nou pauză. Am sorbit cu gălăgie din cana caldă. Lichidul mă arse ușor pe gât și coborî vijelios mai jos, trezindu-mă puțin câte puțin. Ce s-a întâmplat ieri? întrebă el. După ce-am plecat eu... A fost distrus peretele de la etajul trei, din aripa E. I-am trimis pe toți să-i ia pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai strecurat În... Dar asta nu Înseamnă că... Ridică privirea. Mă gândesc aproape În permanență la tine. Ăsta-i adevărul, mă gândesc mereu la tine. Lumina de la semafor se aprinde, spunându-ne că putem traversa. Acum e momentul să pornesc vijelioasă pe zebră, și el să fugă În urma mea, dar nici unul dintre noi nu face nici o mișcare. Vreau să pornesc vijelioasă, dar cumva corpul nu vrea deloc să mă asculte. Cumva, corpul meu vrea să audă mai mult. — Emma, știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]