60,498 matches
-
își întindea culorile, parchetul cu șențulețele lui unde eu alergam după bile, cârpele murdare care puțeau a terebentină. Nu e o scândură, e un tablou. Trebuie să fi scăpat ca prin minune de sobă și de răposata, care ar fi vândut-o cât ai zice pește dacă ar fi pus mâna pe ea. Dintr-o lovitură de baston am dat naibii cât acolo mormanul de umerașe și am scos tabloul din dulap. Este foarte mare. Recunosc în nodurile sforii precizia maniacală
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
doar) un mijloc de supraviețuire, ci și o formă de a-și arăta talentul în arta comerțului. Cel mai inventiv se dovedește a fi Cesare, conaționalul lui Primo Levi. Cu o seringă ruginită umple rația de pește pe care o vinde sau o schimbă cu alte produse. Metoda lui ingenioasă i-ar fi adus multe profituri, dacă într-o zi șase ochi hămesiți de copii nu l-ar fi impresionat, făcându-l să arunce peștii pe care voia să-i comercializeze
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
jumătate de carte. Lucrurile sunt ușor de interpretat. Știm că astăzi cartea este ceea ce este difuzarea sa, valoarea ei rezultând din cu totul altă ecuație. Calculul lui King este de un cinism absolut. Dacă ar fi tipărit romanul, ar fi vândut probabil o sută de mii de exemplare, dar travaliul creator ar fi fost complet, iar cheltuielile publicării, inclusiv de promovare (King este promovat ca pasta de dinți antitartru) ar fi redus substanțial profitul. Studiile de sociologie a lecturii arată că
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
Cristian Teodorescu În primii ani după Revoluție, orice carte despre Ceaușescu se vindea în tiraje uriașe. N-am văzut atunci amintiri de familie. Ar fi fost și greu. Ceaușeștii aveau toți alte griji. Unii erau urmăriți de Justiție, alții erau vînați de colegii de serviciu. Nedreptățile pe care le-au suferit, atunci, unii
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
carieră de jurnalist, decide (iar în spate o auzi, de fapt, pe fosta ziarista Rita Monaldi): "Nu mai vreau să mă fac gazetar..." pentru că "adevăratele secrete ale suveranilor și statelor nu-și găsesc nicicând locul în foile volante ce se vând în piață". MN: Este un artificiu pe care romancierii contemporani îl folosesc mereu: dai glas unei arhive ("istoria") printr-o figură (aici, ajutorul de hangiu). Figură devine, mai apoi, un hibrid în care încap "vocea auctoriala", cu toate inflexiunile ei
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
săraci prin comparație cu inconfundabilii "bișnițari" indică iminența unei razii, a unui control al provenienței mărfurilor, al descinderii celor de la ORDA: spre deosebire de băieții spilcuiți pe care amicii de la circa de poliție îi avertizezază când nu e cazul să iasă la vândut, pentru amărășteanul ce-și vinde tacâmurile de alpaca primite cadou de nuntă în urmă cu jumătate de secol nu se obosește nimeni. La fel, vremea bună sau vremea rea sugerează compoziția - cum să-i spun "politically correct"? - socio-rasială a celor
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
bișnițari" indică iminența unei razii, a unui control al provenienței mărfurilor, al descinderii celor de la ORDA: spre deosebire de băieții spilcuiți pe care amicii de la circa de poliție îi avertizezază când nu e cazul să iasă la vândut, pentru amărășteanul ce-și vinde tacâmurile de alpaca primite cadou de nuntă în urmă cu jumătate de secol nu se obosește nimeni. La fel, vremea bună sau vremea rea sugerează compoziția - cum să-i spun "politically correct"? - socio-rasială a celor ieșiți să-și vândă marfa
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
și vinde tacâmurile de alpaca primite cadou de nuntă în urmă cu jumătate de secol nu se obosește nimeni. La fel, vremea bună sau vremea rea sugerează compoziția - cum să-i spun "politically correct"? - socio-rasială a celor ieșiți să-și vândă marfa. Dacă e frig, vor veni mai ales majoritarii. Dacă e cald, vor apărea și "oamenii de afaceri" rromi. Despre o astfel de zi caldă vreau să vorbesc. Ca-ntr-un celebru debut de roman al lui Raymond Chandler, soarele
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
care ne alegem conducătorii ne împinge mereu spre fundul grămezilor dezordonate, spre locul neaeristit unde materia prost prelucrată și țărâna râncedă fuzionează cu entuziasm. Așa am procedat la toate răscrucile acestor ani: când am chemat minerii, când "nu ne-am vândut țara" doar ca s-o putem jefui noi în liniște, când i-am cotonogit pe intelectuali, mai întâi cu ciomegele, acum cu salariile de mizerie, când am pozat în pro-occidentali doar pentru a-i putea înjura, de la fața locului, cu
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
și prieteni diminețile la școală invariabil discutam în grupuri mici, în șoaptă, despre părinți, bunici, rude arestate, despre evacuări din case, despre confiscări de bunuri; din cauza mizeriei multe dintre obiectele adunate, unele într-un răstimp de mai multe generații, erau vândute la prețuri de nimic la talcioc. Persoane care ne erau dragi dispăreau din orizontul nostru pentru lungă vreme, unele pentru totdeauna. Iar noi, copii, trebuia să ne învățăm să nu povestim la școală ce auzeam acasă, să nu spunem ce
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
infarct din pricina unei banale perechi de pantaloni, seamănă foarte bine cu destinul celebrului Akaki Akakievici din Mantaua lui Gogol. Un roman dens, masiv, al cărui principal sens "ideologic" este acela că omul "obidit și umilit" are dreptul să nu se vîndă discursului și (non)valorilor epocii. Romanul va apărea în colecția "Biblioteca Polirom", coordonată de Denisa Comănescu. În atelierul următor (ochii îmi erau deja împăienjeniți, obosisem) i-am ajuns în fine din urmă pe chefliii din timpul zilei: aici descălecaseră Vasiliok
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
City, la liceeni care au împușcat indiscriminat colegi și profesori din Liceul Columbine și până la un băiat de șase ani care a împușcat mortal o fetiță. Care e explicația? Principalul vinovat pare să fie media, care știe că "violența se vinde bine" și abuzează de ea, creând un climat de frică (sună cunoscut? Da, și noi avem știrile de la ora 5). Adăugați la asta marea putere de cumpărare a cetățenilor americani, faptul că gloanțele există la magazinul din colț, iar armele
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
moldave? Le-au topit tătarii, polonezii ori muscalii? Le-au aruncat la grămada de fier vechi descendenții direcți? Le-or fi înstrăinat urmașii - îi știți, cei care până-n ziua de azi și-au trecut pe emblemă nemuritoarele slove " Nu ne vindem țara?" Răspunsurile la astfel de întrebări nici nu prea au importanță. Sau, dacă au vreuna, ea vorbește despre ciudata noastră relație cu istoria: o exaltăm demagogic când avem nevoie de voturi, și-o siluim cu sălbăticie în restul timpului. N-
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
avut chef să-mi iau mașinuța. M-am săturat de agresivitatea conducătorilor auto. Aroganța se exprimă plenar în stilul șoferilor. Cei mai mulți posesori de mașini ultimul răcnet, aiuritoare, cumpărate, desigur, din muncă cinstită " nu ca mine, din banii casei de la Severin, vîndută de mama - nu au nici-o limită. În tupeu, ca și în trafic. Și ce dacă este roșu la semafor? Asta-i bună! Nu au dat zeci de mii de euroi ca să stea la rînd cu mine, deținătoarea unui biet Tico
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
zîmbește complice de data asta. Văd că trage după ea o sacoșă grea, pe care abia are cum să o apuce. Am înțeles tîrziu rugămintea. O ajut o bună bucată de drum, pînă la un antic de pe Calea Victoriei. Vrea să vîndă o tavă de argint și două sfeșnice. "De ce, doamnă?", șoptesc eu, mai mult pentru mine. "Copii n-am, nici alți moștenitori, iar pensia nu-mi ajunge cu nici un chip. Am fost profesoară, am făcut școala la pension. Am, însă, o
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
zgândăre orgoliul bolnav. Nu sunt nici pe departe un "fundamentalist al pieței", un imbecil care să creadă că doar ceea ce validează piața are valoare. Nici vorbă. Numai că până și într-o țară săracă precum România valoarea continuă să se vândă și fără a pune cărțile în căruciorul de handicapat. Știu că editorii importanți ai țării, de la Polirom și Humanitas la Paralela 45, All sau Rao, cum și edituri mai mici, dar centrate pe valoare (de la Compania la Brumar, Vinea, EST
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
al vieții lui Petre Popovăț (fumător gata de sacrificiul suprem pentru propriul viciu), vecinii vor să-i facă o lipeală Ioanei Popescu, mamă singură, Irina Nicolau se mîndrește cu rochiile de mireasă din cămăși de in și kilometri de dantelă vîndute la Fondul Plastic, Șerban Anghelescu își alintă soția Merișor, în timp ce doamna, Maria Anghelescu, spune cum și de ce treceau securiștii pe la bibliotecă. Umorul în comunism (absent din dicționar, cum și naveta lipsește), inevitabil subversiv, are ceva din sadismul impotenței " cam așa
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
predate Anei Pauker la Comitetul Central. Ce-a făcut Ana Pauker? Și-a măritat fata cu dr. Brătescu. I-a numit la ambasada din Moscova pe cînd era ministreasă la Externe. I-a transferat la Stockholm. Acolo au început să vîndă pe piața Stockholmului și să acumuleze dolari. Serviciul sovietic de informații s-a sesizat. Așa a căzut Ana Pauker. își acumula deviza în depozite în străinătate, dovedind că nu are încredere în stabilitatea regimului stalinist, deși își ucisese soțul " pe
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
conștient de postura mea de marginal căruia i se făcuse o favoare și nu-mi puteam permite să am pretenții (mi-aș fi dorit, de pildă, mai multe exemplare de lux din scrierile criticului, care, nefiind puse în comerț, sau vândute pe sprânceană, nu-mi ofereau șansa de a intra în posesia lor decât dacă i le ceream și el îmi satisfăcea dorința, sau mi le dăruia din inițiativă proprie; așa încât am fost bucuros să capăt unul în primele zile ale
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
pînă tîrziu, să prindă rezultatul ultimului meci al zilei. Văzînd cum joacă unii, comentatorii noștri se dau de ceasul morții că echipa României nu e și ea în Portugalia, să-și arate mușchii. Asta în timp ce în prima divizie autohtonă se vînd și se cumpără jucători, la prețul fabricilor privatizate de Mușetescu. Adică jucătorii noștri ar merita ei mai mult, dar nu sunt bani și uite așa ajung ei în străinătate, în loc să țină steagul sus pe meleagurile patriei. Nu zic că echipa
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
copilărit în București, dar nu mai aveam nici o proprietate. Ce a avut mama, a moștenit numai o bucată de pămînt în Dobrogea, fiindcă bunicul meu, generalul Nicolae Grădișteanu, a fost un foarte prost administrator. Am găsit prin documente, cum a vîndut toată Piața de flori, astăzi cartierul Hanul lui Manuc, pe-acolo, în plin București ! El a vîndut terenurile alea care ar face miliarde astăzi, mii de miliarde, mă rog. Și a cumpărat o moșie în Dobrogea, îndată după dobîndirea Dobrogei
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
bucată de pămînt în Dobrogea, fiindcă bunicul meu, generalul Nicolae Grădișteanu, a fost un foarte prost administrator. Am găsit prin documente, cum a vîndut toată Piața de flori, astăzi cartierul Hanul lui Manuc, pe-acolo, în plin București ! El a vîndut terenurile alea care ar face miliarde astăzi, mii de miliarde, mă rog. Și a cumpărat o moșie în Dobrogea, îndată după dobîndirea Dobrogei, în 1878. O fi crezut că și-a asigurat copiii. Avea 5 copii. A cumpărat 5000 de
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
ceea ce făcea totuși 500 ha de fiecare. Dar cum el nu s-a ocupat personal de chestia asta, la marea expropriere din 1918-1922 s-a luat 90% din ea. Mama s-a regăsit cu 50 de hectare. Și le-a vîndut, că nu se putea ocupa de ele, și a cumpărat o căsuță destul de puțin arătoasă, prin cartierul Buzești. Acuma nici numai există strada. Dar aceea a vîndut-o mai tîrziu. - Nu mai păstrați nici un obiect de la mama dumneavoastră ? - Dar ce obiecte
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
teologia este și o chestiune de cultură generală nu le intră în cap cu nici un chip unora din contemporanii noștri. Iar că Noica nu era tocmai un spirit religios sau "mistic" îi scapă lui A.M. În plus, dacă o carte vîndută în 30.000 de exemplare în circa o jumătate de an e elitistă, dacă o carte scrisă "pentru cititorul de azi, de regulă sceptic, de cele mai multe ori incult teologic", nu destinată specialiștilor (lucru spus explicit de autor, dar trecut sub
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
obscurului Horea Poenar de la revista VATRA. Dîndu-și aere de cunoscător ca o vrăjitoare care ghicește în ghioc, Dl Poenar consideră că poezia lui Mircea Cărtărescu nu mai e citită de studenți, iar cărțile sale, în declin, nu se vor mai vinde. Afirmațiile nu au nici cea mai mică acoperire, dar autorul articolului le face fără să roșească și fără să clipească, de parcă ar fi realizat numeroase sondaje de opinie ori ar fi studiat listele de vînzare ale cărților lui Cărtărescu din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]