474 matches
-
fapt, întregul text se bazează pe un procedeu simplu: aspectele întregului sînt luate drept teme pentru a se adăuga predicate ce opun în mod sistematic cele două personaje. Astfel, aceeași sub-temă "ten" apare "proaspăt" pentru unul, în timp ce celălalt îl are "vinețiu"; primul este plin la față, pe cînd al celui de-al doilea este "uscățiv". Toate proprietățile celui dintîi sînt conotate euforic, în timp ce în cazul celui de-al doilea sînt disforice. Fiecare din aceste două portrete se încheie printr-o simplă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
parcă fierb toate pe fața ei. Mai bine spus, capul său amintește, în partea de sus, din cauza plasei, de un cartof ars și în partea de jos, de un cartof încolțit; chiar am găsit ieri dimineață, sub cuptor unul, umflat, vinețiu, ce semăna cu mătușa Agnès ca două picături de apă. În Germinal, mina primește prin asimilare trăsături animate, sub forma miticului monstru dornic să înfulece oameni: (36) Această gură de mină, ghemuită în fundul unei gropi, cu construcțiile-i scunde de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
predicativă corespunde de fiecare dată unei adăugări de una sau două proprietăți la unitatea tematizată. Putem spune că Phédon are (aspectualizare) ochi, un ten, un trup și o față care sînt, respectiv (tematizare + aspectualizare sub formă de proprietăți): în orbite, vinețiu, uscățiv, slab. Ultimele fraze din cele două portrete ale lui La Bruyère nu mai trec prin tematizare. Ele trec direct prin anaforicul "El" la cele două teme-titlu pentru a conferi o singură proprietate (aspectualizare) fiecăreia: bogat vs sărac. Această operație
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu-i mijise nici tuleele pe sub nasul lung, borcănat la început, în continuare subțire, ca apoi să se termine cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre vișiniu. Era îmbrăcat într-un costum ca de cioclu, adică negru, iar cravata, musai roșie, era sucită trist spre dreapta; părea așa, ca o bănuială nedusă până la sută la sută. Înalt și subțire ca un plop canadian, călca
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
odaie se făcuse cald, foarte cald. Ștefan se descheie la caftan și luând o lumânare aprinsă se apropie de patul domnului care, întins pe spate, dormea. — Doamne ferește, se sperie tânărul. Pe perna albă fața lui Constantin Brâncoveanu era roșie, roșie vineție, și atât de umflată încât firele bărbii și ale mustății se ridicaseră vâlvoi ca o perie. Nasul umflat și el își micșorase nările și fiecare respirație se auzea ca un șuier. Puse lumânarea la loc și îngenunche și el în fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suferea bolnavul și își propunea să se apropie și să cerceteze mai bine ca să nu fie înșelat, de fiecare dată însă se oprea în dreptul ușii, țintuit de ceea ce vedea. Din pânzeturile albe, zilnic fierte în leșie, apărea umflată și roșie vineție fața lui vodă. Boala i se întinsese și la pielea capului, și la gât. Umflătura era asimetrică și, pe sub pielea lucioasă de la o ureche la alta în zona maxilarului inferior și sub bărbie, se profilau niște gâlme de mărimea unui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marele stolnic Constantin ca să nu se prăbușească jos ca un mal. Vodă Ștefan se repezi să-l ajute și amândoi, susținându-l, îl așezară într-un jilț. Bătrânul respira greu, fără să poată scoate nici un cuvânt, fața îi era roșie vineție, iar buzele palide tremurau sacadat. — Neică Mihai, să-l tragem colo spre laviță, să-l întindem pe spate. Aș, nu, ajută-mă să-i țin capul așa în sus, să i se scurgă sângele în jos, că dacă nu i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Fața ei mai păstrează urmele frumuseții de altă dată, nu are riduri pronunțate cum au alte femei de vârsta ei. Mâinile, afară din pătură, păreau ale unei sfinte; subțiri, cu degete lungi, pielea transparentă, Încât i se vedeau venele pronunțate, vineții. O sărut pe frunte și o Învelesc cu pătura așa cum făcea ea când eram copil. Îi iau mâinile amândouă și i le sărut. Tresare. Îi simt mâinile reci și picioarele, de asemenea. I le masez așa cum făcea ea cu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
umple gura. Îl înghiți și își pansă cu limba rana provocată de dinți. - Hai, acum... hai, tare!! Îndemnul o făcu să scoată un urlet de durere, ochii s-au mărit gata să iasă din orbite, nările largi căutau aer. Buzele vineții crăpate de durere purtară țipătul către femeile din jur și din sat. Mâinile căutau sprijin, palmele alunecau în încercarea de a se prinde de așternut. Durerea o rupea în două. Strigătul și efortul depus o epuizaseră. Amorțită, fata își lăsă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
colț. Apoi apăruse doamna cu dioptriile fumurii și telescopice. Fata a sărutat-o... Am rămas în colțul dinspre ușă. Îi văd părul smolit răsfirându-se, lucios, peste umerii fragili. Tenul alb, extrem de alb. În jurul ochilor se adâncesc cearcăne : solzi albaștri, vineții. Mâinile prea lungi și subțiri, mijlocul strâns într-un cordon lat de piele albă. Picioarele prelungi și nervoase, zvâcnind mărunt... O privesc, mă privește. Nu ne vorbim. Nici cu doamna cu ochelari fumurii nu vorbise. O sărutase doar, se sărutaseră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
același timp, figurile marcante ale asistenței. Nu cunosc pe nimeni, pot fi oricând solicitat să-mi justific prezența. — Cum ai nimerit aici ? întreabă, într-adevăr, fata, cu un zâmbet șiret. Un consemn a cărui încărcătură doar noi o știm... Buzele vineții deschid arcul de flacără albă al dinților mici, ascuțiți. Zâmbește, insistă asupra amănuntelor pe care le cunoaște de mult. Se reazemă de balustrada garderobei. Ascultă acum, încordată, cu o mască de sfârșeală și împlinire pe chipul exagerat de alb. Atentă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ne rupem. Iată, noaptea îi reunise și îi zvârlea din nou împreună la malul rece și sticlos al zilei. Zâmbise, ca un mort. — Deschideți, vă rog, fereastra. Deținuta se ridicase greu din fotoliu. Palidă, cu ochii injectați, încercănați, solzi mari, vineții. Se desprinse lent, rotindu-se. Un prim pas, spre fereastră. Înaintă, spriji nindu-se de marginea fotoliului. Avansă, rămase cu mâna stângă în aer, departe de trup, nu mai avea de ce se rezema. Desfăcu, dintr-odată, un pas mare, cât mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Hariga. S-au întors s-o caute. Piramide de gogoșari groși, lăcuiți. Mormane de ardei și roșii, printre ochiurile cărora se zărea brațul de grea stofă neagră al țăranului. Lăzi cu mere galbene, suspecte. Pe talgerul de zinc cădeau prune vineții. O broboadă aplecată peste buchetul de morcovi. Tejghea albă, halate albe în jurul calupurilor de brânză albă : degete umede, înroșite, învelite în buburuze brânzoase. Guralivi glumeți, învârtind în jurul cântarelor mari mâini noduroase. O găsiră greu : pipăia morcovii, țelina, contempla îndelung, fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
carbonizată, orbitele adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga, pentru a potrivi jocul, transmisia imaginilor de pe un ecran pe altul. Grijulie până la sarcasm cu această confruntare care, s-ar zice, o încântă. Dunga buzelor subțiate și vineții abia reprimă satisfacția, viclenia. Depune pixul galben pe masă ; nu, îl reține între degetele mâinii drepte ; cu vârful degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare pas. Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate. Eram o apariție bizară, demnă de cercetat. Apelul găsea ecou ? Prietenia, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
comediantul ei se încovoaie, suspectat, pândit, clovnul lunecă pe globul ocular, ring sferic, învârtindu-se, dezechilibrându-l, dezarticulându-l, în hohotele de râs ale micilor spectatori înveseliți de căderile cara ghioase, de obrajii mereu mai murdari de fard, pete roșii, vineții și verzi pe bărbie, pe nasul de carton, pe urechile blegi de catifea și pe fruntea dilatată și pe gâtul subțire și lung, de curcan. Cearcăne mereu mai adânci sub privirea holbată ! Abia își revine, scutură hainele, umerii osoși, își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi dărui un fir anemic, amintind de o garoafă pleoștită și parțial cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cufundă în apă de trei ori conform ritualului, nici un scâncet și îl dă nașei să fie înfășat. O voce întreabă, - A murit ? Răspunde încetișor, plângând, mama pruncului, în vreme ce îl îmbracă în scutece noi, - Doarme! Îl așează pe dormeza încăpătoare, culoarea vineție se schimbă încet în paloare și doarme adânc, nimic nu-l deranjează în timp ce, femeile stau răbdătoare în cameră, sporovăind încetișor. După un timp se trezește și nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că aceștia erau originari din regiuni ca Veneția, fie prin faptul că hainele lor proveneau din această provincie. Cuvântul vânăt există în dacoromână și în dialectele sud-dunărene. A fost frecvent în toate timpurile, constituind bază de derivare: vânătaie, vinețea, vinețică, vinețiu, (a) învineți. Rom. venetic are mai multe sensuri, dintre care două sunt mai importante: „monedă venețiană de aur în valoare de aproximativ 5 lei vechi, care a circulat în trecut și în țările române“ și „persoană venită din alte locuri
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vagabond“, așa cum crede L. Șăineanu. Oricum, la originea îndepărtată a rom. venetic, cu ambele sensuri, se află Veneția; de aceea, dubletul etimologic al lui venetic este venețian, împrumutat din it. veneziano. Din aceeași familie face parte și cuvântul învechit veneție (vineție) cu sensul „străinătate“, dar și „marfă care provenea din Veneția“ (apare cu ultimul sens într-un document din 1705, publicat de N. Iorga). bleu, brun, gri Ca și unele limbi romanice occidentale, româna a împrumutat aceste trei nume de culori
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aer În piept, apoi zgomotul făcut de chibrit când Își aprinse o țigară. Am găsit o foarfecă de bucătărie și m-am dus Înapoi la lift, unde am tăiat pe lungime mâneca de la haina bărbatului. Pe pielea cu vinișoare verzui, vineții și albe, tatuajul Încă se distingea cu claritate, strâns agățat de antebrațul său, ca o insectă mare și neagră care, În loc să se Înfrupte din cap alături de muștele mai mici și de eviermi, preferase să cineze singură, pe o bucată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îți voi sparge nasul ăla nenorocit. — Nu sunt chiar atât de prost. Numai că, Întâmplător, am și eu o nedumerire. La ușa de la intrare, Roșcovanul se opri și se uită fix la mine. Fața lui avea culoarea sângelui, era aproape vineție de furie: — Zău? Și care ar fi aia? Aveam o fată care lucra pentru mine. Pe nume Inge Lorenz. A dispărut din zona casei de pe plajă din Wannsee nu cu mult Înainte ca băieții tăi să-mi dea la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ce trebuie mai întîi să vedem în aceste compoziții în care ni se propune să deslușim entuziasmul pictorului, refugiat în ultimii ani ai vieții la New York și cucerit, se zice, de vitalitatea metropolei și a jazz-ului... Într-un amurg vinețiu care mi-a dat înverșunări rousseau-iste, eu am visat însă aici că pădurile, păsările, lichenii și bizonii se vor reîntoarce într-o zi să recucerească orașul. Poate, fiindcă pe străzile botezate cu cifre, m-am gândit că la New York singurătatea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ca și cum aș aștepta să-mi deschidă Cartea, Să nu-ți fie frică! îngenunchez lângă patul lui sărutându-î mâna, Ești mare acum și înțelegi, fiul meu, ai grijă de tine și, și nu uita ce te-am învățat, mâinile lui slabe, vineții s-au așezat deasupra mâinilor mele împreunate pe patul lui de moarte, tușește acum, se îneacă, și obrajii mei nu vor să-i dea prinosul de lacrimi cuvenit, se scutură de tuse, cum ar trebui să mă port, Doamne?! Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca angajații lui să nu ajungă la Închisoare. — Cum te descurci? Era inspectorul Steel, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele pantalonilor de la costumul său cenușiu. Bluza murdară de scrum de ieri dispăruse, Înlocuită de ceva sclipitor, auriu. Pungile de sub ochi vineții atârnau. Nu prea bine. Logan se săltă pe colțul biroului și-i oferi un scaun inspectorului. Ea se așeză cu un oftat trăgând un vânt discret. Logan se prefăcu că nu aude. — Zi mai departe. — OK. Logan arătă spre hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]