623 matches
-
bine. Și... cum te mai simți?... CETĂȚEANUL TURMENTAT (ghicind sensul întrebării ei): Nu mai sunt turmentat. M-am deșteptat. ZOE (râde, generoasă): Domnule, încă o dată, recunoștiința mea, zău... CETĂȚEANUL TURMENTAT: Aă... Coană Jo..., pot să vă spun Zoe? ZOE (cu vioiciune): Numai dacă-mi spui și dumneata cum te cheamă! CETĂȚEANUL TURMENTAT: Cetățeanul T. ZOE: Cetățeanul T.?! Ești cumva... incognito? CETĂȚEANUL T.: Nu. Sunt apropitar. Mă cunoaște conu’ Zaharia de la 11 fevruarie... ZOE(zâmbind): Bine, domnule Cetățean T. Ai de gând
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
care era tolerat în ierarhia unei catedre în care, dacă s-ar fi respectat regula impusă de profesor, toți ar fi trebuit să fie niște idioți. Dar Zeletin era altceva, o ființă al cărei spirit părea infatigabil și vesel, arătînd vioiciunea dramatică a celor care, după ce au reușit să-și depășească decepțiile, rămîn pentru restul vieții acordați la tonusul bunei-dispoziții. Toate bursele pe care universitățile occidentale i le oferiseră îi fuseseră sistematic refuzate de autorități din cauza originii sale nesănătoase (tatăl fusese
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
un festival în care blîndețea flegmatică a lui Emil Brumaru, grația plină de distincție a Magdei Cârneci, firea patetic molipsitoare a americanului Richard Jackson, atitudinea aristocrat-îngăduitoare a englezului de origine maghiară George Szirtes, histrionismul contagios al rusului Evgheni Evtușenko și vioiciunea tonică a Savianei Stănescu creează o atmosferă de bunădispoziție colectivă? Nu poate arăta decît într-un singur fel: acaparant și solicitant. De aceea, dacă la capătul unui astfel de festival te simți frînt, oboseala nu vine din monotonia unor întîmplări
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
Simona Vasilache Volumul al doilea din Jurnal-ul ținut de Alice Voinescu e o lungă și fragmentată scrisoare către Stello, dispărutul, cel care-i devine confident și înger păzitor. Mici cochetării de bătrânețe, neputințe sancționate sever, scăderi ale vioiciunii de altădată, se întrepătrund cu ritmul halucinant în care se schimbă istoria. Morala, de-un creștinism asumat cu multă finețe intelectuală, este că se obișnuiește omul cu orice. Însă asta nu schimbă nimic din așteptarea tot mai neîncrezătoare a unui
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
îl comparăm cu eroii cuminți ai realismului socialist. Pentru a merge în continuare în paralel cu romanul lui Preda, personajele lui Velea sunt combinații imprevizibile de Ilie Moromete, }ugurlan și Nilă, cel cu fruntea mereu frământată. Seninătatea și revolta bruscă, vioiciunea sau aparenta încetineală a minții, vorbele în doi peri și gândurile întotdeauna mai adânci decât cuvintele ce le exprimă fac din ele niște figuri literare vii, imprevizibile, imposibil de introdus într-o schemă. Duminică și Adina Gheorghe, cei doi eroi
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
e surprinsă cochetând cu "franțuzia". Surprinzător, n-a publicat la Dacia literară și la Propășirea. Proza de idei din Cugetări cucerește prin aceeași referire la tema principală-limba, prin implicarea în evenimentele socio-politice, prin capacitatea anticipatoare și prin discursul plin de vioiciune, ironie și umor. Sunt aduși în scenă Dosoftei, Ureche, Costin, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior etc. și invocați fără ostentație, ca într-un banchet "omeric", Cincinatus, Brutus, Pascal, Rabelais, Malherbe, Moličre, Schiller, Champollion, Victor Cousin, Buffon. O eseistică pe cât
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
unor întîmplări bizare, apoi pe femeie. În tren, Jean-Marc își privește iubita dindărătul ferestrelor compartimentului, si nu izbutește să vadă decît o femeie deplasat de veselă și volubila, căreia nu îi poate auzi vorbele și nici înțelege gesticulația. Dar nu vioiciunea ei îl revoltă și înspăimînta, ca o formă mai gravă de infidelitate (cum putea fi veselă la cîteva ceasuri după ce se despărțiseră?), ci altceva. Izolată de acele ferestre de compartiment Chantal însăși nu mai pare reală, ci mai curînd o
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
meridionala din 1858, Nicolae Filimon a observat, printre altele, "rarul talent al reflexiunii mature" care a născut "multe invențiuni". Descoperea însă carențe fizice la germani (firi "prea delicate"), fata lor fiind "mai totdeauna fără sînge sau vestejita înainte de timp", neavînd vioiciunea meridionalilor, fiind mereu bilioși și criticînd tot ce văd, inclusiv produsele create de alte popoare, denotînd astfel "un vulcan de pasiuni și de răutate". Dl Hîncu consideră că la Filimon se poate descoperi cea dinții descriere a femeii germane, zugrăvita
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
de tenebrosul Hasdeu), autorul va exploata încă o dată arta dialogului spontan, în comedia Trei crai de la Răsărit din 1871. Ca și în Micuța, subiectul e banal și reia o schemă mult folosită în comedia românească de pînă la el, dar vioiciunea replicilor salvează ansamblul. Transformarea limbii române în jargon prin utilizarea abuzivă a diferitelor influențe străine provoacă efecte comice, ca și în Micuța, dar de nivel inferior. Dacă eliminăm tentativele lui Asachi ori Bolintineanu, drama românească istorică în versuri se impune
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
Țiriac. Într-adevăr, de mulți ani n-am mai avut un cuplu atât de... de... Uite, că nu-mi mai găsesc vocabularul... În sfârșit, dacă vom reuși, ipotetic vorbind, ca printr-un proces de osmoză, să amestecăm zâmbetul interminabil și vioiciunea Andreei Marin cu "sfinxoșenia" și cumpătarea în vorbă a lui Ion Țiriac, vom dispune de un cuplu ideal... La tenis! 1) Sintagmă actualizată și adaptată noilor condiții social-economice sub forma: "Hai, șomere!"
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
din cărțile prozatoarelor interbelice." Da, numai că prozatoarele, în jurnal, sînt altfel de femei. Dovada e Sorana Gurian, cea dată deoparte, de critici și ,popor", de îndată ce noul regim a radicalizat, în propriu-i folos, acuzele din interbelic. Ținînd, cîndva, de vioiciunea unei literaturi, încăierările de moravuri între pudibonzi și libertini (mai mult sau mai puțin erudiți...) ajung, repede, baricade ideologice de pe care cad, direct în groapa cu lei, autori de felul celei care-a scris Zilele nu se întorc niciodată. Jurnalul
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
să pună punct rătăcirilor senzualiste. Se descoperă, chiar, ca un sentimental. În definitiv, intenția e de un convenționalism temperat. Salvarea ei vine tocmai din contrastul stilistic. Dacă n-ar fi sunat a boncăluit, dacă n-ar fi avut o anume vioiciune animalică, ar fi fost, intelectual, îngălată, iar literar, nulă. Apropo de asta, unii comentatori mai subiectivi ai romanului au incriminat abuzul de cuvinte sau sintagme ireverențioase. Se poate discuta, desigur, dacă nivelul de expresivitate al acestora chiar e cel scontat
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
dimineață de la Iași, într-o camionetă a Crucii Roșii. Cu vălurile de infirmieră și veselia ei deschisă, se instalează pentru zece zile la Mama și întoarce pe dos casa și oamenii, cum îi stă în obicei. Simpatice totuși, eleganța și vioiciunea ei de țigancă, dar obositoare la extrem agitația infernală, entuziasmele ei strigate la superlativ. 22 Octombrie Este cald, anormal de cald, de câteva zile; aerul nemișcat este înăbușitor ca în plin Julie, înainte de furtună. Și în George Enescu, un aflux
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
cine știe ce și exprimă sintetic acest lucru prin "mă așteptam la mai mult". Nu este greu să te aștepți la mai mult cînd ceea ce primești este... nimic. Nimic altceva decît mediocritate și normalitate ( deja pleonastică alăturarea celor doi termeni) etalate cu vioiciune și zîmbetul pe buze în chip de comedie. Ceea ce lipsește cu desăvîrșire acestui Al naibii tratament precum și multor altor pelicule recente sunt sentimentele ( excludem sentimentalismele care prin compensare abundă). Centrarea exclusivă pe story se traduce la nivelul produsului final printr-
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
Mira Simian și de a-și începe inițierea în folclorul local, prefigurînd romanul Străinii din Kipukua. Patru ani mai tîrziu, scriitorul va reveni în insulă pentru un răstimp de șase luni, dedicat integral muncii literare. Un Jurnal hawaiian redă cu vioiciune filmul șederii; la 25 ianuarie 1971, autorul notează: "Cu exact nouă ani în urmă, după paisprezece luni de lucru mental zilnic, terminam Steaua Zimbrului într-o celulă din Aiud. Iar acum încă mai lucrez la ea, în Hawaii. Ce straniu
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
moderne (Cioculescu, Vianu, Streinu), Asachi, Alecsandri, Heliade-Rădulescu, C.A. Rosetti, Bălcescu și ceilalți sînt departe de a fi simple fosile. Cioculescu nu iartă nimic și nu se sfiește să-i laude acolo unde e loc. își întîmpină clasicii cu o vioiciune foarte rar realizată în critica noastră. El anticipă, intuiește, de altfel, o apropiere extraordinară a criticii românești postbelice de această perioadă. Studii extraordinare, de la Paul Cornea și Mihai Zamfir pînă la Liviu Papadima, au fost dedicate acestei perioade. Versiunea critică
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
sunt egal de apropiați? Nu știu dacă aș putea să răspund afirmativ la o asemenea întrebare. Este poate o chestiune de vârstă, dar mai convingătoare îmi pare viziunea cioraniană - lucidă și pesimistă, dar insuflându-ți, totodată, o forță plină de vioiciune (paradox deseori remarcat de altfel). N.M. - Cum l-au primit polonezii pe Cioran? I.K. - Reflecțiile sale provoacă, în ultimii ani, un interes tot mai mare printre intelectualii polonezi și printre tineri, deși interesul acesta n-a luat încă acea formă
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
mi-am întărit sau mi-am nuanțat frămîntările. Orice revenire a lui Andrei Șerban, în fiecare an, sub o formă sau alta, este un contact viu, o provocare intelectuală. Chiar dacă unii o văd și altfel. Își păstrează prospețimea, curiozitatea, nevoia vioiciunii și a comunicării. Ca și lui Vlad Mugur, îi plac enorm șuetele, îi place să rîdă puternic, cu poftă, îi place să transmită ceva substanțial, concret, care să trimită la meditație, dar îi place și să-și plaseze ironiile ici-colo
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
ea a reușit să se păstreze mereu în prim-planul fenomenului artistic și să participe nemijlocit la mișcările vii ale acestuia. Ceea ce, la o primă vedere, putea trece drept atitudine exterioară și un pragmatism cultural rece era, în esență, doar vioiciune și mobilitate intelectuală, dar și o mare capacitate de a participa la dinamica globală a evenimentelor artistice, la evoluțiile lor pe spații largi și pe termene lungi, dincolo de orice tentație a parteneriatului mărunt și a privirii joase. Bună cunoscătoare a
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea trupului era compensată prin amploarea proiectelor, iar sprinteneala pierdută a picioarelor se mutase și ea, în mod legitim, în vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. În fața dispariției unui om de cultură de o asemenea autenticitate și vigoare, gîndurile și regretele dobîndesc ele însele, dincolo de orice convenție conjuncturală, o notă gravă care le scoate din stereotip și le mîntuie de banalitate
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
atît de fin precum cel al lui Susan Sontag. Și, ca să fiu sincer, am citit cu plăcere această demitizare a unui autor pe care critica românească este tentată de multe ori să-l "violeze" cu comentarii reverențioase, fără discernămînt, fără vioiciune. Am doar două observații de făcut: într-un fel era previzibilă reacția autoarei care vede teatrul prin ochii lui Artaud ("neangajarea" lui Ionesco este cea care supără) și, în al doilea rînd, este evident că Susan Sontag nu-l cunoștea
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
iubește și lasă”, dialogul Miței cu Didina de la bal, și multe altele). Dar și scenele colective sunt superb realizate: dansul clovnilor care pregătesc sala de bal, dansul țigănesc, charlestonul, polka. Balerinii-actori care au interpretat acest spectacol, fascinant prin inedit și vioiciune spirituală, s-au subsumat concepției coregrafice a lui Ioan Tugearu, rezonând perfect cu aceasta. Astfel: Nae este interpretat cu mult umor ca un fante de mahala de Sergiu Cotorobai, Iordache (Marian Chirazi) este parcă scos din frizeria Nae Girimea, slugarnic
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
piele. Și mirosul uleiului de migdal se combina cu al ei. Vreo douăzeci de minute îmi încărcă trupul cu energie fizică. Deodată îmi dădui seama că alimentarea cu energie se terminase: încă puțin, și o să-mi sară capacul de atâta vioiciune suplimentară. - Gata! spusei cu severitate, stând pe burtă și întorcându-mi capul spre maseuză. - Buhao? întrebă ea speriată. - Hao-hao, o calmai eu pe chinezoaică. Doctorul mă învățase, de fapt, numai aceste două cuvinte importante din chineză. Buhao înseamnă "rău", iar
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
și e miraculos de "tînăr la minte și simțire". Ne convinge de asta Daniel Vighi, după ce a stat îndelung de vorbă cu dînsul în vederea unei cărți de convorbiri, din care publică un fragment în revista Orizont nr. 2. Luciditatea, memoria, vioiciunea poetului aproape centenar, stimulate de partenerul de discuție cu o jumătate de secol mai tînăr, sînt stenice: ne arată că se poate îmbătrîni și frumos, cu entuziasmele și pasiunile intelectuale intacte, cu generozitate și deschidere spre ceilalți, deloc plictisit și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
dar Ady Endre îl descoperă în nouă... în opt silabe. Fie că recită din marii poeți maghiari, germani sau români (are o memorie fabuloasă), Anavi Adám se bucură de frumusețea acelor versuri și ne face să-i împărtășim exultarea. Farmecul, vioiciunea lui de spirit, trec întregi de pe reportofon în litera tipărită, făcîndu-ne să așteptăm cu nerăbdare cartea promisă în preambul de Daniel Vighi. Pentru a da încă o idee despre bogăția personajului pus în valoare de savurosul dialog, mai reproducem un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]