478 matches
-
1923, București - d. 24 februarie 1997) a fost un celebru violonist român, fost elev al marelui George Enescu. s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o familie de muzicieni de etnie țigan: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
căpitanul acestei insulei plutitoare. Scriitorul s-a sfătuit cu fratele său, Paul Verne, în privința dirijării Insulei cu elice doar cu ajutorul unei elice la tribord și a uneia la babord, fără a se mai folosi cârma. Un cvartet francez (Sébastien Zorn - violoncelist, Frascolin, Yvernes - violoniști și Pinchinat - la violă) călătorește de la Sân Francisco spre Sân Diego, unde cei patru urmează a avea un nou spectacol. Ei ajung pe "Standard Island", o insulă imensă creată de om pentru a călători în apele Oceanului Pacific
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
cultură din România (Filarmonica „George Enescu” din București, Filarmonica din Târgu Mureș, Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău etc.). În decursul timpului colaborează cu dirijorii Christian Badea, Tiberiu Soare, Paul Staicu, Silvio Wyller, Alexandre Myrat, Vlad Conta, Traian Ichim, Daisuke Soga, violonceliștii Alexandru Moroșanu, Lăură Buruiana, organiștii Steffen Schlandt, Hans Eckard Schlandt, Georges Athanasiades, Marcel Costea, Paul Cristian, Christine Chiriac, pianiștii Alexandru Petrovici, Tatiana Moroșanu, Luminița Berariu, Andreiana Roșca, Eugen Dumitrescu, Corina Răducanu și Remus Manoleanu, harpista Carolina Caia. De asemenea susține
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
cânt eu pentru ei."” Le-au fost dedicate piese pianistului Dan Mizrahy, actriței Stela Popescu, politicianului Mădălin Voicu (reprezentându-l pe tatăl său, violonistul Ion Voicu) ș.a. Pe scenă, în calitate de interpreți în compania lui Kőrössy au fost coregrafa Miriam Răducanu, violoncelistul Florin Mitrea, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, dar și formația de acompaniament alcătuită din Alin Constanțiu (clarinet), Ion Baciu jr. (pian), Ramona Horváth (claviaturi), Pedro Negrescu (contrabas) și Vlad Popescu (baterie). A cântat și înregistrat în țară sau peste hotare alături de
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
1946 a fost solist concertist al Filarmonicii de Stat "George Enescu". În cadrul instituției a interpretat atât concerte simfonice cât și muzica de cameră. A colaborat în cadrul unui trio de muzică de cameră cu fratele său, pianistul Valentin Gheorghiu și cu violonceliștii Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Cătălin Ilea și Mirel Iancovici. La prima ediție a Festivalului Internațional "George Enescu", a câștigat împreună cu fratele său, pianistul Valentin Gheorghiu, premiul întâi pentru cea mai bună interpretare a Sonatei a 3-a de George Enescu
Ștefan Gheorghiu (violonist) () [Corola-website/Science/320052_a_321381]
-
(3 decembrie 1970 Bat Yam, Israel) Violoncelist american-canadian, născut în Israel, fiu al unei familii de evrei originari din România. S-a făcut cunoscut nu numai prin tehnică și talentul său muzical, dar și prin carieră și prin opțiunile sale de repertoriu mai puțin convenționale. Maestrul sau
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
a auzit cântând la violoncel în campusul muzical de la Santa Barbara. La îndemnul lui Perlman, părinții au decis să se mute la New York pentru a permite copilului minune să ia vreme de trei ani lecții la Scoala Juilliard cu ilustrul violoncelist american Leonard Roșe, până la decesul acestuia în 1984. În 1983, la 13 ani, Matt Haimovitz și-a făcut debutul la Carnegie Hall, când a trebuit să-l înlocuiască pe Leonard Roșe la interpretarea cvintetului în Do major de Schubert într-
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
Reger - Suita în la minor op 131,Webern - Trei mici fragmente op.11. - cu pianistul Philippe Cassard (criticat de unii ca fiind răspunzător de partea mai slabă a discului) Haimovitz și formația de jazz Pittsburgh Collective (a fost cel dintâi violoncelist onorat cu acest premiu)
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
Mihail Tănăsescu, Hariton Ștefănescu și Ion Nicolescu, primind o recenzie pozitivă din partea revistei „România Muzicală”. În 1895 primește ocazia să cânte într-un recital la Ateneu, în folosul Societății Istorice a Studenților în Litere, unde îi are ca parteneri pe violoncelistul Constantin Dimitrescu, baritonul Aurel Eliade și tenorul Hariton Ștefanescu, însuși directorul revistei „România Muzicală” consacrând de data aceasta o cronică muzicală a concertului. Din 1896 se alătura tarafului lui Nicolae Matache, unde își aprofundează repertoriul popular și întreprinde primul turneu
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
precum renumitele soprane Angela Gheorghiu, Sarah Brightman, Tarja Turunen, dirijorii Jin Wang, Tiberiu Soare, Alexandre Bloch, violoniștii Daishin Kashimoto - prim concertmaestrul Filarmonicii din Berlin, Erik Schumann, Corina Belcea, Alexandru Tomescu, Gabriel Croitoru, pianiștii Eduard Kunz, Alexander Schimpf și Pierre Reach, violonceliștii Claudio Bohorquez, Rodin Moldovan, formațiile Direcția 5, Transsylvania Phoenix, Smiley, Elena Gheorghe, Cristina Rus și alții. Alături de Benoît Fromanger, Orchestra Simfonică București este prima orchestra ce are ca director artistic si dirijor principal permanent din altă țară. Fromanger a accentuat
Orchestra Simfonică București () [Corola-website/Science/325556_a_326885]
-
Christoph Dies (Landschaftsmaler), August Franz Heinrich von Naumann (Ingenieur, Maler), Franz Michael Vierthaler (Schulreformer, Schriftsteller) und Lorenz Hübner (1785-1799: Herausgeber der ’’Oberdeutschen Staatszeitung’’). Colloredo a stăpânit, pe lângă germană și latină, franceza, italiana și ceha. A fost de asemenea un bun violoncelist. A murit în exil la Viena, după ce trupele napoleoniene au ocupat Principatul de Salzburg.
Hieronymus von Colloredo () [Corola-website/Science/328308_a_329637]
-
cursurile de perfecționare ale Seminarului Muzical Internațional de la Weimar, la clasa profesorului Guido Agosti (1901-1989, pianist și profesor italian). Apoi, ca bursier al Centrului Internațional de Studii Muzicale, a urmat cursurile de muzică de cameră susținute de Enrico Mainardi (1897-1976, violoncelist și compozitor italian) în vara anului 1969, în cadrul Festivalului Muzical Internațional de la Taormina (Italia). Albert Guttman a beneficiat în 1970-1971 și 1971-1972 de o altă bursă oferită de guvernul italian, la un curs de perfecționare în cadrul Academiei Santa Cecilia din
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
colegul lui, Cristi Gram, la proiectul acestuia „State of Mind”. În decembrie 2012, Nicu Covaci îl cheamă în Phoenix ca toboșar, devenind membru cu drepturi depline Phoenix. În toamna anului 2013, Ionuț înregistrează un nou album în studio, alături de celebrul violoncelist Adrian Naidin, un melanj de ritmuri arhaice românești, violoncel și tobă. Titlul albumului se pare că va fi „Tari ca piatra“. Tama Starclassic Performer B/B Sabian Vic Firth Evans Gibraltar Hardware Sennheiser EW 300 IEM G3 Website oficial Interviu
Ionuț Micu () [Corola-website/Science/330575_a_331904]
-
(n. 29 decembrie 1876, El Vendrell, Tarragona - d. 22 octombrie 1973, San Juan, Porto Rico), numele la naștere în catalană Pau Carles Salvador Casals i Defilló, a fost un renumit violoncelist și dirijor catalan. A făcut numeroase înregistrări ca solist și dirijor, fiind memorabile între altele cele din 1936-1939 ale suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach. Pau Casals s-a născut la 29 decembrie 1876 la El Vendrell, în regiunea
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
cânta la ceea ce părea o pipă enormă în formă de violoncel, și după ce a asistat la recitalul de violoncel al profesorului Josep Garcia din Barcelona la Centrul Catolic din El Vendrell, copilul le-a spus părinților că vrea să devină violoncelist. Nefiind încă dispus să cumpere copilului un violoncel adevărat, tatăl său i-a improvizat un instrument, având o tigvă de dovleac drept cutie de rezonanță. Când a împlinit 11 ani, în ciuda dificultăților financiare și ale rezervelor tatălui care îl predestinase
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
și profesorul de violoncel Edouard Jacobs, a refuzat consimțământul și scuzele lor tardive și a decis să plece la Paris. În aceste împrejurări regina Maria Cristina i-a retras bursa. După zile dificile petrecute la Paris, unde a cântat ca violoncelist secund în orchestra teatrului Folies Marigny, el a revenit la Barcelona. Din octombrie 1896 a predat la Școala municipală de muzică din Barcelona, iar din noiembrie același an a devenit profesor de violoncel la Conservatorul del Liceu. Paralel, a dat
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
predat la Școala municipală de muzică din Barcelona, iar din noiembrie același an a devenit profesor de violoncel la Conservatorul del Liceu. Paralel, a dat concerte în saloanele din Barcelona, o vreme împreună cu orchestra Escalas. Apoi a fost angajat ca violoncelist în Orchestra Teatrului Grand du Liceu. În 1897 l-a cunoscut la Barcelona pe Camille Saint-Saëns. Împreună cu violoniștii Mathieu Circkboom și Josep Rocabruna și cu violistul Rafael Gálvez, Casals a întemeiat cvartetul Crickboom. Cu Granados și cu Mathieu Crickboom a
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
folosea și un alt violoncel construit de Goffriller în 1710, precum și un violoncel Tononi de prin 1730. O strânsă relație de prietenie s-a format între Pablo Casals și George Enescu, parteneri pe scenele europene, prietenie bazată pe, cum spunea violoncelistul, „simpatie și o compatibilitate incredibilă”. El spunea despre violonistul și compozitorul român că este „unul dintre cei mai geniali compozitori ai epocii muzicale moderne”. În anii 1960 Casals a predat în cadrul unor master classes în întreaga lume, de pildă la
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Concertul pentru violoncel în Si minor, Op. 104, B. 191, al lui Antonín Dvořák a fost ultimul concert solo al compozitorului și a fost compus pentru prietenul său, violoncelistul Hanuš Wihan, deși violoncelistul englez Leo Stern a fost cel care a interpretat la premieră. Este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Dvořák precum și una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
Concertul pentru violoncel în Si minor, Op. 104, B. 191, al lui Antonín Dvořák a fost ultimul concert solo al compozitorului și a fost compus pentru prietenul său, violoncelistul Hanuš Wihan, deși violoncelistul englez Leo Stern a fost cel care a interpretat la premieră. Este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Dvořák precum și una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este orchestrat pentru două flauturi
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
parte), coarde și violoncel solo. Concertul este structurat în trei părți: O interpretare tipică durează aproximativ 40 de minute. În 1865, la începutul carierei sale, Dvořák a lucrat la un concert pentru violoncel în La major (B. 10), compus pentru violoncelistul Ludevít Peer. A oferit partitura (cu acompaniament de pian) lui Peer pentru recenzie dar nici el nici Dvořák nu au avut intenția de a finaliza concertul. A fost recuperat de la reședința lui Dvořák în 1925. Hanuš Wihan, printre alții, au
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
prezentat printr-o serie de concerte începând cu 9 martie. Dvořák a audiat cel puțin două interpretări ale concertului și a fost inspirat pentru a onora comanda lui Wihan de a compune propriul său concert pentru violoncel. Herbert a fost violoncelistul principal în orchestra care a interpretat premiera Simfoniei nr. 9 a lui Dvořák pe 16 decembrie 1893 și a compus concertul său în aceeași gamă, Mi minor. Partea a doua a concertului lui Herbert era în Si minor, ceea ce l-
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
Rusia, coleg de taraf cu vestitul Sava Pădureanu, fost lăutar al țarului Rusiei. Mama sa era fiica lui Angheluș Dinicu, celebru naist din acea vreme, și soră a lui Dimitrie Dinicu, care, după ce studiase violoncelul la Viena, a devenit prim-violoncelist al orchestrei filarmonice din București și profesor la Conservator. După câteva luni de la nașterea lui Grigoraș, tatăl său a plecat împreună cu Angheluș Dinicu, la Expoziția Universală de la Paris, cu ocazia inaugurării Turnului Eiffel, unde au cucerit cu interpretarea „Ciocârliei” pe
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
mare succes Bolling a mai colaborat în cursul anilor cu chitaristul Aléxandre Lagoya (pentru care a compus un concert pentru chitară), cu violistul și violonistul Pinhas Zickerman (pentru care a scris o suită pentru vioară), trompetistul Maurice André (Toot suite), violoncelistul Yo Yo Mă. De asemenea a participat la programe închinate creației lui Lionel Hampton, Duke Ellington, Stephane Grappelli, Django Reinhardt, Oscar Peterson este căsătorit din anul 1959 cu Irène Dervize-Sadyker, și are doi fii. Hobbyul sau principal este construirea de
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
Paschill. Aici a interpretat numai piese clasice precum uvertura operei "Zampa", două valsuri de Chopin și Durand, iar în final, "Rapsodia maghiară" de Franz Liszt. În perioada 1900-1910 a susținut concerte clasice la Ateneul Român în compania sopranei Alexandrina Niculescu, violoncelistului Anghel Rădulescu, violonistului Vladimir Hradecky și pianistului Dumitru Dumitriu. La 16 septembrie 1906, în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil D. Fagure remarcându-i virtuozitatea, afirmă despre lăutar că "„a ridicat țambalul la instrument de concert”". În această perioadă își
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]