1,218 matches
-
e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost, pentru că bate vântul și soarele ăsta e grozav dar cam cu dinți. Când sunt înțepenite de frig, ca acum, viperele nu ne pot face nici un rău. Trecem, deci
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost, pentru că bate vântul și soarele ăsta e grozav dar cam cu dinți. Când sunt înțepenite de frig, ca acum, viperele nu ne pot face nici un rău. Trecem, deci, liniștiți, încet - încet, pe lângă dânsa, fără s-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost, pentru că bate vântul și soarele ăsta e grozav dar cam cu dinți. Când sunt înțepenite de frig, ca acum, viperele nu ne pot face nici un rău. Trecem, deci, liniștiți, încet - încet, pe lângă dânsa, fără s-o deranjăm. Privim înainte și în sus. Adică spre cer. Dar acuma ce văd? Mă frec cu labele din față la amândoi ochii și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că e chiar el, Castelul. Sclipește de parcă ar fi făcut din diamant. Un adevărat castel de basm... Poate că visez. Ar fi adică un vis în vis. ...M-o fi bătut rău vântul, am înghețat, poate, de frig, ca doamna viperă, și acuma visez frumos. Dar, nu! Pe coada mea stufoasă că nu-i vis. Nu-i visul meu, adică, e visul lui PAM, dar pentru mine e chiar adevărat. Ana sare în sus și strigă: „Ura! E aici! Am ajuns
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mergeam cu Ana data trecută. Parcă văd: acum e soare, e cald, nu sunt nicăieri șoareci, voi vedea din nou capre negre, urși, ursuleți, tăuri, adică lacuri de munte, în care se reflectă cerul albastru, flori mândre și alte frumuseți. Viperele s-au mai dezmorțit și ele, probabil. Dar nu-mi iese din cap întâmplarea de acum, cu zmeii. Unde și cum au dispărut ei? N-am fost atent o clipă și i-am pierdut din ochi. Recapitulez: Deci ei și-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mult mai în formă decât era acolo, în palatul lui. Cum o fi ajuns el aici? Dar eu însumi, eu cum am ajuns, atât de repede la Castel fără să am habar că merg pe creastă și fără să văd vipere trezite de căldură? Ana se uită la mine. Parcă ar vrea să-mi spună ceva. Se apropie de mine și îmi explică. Pe coada mea stufoasă, copii, aflu de la Ana că eu, de fapt, nici n-am plecat nicăieri, am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
luminos și limpede, de parc-ar fi în regulă. Prieteni din nou, în baia asta, isprăvim să ne spălăm de iubire. McCABE, BRIAN Cap. 48, par. 2. Directorul marțian este din schița Feathered Choristers. MacCAIG, NORMAN Cap. 48, par 22. Vipera șerpuitoare este din poemul Movements. MacDIARMID, HUGH Cap. 47, par. 22. Remarca maiorului Alexander că „E mai bine să ai hărți neadecvate decît să nu ai deloc; cel puțin, ele arată că pămîntul există“, este furată din The King of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
flăcăul... Discutam într-o zi: Panaiteștii au fost singurii care nu obiectau să dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
leu. Când pierdea, continua să zâmbească și nu mai călca prin bucătărie. Ronțăia în odaia ei bomboane englezești, se uita la televizor și aștepta pensia... ― Du-te, fetițo! o îndemnă bătrâna. Îți garantez că... Valerica Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tentativa de a se sinucide, Cottard nu mai primise nici o vizită. În cartier, printre negustori, căuta toate simpatiile. Nicicând nu le vorbise cu atâta blândețe băcanilor, nu ascultase cu atâta interes o tutungioaică. \ Această tutungioaică, observă Grand, este o adevărată viperă. I-am spus-o și lui Cottard, dar el mi-a răspuns că mă înșel și că femeia are părțile ei bune, pe care trebuie să știi să le găsești. DE DOUĂ SAU DE TREI ORI, ÎN SFÂRȘIT, COTTARD ÎL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cui este, m-am făcut un timp că nu prea mă deranjează acțiunile lui, dar când l-am ascultat și i-am pus un 2 cât el de mare, s-a uitat la mine cu o privire de pui de viperă șoptind vecinilor de bancă următoarele: „Uitați-vă bine la el, că în curând nu l veți mai vedea la clasa noastră, că îl aranjez eu la tata!” Unul din cei ce auziseră amenințarea a și spus cu glas răspicat: - Tov.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
doar cât este de posesiv în privința acelei întreprinderi de haznale pe care o aveți. — Știu. Dar spune că n-a scris el această scrisoare. — Neadevăr strigător la cer. Fiecare cuvânt pe care îl rostește e fals. Are o limbă de viperă. Omul acesta vrea să ne dea în judecată și pretinde o sumedenie de bani despăgubire. — Ignatius a scris-o, îl întrerupse puțin cam brutal doamna Reilly. Orice merge prost e opera lui Ignatius. Pe unde trece produce necazuri. Hai, Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
m-ați pensionat. Nu mi-ați dat șunca. Nimic. Trebuie să vă spun că sper să pierdeți tot ce aveți. — Ai scris tu asta? întrebă doamna Levy. După tot ce-am făcut pentru tine, ai scris așa ceva? Am ținut o viperă la sân! Poți să-ți iei rămas bun de la Levy Pants. Trădătoareo! Concediată! Vei fi concediată! Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că nu l-am întâlnit niciodată și că nici nu-l voi întâlni. Vă pot spune că i-a fost loial lui Rataziaive. Cu toate astea, mai cred că Rataziaiev s-ar putea lipsi de o asemenea loialitate. Loialitatea unei vipere e veninoasă. ă Admiteți că este un prieten de pe vremea când Rataziaiev juca încă? ă El este de vină! A fost el cel care l-a îmbătat pe Rataziaiev! Mai mult, l-a întărâtat să o facă. ă Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să ne întoarcem atenția spre cuptor, să băgăm mai multe lemne, cu grijă, totuși, Marçal, nu uita că oboseala amorțește reflexele de apărare, le încetinește, vezi să nu sară din nou dinăuntru, cum s-a întâmplat în ziua aceea nenorocoasă, vipera șuierătoare de foc care ți-a însemnat mâna stângă pentru totdeauna. Cam asta i-a spus Marta, mă duc să spăl vasele și să mă culc, ai grijă, Marçal. A doua zi de dimineață, foarte devreme, ca întotdeauna, Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Edward Kelley, Heinrich Khunrath și...“ Altă pauză. „contele de Saint-Germain.“ Pentru prima oară l-am văzut pe Agliè pierzându-și controlul. Se ridică din jilț, dar făcu o greșeală. Apoi se aruncă spre femeie - evitând aproape Întâmplător traiectoria Pendulului - strigând: „Viperă, mincinoaso, știi bine că nu poate fi...“ Apoi către naos: „Impostură, impostură! Opriți-o!’“ Dar nimeni nu se mișcă, ba mai mult, Pierre se duse și luă loc În jilț, zicând: „Să continuăm, madame“. Agliè se calmă. Își recăpătă sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fructele. Dar noaptea, în somn, rămân fără apărare. Și atunci încep să foiască prin somnul meu șerpii. Mă îndoiesc că poți să-ți dai seama ce mi se întîmplă, dar îți voi povesti ceva. Acum câțiva ani, un pădurar prinsese vipere, să le vândă pentru venin. Le-a pus într-un sac pe care l-a legat la gură și l-a aruncat sub pat, să stea acolo până dimineața. După care s-a culcat. Când s-a trezit, a simțit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
culcat. Când s-a trezit, a simțit cu groază șerpii dormind la căldură în pat lângă el. Probabil, nu legase bine sacul... ― Oribil coșmar. ― E reală întîmplarea. ― Și cum a scăpat? ― A înțeles, îngrozit, că, dacă făcea o singură mișcare, viperele îl vor mușca. De aceea a rămas țintuit în pat, fără să miște un deget, așteptând. Din fericire, soția lui, venind, ca de obicei, dimineața la cabană, a intrat fără să trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenția asupra șerpilor. Femeia s-a apropiat ușor, a înțeles, a fiert lapte și l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit și au părăsit patul... ― Cumplită încercare. ― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea și se uita la mine. S-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lor. ― În tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere fără zgomot, de parcă era singur. Eu nu existam pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine. Am așteptat, cu groază, ca vocea lui să trezească viperele... ― Și? ― Doar mișca buzele, însă înțelegeam foarte bine ce spunea. Mă întreba: "Abjuri? Mai crezi că pământul se învîrtește?" Îl priveam înspăimîntat și mă temeam să scot vreun cuvînt." Dacă nu abjuri, atunci voi vorbi cu glas tare și viperele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
viperele... ― Și? ― Doar mișca buzele, însă înțelegeam foarte bine ce spunea. Mă întreba: "Abjuri? Mai crezi că pământul se învîrtește?" Îl priveam înspăimîntat și mă temeam să scot vreun cuvînt." Dacă nu abjuri, atunci voi vorbi cu glas tare și viperele se vor trezi", continuă el. A făcut o pauză, după care a adăugat rînjind: "Abjurînd le vei trezi tu". Mi-am dat seama că, orice aș fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, același. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trăiesc sunt aproape la fel de neînduplecați ca inchizitorii care m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să înduri asta. ― Nu mă pot stăpâni să-ți spun că te afli, încă, între clipa în care pădurarul s-a trezit îngrozit, cu viperele dormind lângă el și cea în care viperele vor coborî din pat, atrase de mirosul laptelui cald. În acest interval, te temi să accepți adevărul ― Nu crezi că, la vârsta mea, am dreptul, în sfârșit, la un adevăr care să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să înduri asta. ― Nu mă pot stăpâni să-ți spun că te afli, încă, între clipa în care pădurarul s-a trezit îngrozit, cu viperele dormind lângă el și cea în care viperele vor coborî din pat, atrase de mirosul laptelui cald. În acest interval, te temi să accepți adevărul ― Nu crezi că, la vârsta mea, am dreptul, în sfârșit, la un adevăr care să fie numai al meu? Se pare că nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și astăzi inima mi se tulbură și se înfricoșează la amintirea a ceea ce mi-a fost dat să văd. Mi-am făcut curaj și am îngenuncheat lângă trupul regelui, de partea unde erau depuse scutul rotund având pe vârful convex vipera de aur, spada și sulița frântă de scutierul său. Cu fața îngropată în mâini și cu capul vârât sub mantie, am rostit plângând pasajul din cartea lui Ezra, în care se invocă odihnă pentru cei morți. Apoi i-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
statui sparte. Una de bărbat și alta de femeie, probabil ultimii protectori ai satului. Erau din materiale de calitate, și cineva le curățase de glod, încercând să le recupereze. În timp ce mă uitam la ele stând pe vine, am zărit o viperă. Se încălzea la soare pe o grămadă de olane sparte, la mai puțin de un pas de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să fugă sau să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]