482 matches
-
fumăritul era mai vechi, însă nu era atât de important atunci fiindcă era mai mic. În timpul lui Mihai Racoviță fumăritul devenise obiect de mezat, dat pe seama CochiiVechilor... Gorștina sau goștina era o dabilă pe oi și pe mascuri, pe care visteria o da în antepriză pentru a fi încasată. La început, goștina se lua pentru pășunatul oilor și a porcilor în munții domnești, iar mai apoi a devenit un impozit comun, pentru toate localitățile și pentru toate vitele omului, oriunde ar
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Deseatina se definitiva toamna, astfel ca stupul luat să fie productiv în anul următor. Deseatina domnească forma și ea antrepriza Cochii- Vechilor. Năpastea era dabila care cădea asupra omului atunci când se abătea asupra lui un necaz fără veste, neprevăzut. Când visteria domnească rămânea goală, funcție de lăcomia domnilor și a vistiernicilor, pentru acoperirea golurilor se recurgea la năpaste - dări nedrepte, aruncate de visterie „peste cele regulate", numai să iasă banii. Intr-un zapis de la 1717, în documentele Cârligaților, se poate citi: „făcut
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Vechilor. Năpastea era dabila care cădea asupra omului atunci când se abătea asupra lui un necaz fără veste, neprevăzut. Când visteria domnească rămânea goală, funcție de lăcomia domnilor și a vistiernicilor, pentru acoperirea golurilor se recurgea la năpaste - dări nedrepte, aruncate de visterie „peste cele regulate", numai să iasă banii. Intr-un zapis de la 1717, în documentele Cârligaților, se poate citi: „făcut-am acest zapis la mâna dumisale căpitanul Timireanu, că neaufăcut bine cu 2 lei... de ne-am plătit de o năpastă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fie spre serviciu și a căror goștină și desetină să fie în folosul Episcopiei" devine și un inventar al gloabelor ori înlesnirilor ce puteau fi făcute atunci supușilor: „...să dea cu ruptă câte trei ugri de om într-un an visteriei, și acești bani să-i dea pe patru sferturi. Iar altă nici mai mult nici mai puțin peste ani să nu dea, nici la bir, nici la rânduieli, nici la hârtii, nici la pecetluituri, nici la fumărit, nici sulgiu, nici
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe Măria sa cu câtă bucurie va primi vestea despre alegerea sa și mulțumesc încă o dată în numele nostru al amândurora!" Dajdea preoților și diaconilor pentru ținerea școlilor datează dinaintea Domniei lui Grigore Ghica Vodă - când plăteau patru galbeni pe ani la visteria țării. În a treia domnie a sa, Ghica reduce darea preoților la un galben pe an, iar Constantin Mavrocordat, prin hrisovul din 30 mai 1734 îi scutește de acea dare și măsură pe care Mitropolitul, Episcopii și boierii - „toți o
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
tuturor mazililor în toată țara, ca să-și aducă copiii la învățătură de școli, ca să învețe orice limbă le va fi voia, pentru ca să se afle oameni învățați și în pământul nostru al Moldovei", „iar dascălilor să li se dea plată din visteria domnească". Constantin Mavrocordat a purtat de grijă și de învățătura preoților care se recrutau în mare măsură și dintre absolvenții școlii de română și slavonă de la Sf. Sava din Iași. Constantin Cihodaru și Gheorghe Platon reamintesc (op. cit., p. 297) că
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
80 lei de dascăl pe an, care „bani să-i ia pe jumătate la Sf. Gheorghe și pe jumătate la Sf. Dimitrie", banii să-i dea Sfinția sa „Mitropolitul, din banii preoților", iar acei dascăli „să aibă și scuteală de biruri, visteriei nici un ban să nu deie, numai să păzească slujba lor, grijindu-se de învățătura copiilor". Episcopii urmau „să facă necontenit cercetarea școlilor, adesea luându-le seama, cum învață copiii și la ce să sporească, ca și dascălii să se silească
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
seama de actele anterioare ale „Domnului Constantin Dimitrie Moruzi Voievod din leatul 1782 Ghenarie 9, cât și de altul de la domnul Alexandru Constantin Voievod din leat 1783, precum și din alte dovezi", „a găsit cu cale ca pe lângă dejma obișnuită... ponturile visteriei din câmp și din apă, din vii și din livezi, să se facă și în venitul vetrei târgului oareșcare sporire"... Adică să se ia „5 parale de toată vadra de vin ce se va vinde prin crâșme de către oricine în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
corporații, care aveau un accentuat rol fiscal și depindeau de autoritățile orășenești. Acestea erau accesibile oricăror meserii și meșteri, cu condiția ca aceștia să-și plătească patenta. Pentru că corporațiile se înființau pe baza aprobării primite de la Eforia orașului și a visteriei, patentarii erau obligați la plata unei taxe anuale numită patentă, ei fiind împărțiți în trei categorii, în raport cu venitul pe care îl realizau și plăteau 120, 80 sau 50 lei pe an. Corporația avea în frunte un staroste iar conducerea tuturor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vacant postul respectiv, dintre fruntașii boerinași, neamuri, mazili, proprietari de avere nemișcătoare, pentru ca în caz când se întâmpla ceva rău să fie de unde răspunde pentru paguba produsă, cunoscut fiind că nealegerea unui astfel de bărbat ar afecta nu atât banii visteriei cât mai ales „avutul vostru, că aveți a fi răspunzători în locul lui". De aceea alegerea se făcea în prezența ispravnicului și a unui boier ținutual, ales de Departament care privegheau alegerea, ca să se facă „cu cinste și vrednicie" .Alegerea privighetorului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
VI. La întâmplare când s-ar depărta pe un amploiat, din postul său, se vor publica prin foile oficiale, pricinile depărtării lui. IX. Sporirea lefurilor tuturor amploiaților de prin cancelarii, adică șefilor de mese, scriitorilor și ceilalți, deîndată ce mijloacele visteriei ar erta un asemenea adaos în cheltuielile statului. X. Trebuință a cere neapărat a se chibzui prin Obșteasca Adunare, o dreaptă împărțire a dărilor spre a se putea întâmpina după cuviință toate trebuințele obștești și totodată a se ușura pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se aplica numai în parte și doar de către unii - cei neajutorați. Sameșul ca slujitor domnesc rămânea, el avea toate însărcinările de ordin fiscal în întreg ținutul, ajutat de către privighetorii de ocol care strângeau dările de la vornicii satelor și apoi îndestulau visteria. După Foaia oficială din 1832 (Uricarul, vol. XII, p.32) sameș la Ținutul Tutova era Scarlat Plitos, la Vaslui - Costache Bălșucă, iar la Fălciusluger Costache. De orașul Vaslui și Eforia locală este legat numele lui Ștefan Angheluță (1799-1876), ctitorul și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Moisil și propriile-i cunoștințe în materie de gravare a figurilor și legendelor. Descoperă și publică actele testamentare "lăsate pe seama înălțării Teatrului Național și verifică în Arhivele Statului vechimea din 1699 a înregistrării pământurilor a două surori, cumpărate "pe spesele visteriei", tot pentru această clădire. Publică fragmente din lucrarea inedită Contribuții la o istorie a teatrului românesc. Teatrul românesc din Bucovina, 1855-1913, încredințată la Gura Humorului de autor, istoricul Teodor Bălan, muzeografului George Franga. Reproduce dialogul cu pictorița și graficiana Otilia
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
de speță anterior menționate, prin invocarea unor "elemente noi", de natură a proba existența dreptului de proprietate în favoarea sa, respectiv un contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, "în temeiul Legii nr. 20/1868" între "visteria împărătească" și Fondul Bisericesc Greco-Ortodox Bucovinean, act juridic în baza căruia a fost înscris dreptul de proprietate al Fondului în cartea funciară, complinind în acest fel inexistența titlului de intabulare. 8. În acest context se susține că interpretarea dată textelor
DECIZIE nr. 618 din 11 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (9) şi art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, precum şi art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/279421_a_280750]
-
prin invocarea unor elemente noi pentru a proba existența dreptului de proprietate asupra bunului a cărui restituire se solicită, respectiv un contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, "în temeiul Legii nr. 20/1868", între "visteria împărătească" și Fondul Bisericesc Greco-Ortodox Bucovinean, act juridic despre care se susține că a constituit temeiul înscrierii dreptului de proprietate al Fondului în cartea funciară. Or, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, părțile pot
DECIZIE nr. 618 din 11 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (9) şi art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, precum şi art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/279421_a_280750]
-
Olteniei (1718 - 1739), dar deja din 1726, când banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, boierii din Craiova încep acțiunile de împotrivire față de administrația habsburgică. Nemulțumirea populației era provocată de caracterul sistematic al exploatării, precum și de colectarea centralizată a veniturilor provinciilor în visteria Curții Imperiale. Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa, habsburgii eșuează în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie fapt care îi determină să părăsească Oltenia. Craiova devine între 1735-1770 capitala unei regiuni cufundată în
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
documentară datează din data de 12 martie 1554, când Alexandru Lăpușneanu a dăruit moșia cu același nume Mănăstirii Moldovița. Ca oraș, Fălticeniul a luat ființă, conform însemnărilor dascălululi Vasile de pe Cazania de la biserica Fălticenii-Vechi, în anul 1779, iar conform Condicii Visteriei nr. 23 din 1824, în anul 1772. Despre orașul Fălticeni se spune în „Marele Dicționar Geografic al României” că este întemeiat de Ioniță Bașotă în anul 1780, prin hrisovul domnitorului Constantin Moruzi, din 8 august, și că îndată după întemeiere
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
cursurile în greacă. Deși latina era limba oficială a imperiului, greaca era cea mai vorbită din imperiu. Noua clădire cuprindea săli mari de cursuri pentru că profesorilor le era interzis să își țină cursuri particulare, având un salariu definitiv fixat din visteria imperială. Teodosiu a publicat în 438 și o colecție de decrete imperiale, denumită "Codexul Teodosian", preluată din codexurile Gregorian și Hermogenian. Teodosiu al II-lea emană la Costantinopol o constituție imperială prin care însărcina o comisie formată din nouă membri
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
uneltelor și animalelor, de pe urmă căreia săracii sufereau atunci când taxa era colectată la cinci ani, aplicată în mod arbitrar și neregulat. Abolirea taxei primită cu festivități și bucurie de către populație a fost compensată de inițierea alteia-chrysoteleia, taxa în aur pentru că visteria imperială să susțină armata. A fost desființat sistemul prin care corporațiile orașelor erau responsabile pentru strângerea taxelor municipalității , oferindu-le sarcina funcționarilor "vindices". A decretat că un țăran liber arendaș care avea pământ de 30 de ani devenea "colonus", adică
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a fost reluat. Comerțul se desfășura spre Occident (pe valea Dunării sau prin Peninsula Balcanică), spre nord, în Rusia pe Nipru, spre Marea Neagră, și spre Orient, prin drumul mătăsii, prin Marea Roșie sau Golful Persic. Micii comercianți și negustori contribuiau la visteria bizantină cu plata taxei de 10-18% din valoarea mărfurilor. Eparhul/prefectul orașului era primarul Constantinopolului, având atribuții largi, ocupând poziția a doua sau a treia în ierarhie. Eparhul era numit direct de către împărat din rândurile persoanelor apropiate prin edict, iar
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte. Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum și dezastrele provocate de ostașii sultanului, au adus Țara Românească la o stare critică din punct de vedere financiar. Cu visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o soluție pe cât de nepopulară, pe atât de vitală supraviețuirii statale: "așezământul" sau "legarea țăranilor de glie" prin care rumânii (țăranii fără pământ din Valahia) erau siliți să rămână pe moșia pe care
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
hartă din anul 1723. Coordonatele sale geografice sunt : 21.602739° longitudine estică și 45.121059° latitudine nordică. Istoria localității ca și, în genere, a Văii Carașului a fost destul de zbuciumată. După cucerirea Banarului de imperiul austriac, satul devine proprietate a visteriei regale, până în 1855, când a trecut în stăpânirea Societății regale de căi ferate. Factorul cel mai important al dezvoltării economice, care a dus la creșterea puterii și importanței economice a localității, a fost crearea târgului în anul 1869. După unirea
Comuna Grădinari, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301085_a_302414]
-
din Iași îl cumpăra de la domnitorul Petru Șchiopul cu 6000 de aspri (moneda turcească de argint). Satul fusese „domnesc” adică proprietatea domnului și dat lui Ștefan camanarul (dregătorul care strângea „camăna”, dare pe băuturile spirtoase), dar acesta rămânând dator la Visteria domneasca cu 6000 de aspri de când a avut loc „o desetina la Soroca” (desetina era zeciuiala ce se lua pe stupi și porci).După moartea camanarului Ștefan, domnitorul a scos satul, care avea și un văd de moară în apă
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
din Moldova (iulie 1616—după 1 februarie 1619) la unele greutăți financiare, domnitorul Radu Mihnea se vede nevoit să nu mai respecte cartea domneasca de slobozenie dată lui Condrea la 1 aprilie 1618 și îl obligă pe acesta să plătească Visteriei domnești 100 de galbeni, bani pe care acesta și-i va recupera de la locuitorii satului. Măsură această a fost de ordin general, căci la 30 aprilie 1618, domnitorul îl silise și pe Enache postelnic să-i plătească tot 100 de
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
caracteristicile economice, cu dinamica, structura, volumul și nivelul tecnic al producției materiale. Prezentarea evoluției numerice a populației comunei Manoleasa este relativ dificilă, primele date de la care se poate pleca fiind cele de la începutul secolului al XIX - lea, înscrise în condica visteriei Moldovei - 1816. Acestea menționează pe raza fostei comune Liveni existența a doua așezări - Liveni și Șerpenița cu douazeci și trei de birnici, aici incluzându-se și localitatea Zahoreni ce aparține în prezent de comuna Manoleasa. Conform datelor oferite de hărțile
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]