491 matches
-
la numit guvernator de Tanger. În 710, profitând de slăbiciunea vizigoților din peninsula Iberică, el face o incursiune de probă în sudul peninsulei, care se desfășoară fără probleme. Importanța incursiunilor a crescut, Musa ibn Nusair având informații despre tezaurul regelui vizigot și de obiceiul vizigoților de a lua tezaurul cu ei aproape de câmpul de luptă. În anul 711 dă ordine generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
Tanger. În 710, profitând de slăbiciunea vizigoților din peninsula Iberică, el face o incursiune de probă în sudul peninsulei, care se desfășoară fără probleme. Importanța incursiunilor a crescut, Musa ibn Nusair având informații despre tezaurul regelui vizigot și de obiceiul vizigoților de a lua tezaurul cu ei aproape de câmpul de luptă. În anul 711 dă ordine generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
ibn Nusair având informații despre tezaurul regelui vizigot și de obiceiul vizigoților de a lua tezaurul cu ei aproape de câmpul de luptă. În anul 711 dă ordine generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II, Tarik spera ca una din părți sa-i devină aliată, el având doar 7000 soldați. Vizigoții la început s-au aliat împotriva musulmanilor dar pe câmpul de luptă trupele
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
și de obiceiul vizigoților de a lua tezaurul cu ei aproape de câmpul de luptă. În anul 711 dă ordine generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II, Tarik spera ca una din părți sa-i devină aliată, el având doar 7000 soldați. Vizigoții la început s-au aliat împotriva musulmanilor dar pe câmpul de luptă trupele lui Agila au abandonat pe Rodrigo, acesta pierzând
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II, Tarik spera ca una din părți sa-i devină aliată, el având doar 7000 soldați. Vizigoții la început s-au aliat împotriva musulmanilor dar pe câmpul de luptă trupele lui Agila au abandonat pe Rodrigo, acesta pierzând lupta. După bătălie, Tarika stat până anul următor când Musa ibn Nusair sosește din nordul Africii cu 18000 oameni
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
Mizil, urmele sale văzându-se și astăzi. "Brazda lui Novac de Nord" se oprește în masivul Istriței, la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul roman de la Pietroasele. Momentul construirii castrului poate fi fixat după pacea încheiată între romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost ridicată și "Brazda lui Novac de Nord". În prezent, "Brazda lui Novac de Nord" constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeș-Pitești-Roșiori de Vede-Turnu Măgurele. Mai multe porțiuni ale valului "Brazda lui Novac
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
Teodoric cel Mare ("gotică": Țiudareiks; ; , Theuderikhos; "engleza veche": Țēodrīc; "nordică veche": Țjōðrēkr, Țīðrēkr; n. 454 - d. 30 august 526) a fost un rege al ostrogoților (471 - 526), conducător al Italiei (493 - 526), regent al vizigoților (511 - 526), succedând lui Odoacru, perioadă care marchează perioada de tranziție politică de după căderea imperiului roman de apus. A primit în Balcani, până să ajungă în Italia titlul de "magister militum" și consul de la împăratul Imperiului Roman de Răsărit. Numele
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
Theodoric cel Mare a închis alianțe sau a supus regatele germanice vecine. S-a aliat cu francii prin căsătoria sa cu Audofleda, sora lui Clovis I, și și-a căsătorit cu rudele de sex feminin cu principii sau regii ai vizigoților, vandalilor și burgunzilor. El a oprit raidurile vandale de pe teritoriile sale ale regelui Thrasamund, și a trimis o gardă de 5.000 de militari, cu Amalafrida, sora lui, când s-a căsătorit cu Thrasamund în 500. Pentru o mare parte
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
teritoriile sale ale regelui Thrasamund, și a trimis o gardă de 5.000 de militari, cu Amalafrida, sora lui, când s-a căsătorit cu Thrasamund în 500. Pentru o mare parte a domniei sale, Theodoric a fost regele de facto a vizigoților, precum și, devenind regent pentru regele vizigot copil, Amalric, nepotul său, în urma înfrângerii lui Alaric al II-lea de către francii conduși de Clovis în 507. Francii au reușit să smulgă controlul Aquitaniei de la vizigoții, altfel Theodoric a fost capabil să învingă
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
a trimis o gardă de 5.000 de militari, cu Amalafrida, sora lui, când s-a căsătorit cu Thrasamund în 500. Pentru o mare parte a domniei sale, Theodoric a fost regele de facto a vizigoților, precum și, devenind regent pentru regele vizigot copil, Amalric, nepotul său, în urma înfrângerii lui Alaric al II-lea de către francii conduși de Clovis în 507. Francii au reușit să smulgă controlul Aquitaniei de la vizigoții, altfel Theodoric a fost capabil să învingă incursiunile lor. Realizările lui Thedoric au
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
Theodoric a fost regele de facto a vizigoților, precum și, devenind regent pentru regele vizigot copil, Amalric, nepotul său, în urma înfrângerii lui Alaric al II-lea de către francii conduși de Clovis în 507. Francii au reușit să smulgă controlul Aquitaniei de la vizigoții, altfel Theodoric a fost capabil să învingă incursiunile lor. Realizările lui Thedoric au început să se destrame, chiar înainte de moartea sa. El și-a căsătorit fiica, Amalasuntha, cu regele vizigot Eutharic, dar Eutharic a murit în august 522/523, astfel încât
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
Realizările lui Thedoric au început să se destrame, chiar înainte de moartea sa. El și-a căsătorit fiica, Amalasuntha, cu regele vizigot Eutharic, dar Eutharic a murit în august 522/523, astfel încât nici o legătură de durată dinastică al ostrogoților și a vizigoților a fost stabilit. În 522, regele catolic burgund Sigismund și-a ucis propriul fiu, nepotul lui Theodoric, Sergeric. Theodoric s-a răzbunat prin invadarea regatului burgund și apoi anexând partea sa de sud, probabil în 523. Restul a fost condus
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
dintre care majoritatea erau de origine berberă, strâmtoarea care-i va purta numele ("« Gebel Tarik »", « muntele lui Tarik » care va da mai târziu Gibraltar). Fiind întâmpinați de un inamic slăbit și decadent din punct de vedere politic, reprezentat de regatul vizigoților, arabii îl cuceresc în întregime până în 715 și continuă până în sudul Franței când înaintarea lor este definitiv oprită în 732 de regele franc Carol Martel, între Poitiers și Tours. Aceasta a fost ultima și una dintre cele mai importante campanii
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
anul 1031 când provincia Al-Andalus devine un mozaic de mici facțiuni numite taifas (sau în arabă « tawayf »). 711 - șeful arab Tariq ibn-Ziyad traversează împreună cu războinicii săi strâmtoarea care-i va purta numele - "« Gebel Tarik »", « muntele lui Tarik »; Gibraltar; 715 - regatul vizigoților este aproape în întregime cucerit; 732 - regele franc Carol Martel oprește înaintarea arabilor între Poitiers și Tours; 755 - Abd al-Rahman I debarcă în Andaluzia și împreună cu partizanii săi fondează dinastia omeyyadă din Spania cu centrul la Cordoba; 822-852 - Abd al-Rahman
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
Valens, politica de combatere a populațiilor germanice aflate la frontierele imperiului ocupau un loc prioritar în agendă imperiala. Valentian , stabilit la Milano, a luptat cu francii și alamanii, iar Valens s-a confruntat cu goții în zona Dunării. În 376,vizigoții au solicitat permisiunea de a pătrunde și a se stabili în imperiu datorită presiunii hunilor. Odată ce au primit permisiunea și au traversat fluviul, la sud, în Balcani, au început să jefuiască. În 378, forțele române sunt învinse de vizigoți în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
secolului ÎI din sudul Scandinavei spre nordul Mării Negre, între Nipru și Prut, unde erau stabiliți sarmații, bastarnii, alanii și dacii. În secoulul al IV-lea, goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor în Europa. Până în secolul IV, "amenințarea barbara" nu era atât de gravă. Elitele române chiar își îndreptau tot mai mult cererile
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
între Don, Caucaz și Marea Caspică, si au cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov, ce era sub protectorat român. În 375, uniunea de triburi ostrogota, condusă de Ermanaric, a fost atacată și distrusă de hunii conduși de Balamber. Vizigoții conduși de Athanaric i-au oprit pe hunii la Nistru în 376, dar au fost determinați să se retragă în sudul teritoriului dintre Prut și Siret, ridicând un val de apărare. În 376, au socilitat azil autorităților române de la Dunăre
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
s-au refugiuat la sud de Dunăre, iar hunii s-au impus ca factor politic decisiv la frontierele imperiului. În toamna 376, o parte dintre vizigoți s-au refugiat la sud de Dunăre, fiind urmați și de ostrogoți. În calitate de "foederati", vizigoții s-au stabilit în Moesia, unde foametea și impozitele i-au făcut să se răscoale sub conducerea lui Frithigern în 377. Pe 9 august 378, vizigoții au înfrânt armata română în Bătălia de la Adrianopol, unde a fost ucis însuși împăratul
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
s-au refugiat la sud de Dunăre, fiind urmați și de ostrogoți. În calitate de "foederati", vizigoții s-au stabilit în Moesia, unde foametea și impozitele i-au făcut să se răscoale sub conducerea lui Frithigern în 377. Pe 9 august 378, vizigoții au înfrânt armata română în Bătălia de la Adrianopol, unde a fost ucis însuși împăratul român de est, Valens. Noul împărat, Teodosiu, a încercat să reprime răscoală și i-a alungat pe vizigoți la nord de Dunăre și i-a așezat
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
în 380, si pe vizigoți în Moesia, în 382, fiind acceptați oficial în imperiu, primind statut semiautonom, pământuri și obligația plății taxelor, precum și programe de instruire pentru a se înrola în armată română. În 399, sub conducerea lui Alaric I, vizigoții luptau deja în soldă imperiului și au obținut permisiunea de a se stabili în Iliria, pe care au părăsit-o după doi ani, îndreptându-se spre nordul Italiei în 401. Au fost înfrânți în 402 de generalul român de origine
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
se stabili în Iliria, pe care au părăsit-o după doi ani, îndreptându-se spre nordul Italiei în 401. Au fost înfrânți în 402 de generalul român de origine vandală, Stilicon, în Bătălia de la Pollentia. Prin tratatul încheiat în 403, vizigoții primeau permisiunea de a se stabili în regiunea dintre Dalmatia și Pannonia. În 405, ostrogoții conduși de Radagais jefuiesc Italia de Nord, dar sunt înfrânți la Fiesole de către Stilicon. După moartea generalului român în 407, vizigoții au pătruns în Italia
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
tratatul încheiat în 403, vizigoții primeau permisiunea de a se stabili în regiunea dintre Dalmatia și Pannonia. În 405, ostrogoții conduși de Radagais jefuiesc Italia de Nord, dar sunt înfrânți la Fiesole de către Stilicon. După moartea generalului român în 407, vizigoții au pătruns în Italia. Au amenințat Romă de două ori, reușind să cucerească orașul la 24 august 410, supunându-l timp de trei zile unui jaf sistematic Honorius a fost forțat să încheie o nouă pace. Alaric a încercat să
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
iar Alaric, care era magister militum, deci ținea la demnitatea română, a cruțat locurile sfinte. Alaric s-a îndreptat spre sudul Italiei pentru a cuceri Africa, dar o furtună i-a distrus corăbiile adunate. La sfârșitul anului 410, moare, iar vizigoții, conduși de Athaulf, au străbătut Italia de la sud la nord, traversând Gallia sudică în 412, iar în 413 au ajuns în Oceanul Atlantic. În 415, au ajuns în Hispania, fiind rechemați în Galia, în [418]], de către patricianul Constantius, viitorul împărat, fiind
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
grupările Bagaudae, ce erau alcătuiți din foști sclavi, tâlhari, fermieri și ciobani, precum și aristocrați decăzuți ce luptau împotriva autorităților locale, confiscând pământurile aristocraților nemulțumiți de taxele tot mai mari. În 409, în regiunea Armorica, Bagaudae au înlăturat stăpânirea română, iar vizigoții au preluat o parte din domeniile în care erau instalați, asumându-și obligația de a-i sprijini pe aristocrați în lupta cu Bagaudae. S-au așezat în jurul orașului Toulouse, ce va deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
au înlăturat stăpânirea română, iar vizigoții au preluat o parte din domeniile în care erau instalați, asumându-și obligația de a-i sprijini pe aristocrați în lupta cu Bagaudae. S-au așezat în jurul orașului Toulouse, ce va deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]